Decizie nr. 73 din 20.06.2024

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 2 alineatele (3) și (4) din Legea nr. 243 din 24 decembrie 2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova (în continuare Legea nr. 243 din 24 decembrie 2021), ridicată de dna avocat Angela Procopciuc, în interesele dlui Vitalie Cotulevici, în dosarul nr. 1a-208/2023, pendinte la Curtea de Apel Bălți.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de dnele Ala Rotaru, Angela Revenco și dl Dumitru Pușca, judecători de la Curtea de Apel Bălți, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Circumstanțele litigiului principal, așa cum au fost formulate de autoarea excepției, pot fi rezumate după cum urmează.

Prin sentința din 25 ianuarie 2023 a Judecătoriei Bălți, sediul central, dl Vitalie Cotulevici a fost găsit vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de articolul 287 alin. (2) lit. b) (

Sentința primei instanțe a fost contestată cu apel în fața Curții de Apel de către dl Vitalie Cotulevici și de către avocații acestuia.

În cadrul examinării cauzei, dna avocat Angela Procopciuc a ridicat, în interesele dlui Cotulevici, excepția de neconstituționalitate a articolului 2 alineatele (3) și (4) din Legea nr. 243 din 24 decembrie 2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova.

Printr-o încheiere din 15 februarie 2024, Curtea de Apel Bălți a dispus trimiterea sesizării la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Legii nr. 243 din 24 decembrie 2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova sunt următoarele:

Autoarea sesizării menționează că prevederile articolului 2 alineatul (3) din Legea nr. 243 din 24 decembrie 2021 nu sunt clare, nu corespund cerințelor de calitate a legii penale și lasă loc pentru diferite interpretări. Instanțele de judecată aplică amnistia doar în cazul în care inculpații depun cereri în scris prin care își manifestă acordul la aplicarea amnistiei și încetarea procesului penal, iar în lipsa unei astfel de cereri, instanțele de judecată nu aplică amnistia. Condiția manifestării acordului la aplicarea amnistiei și încetarea procesului penal le impune inculpaților să-și recunoască vina, fapt care contravine prezumției nevinovăției.

Autoarea sesizării consideră că prin această normă se instituie un tratament diferențiat în privința inculpaților care-și dau acordul la aplicarea amnistiei și a inculpaților care nu-și manifestă acest acord.

De asemenea, autoarea sesizării afirmă că prevederile contestate instituie un tratament diferențiat între persoanele condamnate care execută pedeapsa penală cu închisoarea și persoanele condamnate care nu au început executarea pedepsei.

În privința articolului 2 alin. (4) din Legea nr. 243 din 24 decembrie 2021, autoarea sesizării susține că cuvântul „poate" din conținutul acestei norme acordă instanțelor de judecată o marjă discreționară prea largă la aplicarea amnistiei, fiind afectată imparțialitatea judecătorilor, și implicit, dreptul la un proces echitabil.

În opinia autoarei sesizării, prevederile contestate contravin articolelor 1 alin. (3), 4, 7, 8, 16, 20, 21, 22, 23 alin. (2), 26, 48, 54 și 116 din Constituție și articolului 6 § 2 din Convenție.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr. 243 din 24 decembrie 2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea observă că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de avocatul unei părți în proces. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Deși încheierea judecătorească prin care s-a acceptat ridicarea excepției de neconstituționalitate are ca obiect articolul 2 alineatele (3) și (4) din Legea nr. 243 din 24 decembrie 2021, în argumentele formulate în excepție autoarea se referă la textul „cu acordul scris al persoanei [...] inculpate" din articolul 2 alineatul (3) și la cuvântul „poate" din articolul 2 alin. (4). Prin urmare, Curtea va reține ca obiect al excepției aceste texte de lege.

Curtea reține că cuvântul „poate" din articolul 2 alineatul (4) din Lege a făcut obiectul examinării Curții Constituționale, însă prin prisma altor critici de neconstituționalitate (a se vedea DCC nr. 95 din 12 iulie 2022). Totuși, de principiu, această situație nu poate să constituie un impediment pentru a solicita controlul de constituționalitate al unor prevederi din perspectiva altor critici de neconstituționalitate. În astfel de cazuri, Curtea trebuie să verifice dacă sesizarea conține argumente noi sau dacă există circumstanțe de ordin general care să justifice o altă soluție privind admisibilitatea (a se vedea DCC nr. 16 din 15 februarie 2022, § 24).

