Decizie nr. 49 din 19.03.2026

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textului „însă fără a înrăutăţi situaţia contravenientului" din articolul 473 alin. (1) pct. 2) lit. b) din Codul contravențional, ridicată de dl Vitalie Grabovski, în dosarul nr. 4r-524/2025, pendinte la Curtea de Apel Centru.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de completul de judecători de la Curtea de Apel Centru, compus din dna Olga Cojocaru și dnii Eugeniu Beșelea și Vitalie Budeci, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție. ÎN FAPT A. Circumstanțele procesului contravențional

Circumstanțele procesului contravențional, așa cum au fost formulate de autorul sesizării, pot fi rezumate după cum urmează.

Pe 28 decembrie 2021, un agent constatator din cadrul Inspectoratului de Poliţie Buiucani a întocmit în privinţa ÎSC „Reforma Art" SRL un proces-verbal cu privire la contravenţia prevăzută de articolul 70 alin. (2) din Codul contravenţional ( calomnia ). Printr-o hotărâre din 14 ianuarie 2025, Judecătoria Chișinău a dispus anularea procesului-verbal cu privire la contravenţie.

Dl avocat Ivan Ungureanu a formulat, în interesele dlui Vitalie Grabovski, în calitate de victimă, un recurs împotriva hotărârii menţionate anterior.

În procesul judecării recursului, dl Vitalie Grabovski a ridicat excepția de neconstituționalitate a textului „însă fără a înrăutăţi situaţia contravenientului" din articolul 473 alin. (1) pct. 2) lit. b) din Codul contravențional.

Printr-o încheiere din 28 iulie 2025, completul de judecată a admis cererea de ridicare a excepției de neconstituționalitate și a dispus trimiterea sesizării la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 16 Egalitatea „(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului. (2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, avere sau de origine socială." Articolul 20 Accesul liber la justiție „(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie." Articolul 54 Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți „(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertățile fundamentale cetățeanului. (2) Exercițiul drepturilor şi libertăților nu poate fi supus altor restrîngeri decît celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internațional şi sunt necesare în interesele securității naționale, integrității teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracțiunilor, protejării drepturilor, libertăților şi demnității altor persoane, împiedicării divulgării informațiilor confidențiale sau garantării autorității şi imparțialității justiției. (3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24. (4) Restrângerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o şi nu poate atinge existența dreptului sau a libertății."

