Decizie nr. 103 din 04.06.2026

La originea cauzei se află sesizările privind excepțiile de neconstituționalitate a articolului 265 alin. (2) din Codul de procedură penală, ridicate de domnul Vasile Celac, parte în dosarele nr. 10-35/2025 și nr. 10-48/2025, aflate pe rolul Judecătoriei Hîncești, sediul central.

Sesizările privind excepțiile de neconstituționalitate au fost trimise la Curtea Constituțională de doamna Valentina Suruceanu, judecător de instrucție de la Judecătoria Hâncești, sediul central, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Având în vedere identitatea de obiect a sesizărilor, Curtea a dispus, pe baza punctului 18 din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională, conexarea lor într-un singur dosar, căruia i-a atribuit numărul 247g/2025. ÎN FAPT A. Circumstanțele cauzelor I. Sesizarea nr. 247g/2025

La 19 octombrie 2024, dl Vasile Celac a formulat o plângere împotriva acțiunilor și actelor pretins ilegale ale organului care exercită activitatea specială de investigații din cadrul Centrului Național Anticorupție, în fața judecătorului de instrucție, pe baza articolului 313 din Codul de procedură penală. Plângerea a fost respinsă printr-o încheiere din 6 ianuarie 2025.

La 8 august 2025, dl Vasile Celac a depus o plângere la Procuratura municipiului Chișinău prin care a solicitat începerea urmăririi penale în privința magistratului care a respins plângerea din 19 octombrie 2024 pentru că ar fi comis infracțiunea prevăzută de articolul 307 alin. (1) din Codul penal ( pronunțarea unei încheieri cu încălcarea legii ). Printr-o ordonanță din 18 august 2025, emisă pe baza articolului 265 alin. (2) din Codul de procedură penală, procurorul a refuzat primirea plângerii.

La 28 august 2025, dl Vasile Celac a formulat o contestație pe baza articolului 299 1 din Codul de procedură penală prin care a solicitat anularea ordonanței din 18 august 2025. Printr-o ordonanță din 4 septembrie 2025, procurorul ierarhic superior a respins contestaţia.

La 22 septembrie 2025, dl Vasile Celac a contestat ordonanţa procurorului ierarhic superior, în fața judecătorului de instrucție, pe baza articolului 313 din Codul de procedură penală.

În procesul examinării cauzei, dl Vasile Celac a ridicat excepția de neconstituționalitate a articolului 265 alin. (2) din Codul de procedură penală.

Printr-o încheiere din 7 noiembrie 2025, judecătorul cazului a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a dispus trimiterea sesizării la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia. II. Sesizarea nr. 248g/2025

La 18 august 2025, dl Vasile Celac a depus o plângere la Procuratura Hîncești prin care a solicitat începerea urmăririi penale în privința unui magistrat care ar fi comis infracțiunea prevăzută de articolul 307 alin. (1) din Codul penal ( pronunțarea unei încheieri cu încălcarea legii ). Printr-o ordonanță din 19 august 2025, s-a refuzat primirea plângerii pe baza articolului 265 alin. (2) din Codul de procedură penală.

La 5 septembrie 2025, dl Vasile Celac a formulat o contestație pe baza articolului 299 1 din Codul de procedură penală prin care a solicitat anularea ordonanței de refuz al primirii plângerii. Printr-o ordonanță, procurorul ierarhic superior a respins contestaţia.

La 24 septembrie 2025, dl Vasile Celac a contestat ordonanţa procurorului ierarhic superior, pe baza articolului 313 din Codul de procedură penală, în fața judecătorului de instrucție.

În procesul examinării cauzei, domnul Vasile Celac a ridicat excepția de neconstituționalitate a articolului 265 alin. (2) din Codul de procedură penală.

Printr-o încheiere din 7 noiembrie 2025, judecătorul cazului a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a dispus trimiterea sesizării la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 16 Accesul liber la justiție „(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului. (2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială." Articolul 20 Accesul liber la justiție „(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie." Articolul 23 Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle „(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică. (2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative."

Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, sunt următoarele: Articolul 262 Sesizarea organului de urmărire penală „(1) Organul de urmărire penală poate fi sesizat despre săvârşirea sau pregătirea pentru săvârşirea unei infracţiuni prevăzute de Codul penal prin: 1) plângere; 2) denunţ; 3) autodenunţ; 4) depistarea nemijlocit de către organul de urmărire penală sau procuror a bănuielii rezonabile cu privire la săvîrşirea unei infracţiuni; [...]" Articolul 263 Plângerea şi denunţul „(1) Plângerea este înştiinţarea făcută de o persoană fizică sau de o persoană juridică căreia i s-a cauzat un prejudiciu prin infracţiune. (2) Denunţul este înştiinţarea făcută de o persoană fizică sau de o persoană juridică despre săvîrşirea unei infracţiuni. (3) Plângerea sau, după caz, denunţul trebuie să cuprindă: numele, prenumele, calitatea şi domiciliul petiţionarului, descrierea faptei care formează obiectul plîngerii sau denunţului, indicarea făptuitorului, dacă acesta este cunoscut, şi a mijloacelor de probă. (4) Plângerea se poate face personal sau prin reprezentant împuternicit în condiţiile legii. (5) Plângerea sau denunţul făcute oral se consemnează într-un proces-verbal semnat de persoana care declară plîngere sau denunţ şi de persoana oficială a organului de urmărire penală. (6) Plângerea poate fi făcută şi de către unul dintre soţi pentru celălalt soţ sau de către copilul major pentru părinţi. Victima poate să declare că nu însuşeşte o asemenea plîngere. (7) Persoanei care face denunţ sau plângere i se explică răspunderea pe care o poartă în caz dacă denunţul sau plîngerea este intenţionat calomnios/oasă, fapt care se consemnează în procesul-verbal sau, după caz, în conţinutul denunţului sau al plîngerii şi se confirmă prin semnătura persoanei care a făcut denunţul sau plîngerea. (8) Plângerile şi denunţurile anonime nu pot servi temei pentru pornirea urmăririi penale, însă, în urma controlului efectuat în temeiul acestor plîngeri sau denunţuri, organul de urmărire penală se poate autosesiza în vederea urmăririi penale." Articolul 265 Obligativitatea primirii şi examinării plângerilor sau denunţurilor referitoare la infracţiuni „(1) Organul de urmărire penală este obligat să primească plângerile sau denunțurile referitoare la infracțiunile săvârșite, pregătite sau în curs de pregătire chiar și în cazul în care cauza nu este de competența lui. Plângerea sau denunțul se înregistrează în Registrul de evidență a sesizărilor cu privire la infracțiuni. Persoana care a depus plângerea sau denunțul primește o confirmare a recepționării sesizării. (2) Refuzul organului de urmărire penală de a primi plângerea sau denunţul privind pregătirea ori săvârșirea unei infracțiuni poate fi contestat de către persoana care a depus plângerea sau denunțul conform art. 298 și, respectiv, art. 299 1 la procuror sau, după caz, la procurorul ierarhic superior, în termen de 15 zile de la data la care i s-a adus la cunoștință ordonanța respectivă. Ordonanța procurorului sau a procurorului ierarhic superior poate fi contestată la judecătorul de instrucție în termen de 10 zile de la data la care i s-a adus la cunoștință ordonanța respectivă." Articolul 313 Plângerea împotriva acţiunilor şi actelor ilegale ale organului de urmărire penală şi ale organului care exercită activitate specială de investigaţii „(1) Plângerile împotriva acţiunilor şi actelor ilegale ale organului de urmărire penală şi ale organelor care exercită activitate specială de investigaţii pot fi înaintate judecătorului de instrucţie de către bănuit, învinuit, apărător, partea vătămată, de alţi participanţi la proces sau de către alte persoane drepturile şi interesele legitime ale cărora au fost încălcate de aceste organe, în cazul în care persoana nu este de acord cu rezultatul examinării plîngerii sale de către procuror sau nu a primit răspuns la plângerea sa de la procuror în termenul prevăzut de lege. [...] (5) Judecătorul de instrucţie, considerând plângerea întemeiată, adoptă o încheiere prin care obligă procurorul să lichideze încălcările depistate ale drepturilor şi libertăţilor omului sau ale persoanei juridice şi, după caz, declară nulitatea actului sau acţiunii procesuale atacate. Constatând că actele sau acţiunile atacate au fost efectuate în conformitate cu legea şi că drepturile sau libertăţile omului sau ale persoanei juridice nu au fost încălcate, judecătorul de instrucţie pronunţă o încheiere despre respingerea plângerii înaintate. Copia de pe încheiere se expediază persoanei care a depus plângerea şi procurorului. (6) Încheierea judecătorului de instrucție este irevocabilă, cu excepția încheierilor privind refuzul în pornirea urmăririi penale, scoaterea persoanei de sub urmărirea penală, încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale și reluarea urmăririi penale, care pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile de la data comunicării și se vor judeca conform art. 447 și 448, în lipsa părților. [...]." ÎN DREPT A. Argumentele autorului excepțiilor de neconstituționalitate

