Decizie nr. 30 din 13.02.2025

La originea cauzei se află sesizările privind excepțiile de neconstituționalitate a articolului 364

Sesizările au fost trimise la Curtea Constituțională de un complet de judecători format din dnii Andrei Mironov, Ștefan Starciuc și Dmitrii Fujenco, de la Curtea de Apel Comrat, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Având în vedere identitatea de obiect a sesizărilor și a motivelor care stau la baza criticilor de neconstituționalitate, Curtea a decis conexarea lor într-un singur dosar, pe baza articolului 43 din Codul jurisdicției constituționale, atribuindu-i numărul 215g/2024.

Dl Alexandru Vlasă a fost învinuit de comiterea infracțiunii de huliganism, pe baza articolului 287 alin. (2) lit. b) din Codul penal. Dl Alexandr Șpac are calitatea de parte vătămată și a formulat o acțiune civilă față de învinuit.

Judecătoria Cimișlia, sediul Leova, a judecat cauza penală pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și, la 24 aprilie 2024, a pronunțat sentința și a admis parțial acțiunea civilă a dlui Alexandr Șpac. Nefiind de acord cu sentința pronunțată, dl Alexandr Șpac a contestat-o cu recurs în fața Curții de Apel Comrat.

La 16 octombrie 2024, dl avocat Igor Șcheau a ridicat, în interesele dlui Alexandr Șpac, excepția de neconstituționalitate a articolului 364

Printr-o încheiere din aceeași zi, Curtea de Apel Comrat a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Dl Evghenii Navin a fost învinuit de comiterea infracțiunii de huliganism, pe baza articolului 287 alin. (2) lit. b) din Codul penal. În această cauză penală dl Alexandr Șpac are calitatea de parte vătămată și a formulat o acțiune civilă față de învinuit.

Judecătoria Cimișlia, sediul Leova, a judecat cauza penală pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și, la 23 aprilie 2024, a pronunțat sentința și a admis parțial acțiunea civilă a dlui Alexandr Șpac. Nefiind de acord cu sentința pronunțată, dl Alexandr Șpac a contestat-o cu recurs în fața Curții de Apel Comrat.

La 16 octombrie 2024, dl avocat Igor Șcheau a ridicat, în interesele dlui Alexandr Șpac, excepția de neconstituționalitate a articolului 364

Printr-o încheiere din aceeași zi, Curtea de Apel Comrat a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Autorul sesizărilor susține că norma contestată limitează dreptul părții vătămate de a contesta sentința adoptată potrivit articolului 364

De asemenea, imposibilitatea contestării acestei sentințe în partea referitoare la acțiunea civilă este contrară dreptului la un dublu grad de jurisdicție în materie penală, garantat de articolul 6 § 1 din Convenție și de articolul 2 din Protocolul nr. 7 la Convenție.

Totodată, autorul consideră că norma contestată instituie un tratament discriminatoriu între persoanele care au calitatea de parte vătămată în cauzele penale care sunt judecate conform procedurii ordinare și cele care sunt judecate pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală. În opinia sa, opțiunea inculpatului de a fi judecat în procedura prevăzută de articolul 364

În fine, autorul excepțiilor de neconstituționalitate susține că norma contestată este contrară articolelor 16, 20 și 54 din Constituție, articolului 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană și articolului 14 în coroborare cu articolul 6 § 1 din Convenția Europeană.

Examinând admisibilitatea sesizărilor privind excepțiile de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ține de competența Curții Constituționale.

Sesizările privind excepțiile de neconstituționalitate au fost ridicate de avocatul unei părți în proces. Astfel, Curtea constată că sesizările sunt formulate de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Obiectul sesizărilor îl constituie articolul 364

Excepțiile de neconstituționalitate au fost ridicate în recurs, în două cauze penale care au fost judecate pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, iar prima instanță a admis parțial acțiunea civilă formulată de partea vătămată. Așadar, Curtea admite că instanța de judecată ar putea aplica norma criticată în cauzele în care au fost ridicate excepțiile de neconstituționalitate.