Prevederile relevante ale Codului contravențional, adoptat prin Legea nr. 218 din 24 octombrie 2008, sunt următoarele: Articolul 466 Temeiurile pentru recurs Hotărârile judecătoreşti contravenţionale pot fi atacate cu recurs, pentru a se repara erorile de drept, în următoarele temeiuri: a) nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei; b) şedinţa de judecată nu a fost publică; c) cauza a fost judecată fără citarea legală a unei părţi sau care, legal citată, s-a aflat în imposibilitatea de a se prezenta sau de a înştiinţa instanţa despre imposibilitate; d) hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia ori motivarea soluţiei contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau dispozitivul hotărîrii redactate nu corespunde dispozitivului pronunţat după deliberare; e) nu au fost întrunite elementele constitutive ale contravenţiei sau instanţa a pronunţat o hotărîre de sancţionare pentru o altă faptă decît cea imputată contravenientului, cu excepţia cazurilor de reîncadrare juridică a acţiunilor lui în temeiul unei legi mai blînde; f) contravenientul a fost sancţionat pentru o faptă neprevăzută de prezentul cod; g) s-au aplicat sancţiuni în alte limite decît cele prevăzute de lege sau nu corespund faptei săvîrşite sau persoanei contravenientului; h) contravenientul a fost supus anterior răspunderii contravenţionale pentru această faptă sau există o cauză de înlăturare a răspunderii contravenţionale, sau aplicarea sancţiunii a fost înlăturată de o nouă lege ori anulată de un act de amnistie, sau a intervenit decesul contravenientului ori împăcarea părţilor în cazul prevăzut de lege; i) faptei săvîrşite i s-a dat o încadrare juridică greşită; j) a intervenit o lege mai favorabilă contravenientului; k) Curtea Constituţională a declarat neconstituţională prevederea legii aplicate; l) instanţa de judecată internaţională, prin hotărâre în o altă cauză, a constatat o încălcare la nivel naţional a drepturilor şi libertăţilor omului care poate fi reparată şi în cauza respectivă. Articolul 470 Efectele recursului „[...] (3) Instanța de recurs judecă recursul în limitele temeiurilor pentru recurs, având dreptul, în afara temeiurilor invocate și cererilor formulate de recurent, să examineze și alte temeiuri fără a agrava situația contravenientului. (4) Soluţionând cauza, instanţa de recurs nu poate crea o situaţie mai gravă persoanei în a cărei favoare a fost declarat recursul. [...]." Articolul 471 Procedura judecării recursului „(1) Recursul se judecă de un complet din 3 judecători, fără prezenţa părţilor. (2) Instanța de recurs fixează data examinării recursului şi dispune să se comunice părților la proces despre aceasta, cu acordarea dreptului de depunere a referinței. (3) Dacă consideră cauza de un interes deosebit pentru jurisprudență, precum și la cererea motivată a părților, instanța de recurs poate dispune printr-o încheiere motivată fixarea ședinței de judecată, cu citarea părților pentru prezentare la proces. [...]." Articolul 473 Decizia instanței de recurs (1) După examinarea recursului, instanţa de recurs adoptă una dintre următoarele decizii: [...] a) dispune achitarea persoanei sau încetarea procesului contravenţional în cazurile prevăzute la art. 441; b) rejudecă cauza cu adoptarea unei noi hotărâri, însă fără a înrăutăţi situaţia contravenientului; c) dispune rejudecarea cauzei în primă instanţă dacă este necesară administrarea de probe suplimentare, dacă a constatat încălcări ale normelor de procedură privind formarea completului instanţei de judecată, privind citarea obligatorie a părţilor, privind respectarea dreptului la apărare şi a dreptului la interpret, precum şi dacă a constatat încălcări ale prevederilor art. 33-35 din Codul de procedură penală aplicate corespunzător. [...]." ÎN DREPT A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

Autorul sesizării susține că prevederile contestate împiedică Curtea de Apel, ca instanța de recurs, să înrăutățească situația contravenientului în recursul victimei, atunci când prima instanță a încetat procesul contravențional pentru că nu există fapta contravenției. În opinia autorului sesizării, această limitare de competență transformă recursul într-o cale de atac formală și ineficientă pentru victimă și generează o inegalitate juridică între părțile procesului contravențional.

În opinia autorului sesizării, prevederile contestate contravin articolelor 16, 20, 54 din Constituție. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul contravențional, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea observă că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de o parte în proces. Astfel, sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie textul „însă fără a înrăutăți situația contravenientului" din articolul 473 alin. (1) pct. 2) lit. b) din Codul contravențional, care nu a făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate.

Curtea notează că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză în care se examinează recursul împotriva unei hotărâri a primei instanțe în care procesul contravențional a fost încetat. Astfel, Curtea de Apel Centru ar putea ține cont de prevederile contestate la examinarea recursului în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr. 87 din 25 iulie 2024, § 15).

Autorul excepției a susținut că prevederile contestate sunt contrare articolelor 16 ( egalitatea ), 20 ( accesul liber la justiție ) și 54 ( restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți ) din Constituție.

În jurisprudența sa, Curtea a subliniat că articolele 16 și 54 din Constituție nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existența unei ingerințe în drepturile garantate de Constituție (a se vedea DCC nr. 73 din 20 iunie 2024, § 23).

Referitor la incidența articolului 20 din Constituție, care reglementează dreptul de acces liber la justiţie, Curtea menţionează că acesta este corespondentul articolului 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Dreptul de acces liber la justiţie trebuie să fie unul practic şi efectiv, nu teoretic şi iluzoriu. Efectivitatea dreptului în discuţie reclamă ca persoanele să beneficieze de o posibilitate clară şi concretă de a contesta un act care constituie o ingerinţă în exercitarea drepturilor lor (DCC nr. 60 din 5 iunie 2025, § 23). Curtea Europeană a menţionat că modul de aplicare a articolului 6 într-o cale ordinară de atac diferă în funcţie de specificul procedurii în discuţie; se vor avea în vedere astfel întreaga procedură internă şi rolul pe care îl are instanţa de control judiciar în sistemul naţional de drept (a se vedea X c. Țărilor de Jos , 3 noiembrie 2021, § 44).