Autorul sesizărilor susține că omisiunea legislatorului de a stabili în norma contestată criterii clare și previzibile, pe baza cărora organul de urmărire penală ar putea refuza primirea plângerii sau a denunţului despre pregătirea ori săvârşirea unei infracţiuni, afectează dreptul de acces liber la justiție.

În opinia autorului sesizărilor, prevederile contestate contravin articolelor 16, 20 și 23 din Constituție. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizărilor privind excepțiile de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că excepțiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de domnul Vasile Celac, parte în dosarele nr. 10-48/2025 și nr. 10-35/2025, pendinte la Judecătoria Hâncești. Astfel, excepțiile sunt formulate de subiectul abilitat cu acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) şi g) din Constituţie.

Obiectul excepțiilor de neconstituționalitate îl constituie articolul 265 alin. (2) din Codul de procedură penală, sub aspectul omisiunii legislatorului de a stabili în norma contestată criterii clare și previzibile care ar determina organul de urmărire penală să refuze primirea plângerii privind pregătirea ori săvârşirea unei infracţiuni.

Curtea observă că prevederile articolului 265 alin. (2) din Codul de procedură penală au făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva altor critici de neconstituționalitate (a se vedea HCC nr. 6 din 19 martie 2019; DCC nr. 192 din 21 decembrie 2023 și DCC nr. 72 din 6 iulie 2023). Această situație nu reprezintă un impediment pentru un control de constituționalitate al prevederilor contestate, din perspectiva unor critici noi (a se vedea DCC nr. 85 din 25 iulie 2024, § 15).

Curtea notează că excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate în două cauze în care se examinează plângerile împotriva actelor emise de către procuraturile Chișinău și Hâncești. Astfel, Curtea admite că instanța de judecată ar putea ține cont de prevederile contestate la soluționarea plângerilor depuse de către domnul Vasile Celac în cauzele în care au fost ridicate excepțiile de neconstituționalitate.

În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că omisiunea legislativă poate face obiectul de examinare al Curții dacă prin aceasta este afectat un drept fundamental (a se vedea HCC nr. 23 din 5 august 2021, § 30).

Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizărilor, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr. 87 din 25 iulie 2024, § 15).

Autorul excepțiilor a susținut că prevederile contestate sunt contrare articolelor 16 ( egalitatea ), 20 ( accesul liber la justiție ) și 23 ( dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle ) din Constituție.

În jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat că articolele 16 și 23 din Constituţie nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unei ingerinţe în drepturile garantate de Constituţie (a se vedea DCC nr. 73 din 20 iunie 2024, § 23).

Cu privire la incidenţa articolului 20 din Constituţie, autorul sesizărilor susţine că imprevizibilitatea prevederilor contestate afectează dreptul de acces liber la justiție sub aspectul imposibilității persoanei de a stabili situațiile în care organul de urmărire penală poate refuza primirea plângerii privind comiterea unei infracțiuni.

Curtea observă că organul de urmărire penală poate fi sesizat despre săvârşirea sau pregătirea pentru săvârşirea unei infracţiuni prevăzute de Codul penal prin: (i) plângere; (ii) denunţ; (iii) autodenunţ (a se vedea articolul 262 alin. (1) din Codul de procedură penală). Articolul 263 din Codul de procedură penală stabilește condițiile aplicabile actului de sesizare a organului de urmărire penală.