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză penală privind huliganismul. Cauza se află pe rolul Curții de Apel Bălți. Curtea admite că prevederile contestate ar putea fi aplicate în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.

Curtea notează că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept fundamental invocat de autor. Astfel, Curtea va examina dacă problemele de drept ridicate de autoarea sesizării fac incidente dispozițiile constituționale invocate.

Autoarea excepției a susținut că prevederile contestate contravin articolelor 1 alin. (3) (

Cu privire la articolele 1 alin. (3), 4, 7, 8, 16, 23 și 54 din Constituție, Curtea reamintește că acestea nu pot fi invocate de sine stătător. Pentru a fi incidente, autorul trebuie să demonstreze existența unor ingerințe în drepturile fundamentale garantate de Constituție. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinței, Curtea poate aplica prevederile acestor articole (a se vedea DCC nr. 90 din 25 iulie 2023, § 19).

Cu privire la incidența articolelor 20 și 22 din Constituție, în jurisprudența sa Curtea a reținut că procedurile referitoare la condițiile aplicării amnistiei nu intră în domeniul de aplicare al acestor articole, de vreme ce această procedură nu implică o „acuzație în materie penală" (DCC nr. 14 din 7 februarie 2023, § 25; DCC nr. 146 din 31 octombrie 2023, § 39-42).

Cu privire la incidența articolului 21 din Constituție, corespondent al articolului 6 § 2 din Convenție, Curtea subliniază că acest principiu presupune că orice persoană acuzată de comiterea unui delict este prezumată nevinovată până atunci când vinovăția sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanțiile necesare apărării sale (a se vedea DCC nr. 50 din 19 aprilie 2022, § 28).

Curtea observă că nimic din prevederile contestate nu sugerează faptul că manifestarea acordului privind încetarea procesului penal pe baza amnistiei ar echivala cu recunoașterea sau impunerea la recunoașterea vinovăției și că această recunoaștere ar constitui o condiție obligatorie pentru aplicarea amnistiei (a se vedea,

Cu referire la criticile autoarei care pretinde că condiția potrivit căreia încetarea procesului penal pe baza amnistiei are loc cu acordul scris al persoanei bănuite, învinuite sau inculpate, Curtea reține că încetarea procesului penal pe baza amnistiei nu are efecte asupra măsurilor de siguranță, asupra drepturilor persoanei vătămate și nu conduce la reabilitarea persoanei. Prin urmare, este justificată soluția legislatorului de a condiționa această măsură de exprimarea voinței persoanei (a se vedea articolele 275 pct. 4) și 285 alineatele (2) și (7), 332 alin. (5) din Codul de procedură penală). Astfel, Curtea nu constată existența unei ingerințe în dreptul garantat de articolul 21 din Constituție în acest caz.

Referitor la incidența articolelor 26 și 48 din Constituție, Curtea reține că autoarea excepției nu a argumentat caracterul contradictoriu al dispozițiilor contestate cu aceste prevederi constituționale, iar simpla trimitere la aceste prevederi constituționale nu poate fi considerată o critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea fondului sesizărilor formulate de o asemenea manieră, Curtea Constituțională s-ar substitui autorilor la invocarea argumentelor de neconstituționalitate și ar efectua un control din oficiu (a se vedea DCC nr. 116 din 8 septembrie 2022, § 24, DCC nr. 14 din 7 februarie 2023, § 23).

Cu privire la incidența articolului 116 din Constituție, care garantează,

Curtea mai observă că sub aparența unor critici referitoare la imprevizibilitatea prevederilor contestate autoarea sesizării nu ridică o problemă de constituționalitate, ci își exprimă dezacordul cu modul în care prevederile contestate sunt interpretate și aplicate în practica instanțelor de judecată. Curtea reiterează că aspectele legate de interpretarea și de aplicarea legii nu țin de competența Curții Constituționale. Această competență le revine, prin definiție, instanțelor de judecată (a se vedea DCC nr. 129 din 10 octombrie 2023, § 27; DCC nr. 176 din 12 decembrie 2023, § 24).

Pentru că nu s-a demonstrat incidența unui drept fundamental, Curtea constată că nici articolele 1 alin. (3), 4, 7, 8, 16, 23 și 54 din Constituție nu sunt incidente.

Prin urmare, sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.