Căile de atac reprezintă mijloace procedurale prin intermediul cărora părţile interesate au posibilitatea de a solicita şi obţine casarea hotărârilor judecătoreşti neîntemeiate sau ilegale. Astfel, modul în care este reglementat controlul judiciar efectuat de către instanţele de apel şi de recurs creează condiţii pentru repararea greşelilor comise de prima instanţă, rămânând în autoritatea lucrului judecat doar hotărârile legale şi întemeiate (a se vedea HCC nr. 9 din 26 martie 2020, § 61).

Astfel, din dispoziţiile articolelor 395, 465 alin. (1) și 467 alin. (1) din Codul contravenţional, Curtea constată că contravenientul, agentul constatator, victima sau, după caz, procurorul pot ataca cu recurs hotărârile contravenţionale adoptate la judecarea cauzei în prima instanţă, precum şi hotărârile judecătoreşti privind contestaţiile împotriva deciziilor autorităţilor competente să soluţioneze cauzele contravenţionale. Hotărârile judecătoreşti contravenţionale pot fi atacate cu recurs pentru a se repara erorile de drept (a se vedea articolul 466 din Codul contravențional).

Sub aspectul competenţei instanţei de recurs, Curtea reține că după examinarea recursului, instanţa poate admite recursul, casând hotărârea atacată, parţial sau integral, şi adoptă una dintre următoarele soluţii: a) dispune achitarea persoanei sau încetarea procesului contravenţional în cazurile prevăzute la articolul 441; b) rejudecă cauza cu adoptarea unei noi hotărâri, însă fără a înrăutăţi situaţia contravenientului; c) dispune rejudecarea cauzei în primă instanţă dacă este necesară administrarea de probe suplimentare, dacă a constatat încălcări ale normelor de procedură privind formarea completului instanţei de judecată, privind citarea obligatorie a părţilor, privind respectarea dreptului la apărare şi a dreptului la interpret, precum şi dacă a constatat încălcări ale prevederilor articolelor 33-35 din Codul de procedură penală aplicate corespunzător (a se vedea articolul 473 alin. (1) din Codul contravențional).

Lipsa competenței instanţei de recurs la rejudecarea recursului de a pronunța o nouă hotărâre prin care să înrăutățească situația contravenientului nu constituie o limitare de natură să afecteze dreptul victimei de acces liber la justiție. Concluzia Curții se bazează pe natura recursului în materie contravențională. Această procedură urmărește exclusiv verificarea conformității hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile (a se vedea articolul 466 din Codul contravențional). În acest cadru procesual, instanța de recurs corectează eventualele vicii de legalitate.

Mai mult, Curtea menționează că dreptul victimei de a contesta hotărârea primei instanțe nu este iluzoriu, chiar dacă instanța de recurs nu dispune de competențe care i-ar permite să agraveze situația contravenientului. Victima beneficiază de o cale efectivă de atac, prin care pot fi constatate erori în limitele competenței instanței de recurs și, dacă este necesar, cauza poate fi trimisă spre rejudecare instanței de fond (a se vedea § 23 supra ). Legislatorul i-a acordat primei instanțe o jurisdicție deplină, aceasta fiind competentă să reexamineze atât situația de fapt, cât și chestiunile de drept și să adopte o soluție pe baza legii.

Pentru că nu s-a demonstrat ingerința într-un drept fundamental prevăzut de Constituție, Curtea notează că nici articolele 16 și 54 din Constituție nu sunt incidente.

Prin urmare, pe baza celor menționate supra , Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 27 alineatele (2) și (4) lit. d), 37, 40 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, Curtea Constituțională DECIDE: 1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textului „însă fără a înrăutăţi situaţia contravenientului" din articolul 473 alin. (1) pct. 2) lit. b) din Codul contravențional, ridicată de dl Vitalie Grabovski, în dosarul nr. 4r-524/2025, pendinte la Curtea de Apel Centru. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte de ședință Liuba ȘOVA Chișinău, 19 martie 2026 DCC nr. 49 Dosarul nr. 192g/2025