Codul de procedură penală stabilește că organul de urmărire penală este obligat să primească plângerile sau denunțurile referitoare la infracțiunile săvârșite, pregătite sau în curs de pregătire chiar și în cazul în care cauza nu este de competența lui. Plângerea sau denunțul se înregistrează în Registrul de evidență a sesizărilor cu privire la infracțiuni (a se vedea articolul 265 alin. (1) din Cod).

Refuzul organului de urmărire penală de a primi plângerea sau denunţul privind pregătirea ori săvârșirea unei infracțiuni poate fi contestat de către persoana care a depus plângerea sau denunțul, conform procedurii stabilite de articolele 298 și, respectiv, 299 1 din Codul de procedură penală (articolul 265 alin. (2) din Cod).

De asemenea, în cazul în care persoana nu este de acord cu rezultatul examinării plângerii sale de către procuror sau nu a primit răspuns de la procuror la plângerea sa în termenul prevăzut de lege, articolul 313 din Codul de procedură penală le permite persoanelor afectate să formuleze o plângere în faţa judecătorului de instrucţie. La rândul său, judecătorul de instrucţie are competenţa deplină de a verifica legalitatea acţiunilor şi a actelor procurorului şi de a-l obliga să lichideze încălcările depistate ale drepturilor şi libertăţilor persoanei care a formulat plângerea.

Prin urmare, Curtea notează că din Constituție nu rezultă obligația Parlamentului de a institui o listă exhaustivă a motivelor care ar determina refuzul organului de urmărire penală de a primi sesizările referitoare la infracțiunile săvârșite, pregătite sau în curs de pregătire. Exigențele de claritate și previzibilitate sunt satisfăcute prin interpretarea sistemică a articolelor 262, 263, 265, 298, 299¹ și 313 din Codul de procedură penală.

De altfel, o asemenea enumerare ar putea să nu acopere toate situațiile în care, în mod justificat, organul de urmărire penală ar putea refuza primirea plângerilor sau denunțurilor referitoare la infracțiunile săvârșite, pregătite sau în curs de pregătire. Evaluarea motivelor pentru un eventual refuz se face în limitele legii, ținând cont de circumstanțele concrete. În jurisprudența sa Curtea a stabilit că o lege poate îndeplini totuşi condiţia previzibilităţii chiar dacă persoana în cauză trebuie să recurgă la o consiliere juridică adecvată sau prin interpretarea acesteia de către instanţe, pentru a evalua, într-o măsură rezonabilă, consecinţele pe care le poate avea o anumită acţiune (a se vedea HCC nr. 31 din 23 septembrie 2021, § 69).

Aşadar, Curtea constată că prevederile în discuţie conţin suficiente repere obiective pentru a fi considerate clare şi previzibile în partea referitoare la condițiile în care organul de urmărire penală sau procurorul poate să refuze primirea plângerii sau a denunţului privind pregătirea ori săvârşirea unei infracţiuni. Prin urmare, Curtea reţine că problema abordată de autorul sesizării nu reclamă o problemă de constituţionalitate din perspectiva articolelor 20 şi 23 din Constituţie, ci o problemă de interpretare şi de aplicare a legii. Această competenţă le revine, prin definiţie, instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr.83 din 17 iunie 2022, § 29).

Pentru că nu s-a demonstrat incidenţa unui drept fundamental prevăzut de Constituţie, Curtea notează că nici articolele 16 și 23 din Constituţie nu sunt incidente.

Astfel, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 27 alineatele (2), (3) literele d) și f), 37 alineatele (1) și (2), 40 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, Curtea Constituțională D E C I D E: 1. Se declară inadmisibile sesizările privind excepțiile de neconstituționalitate a articolului 265 alin. (2) din Codul de procedură penală, ridicată de domnul Vasile Celac, în dosarele nr. 10-35/2025 și nr. 10-48/2025, pendinte la Judecătoria Hâncești, sediul central. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte de ședință Liuba ȘOVA Chișinău, 4 iunie 2026 DCC nr. 103 Dosarul nr. 247g/2025