În sesizări, autorul excepțiilor afirmă că norma contestată este contrară articolelor 16 (

Referitor la incidența articolului 16 din Constituție, Curtea menționează că acesta este incident atunci când se demonstrează existența unui tratament diferențiat, iar acest tratament se referă la unul din drepturile fundamentale garantate de Constituție (a se vedea DCC nr. 73 din 6 iulie 2023, § 20).

De asemenea, și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a menționat că articolul 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care protejează persoanele aflate în situații similare de orice discriminare în exercitarea drepturilor și libertăților garantate de Convenție, nu are o existență independentă. Articolul 14 din Convenție poate juca un rol autonom important prin completarea celorlalte dispoziții ale Convenției și ale Protocoalelor la aceasta (a se vedea

Referitor la incidența articolului 54 din Constituție, Curtea a reținut, în jurisprudența sa, că acesta nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabil, autorul sesizării trebuie să demonstreze existența unor ingerințe în drepturile fundamentale garantate de Constituție (a se vedea DCC nr. 101 din 29 august 2023, § 22).

Cu referire la incidența articolului 20 din Constituție, Curtea reține că acesta garantează dreptul de acces liber la justiție și își găsește corespondența în dispozițiile articolului 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (

Astfel, Curtea reiterează că nici Constituția, nici Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în toate procedurile judecătorești (a se vedea DCC nr. 84 din 25 iulie 2024, § 27).

Cu referire la aplicabilitatea articolului 2 § 1 din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană, acesta garantează dreptul persoanei declarate vinovate de comiterea unei infracțiuni de către un tribunal să ceară examinarea „declarației de vinovăție" sau a „condamnării" de către o instanță superioară (a se vedea DCC nr. 32 din 25 martie 2021, §§ 38-39). Astfel, dreptul la un dublu grad de jurisdicție garantat de articolul 2 § 1 din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană se referă doar la materia penală (a se vedea HCC nr. 9 din 7 aprilie 2022, § 29).

În acest sens, Curtea observă că, în cauza

În mod similar, articolul 220 alin. (1) din Codul de procedură penală stabilește că acțiunea civilă în procesul penal se soluționează în conformitate cu prevederile Codului. Totuși, alin. (3) al aceluiași articol menționează că hotărârea privind acțiunea civilă se adoptă în conformitate cu normele dreptului civil și ale altor domenii de drept. Prin urmare, Curtea notează că aceste considerente ale Curții Europene sunt aplicabile și în prezenta cauză. Astfel, pentru că examinarea acțiunii civile în cauzele penale nu face aplicabil articolul 6 din Convenție sub aspectul său penal, dreptul la dublu grad de jurisdicție, care se referă la materia penală, nu este aplicabil.

Totodată, Curtea notează că legislatorul are competența să instituie numărul căilor de atac și condițiile în care acestea pot fi exercitate cu respectarea prevederilor Constituției (a se vedea DCC nr. 177 din 23 noiembrie 2021, § 42). Articolul 119 din Constituție stabilește că împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate pot exercita căile de atac „în condițiile legii" (a se vedea DCC nr. 32 din 25 martie 2021, § 38).

În acest sens, Codul de procedură penală prevede că sentințele pronunțate în procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală se includ în categoria de hotărâri judecătorești pentru care nu este prevăzută calea de atac a apelului (a se vedea articolul 437 alin. (1) pct. 1

Pe de altă parte, declararea recursului în baza normei contestate se referă la existența unei erori procesuale sau a unui dezacord cu măsura pedepsei. Astfel, nimic din textul normei contestate nu împiedică partea vătămată să formuleze un recurs împotriva sentinței adoptate în procedura judecării pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală în partea referitoare la acțiunea civilă.

Curtea reiterează că o dispoziție legală nu poate fi ruptă din sistemul normativ din care face parte și nu poate acționa în mod izolat. Dimpotrivă, ea trebuie citită împreună cu celelalte dispoziții incidente, ca făcând parte dintr-un sistem juridic coerent (a se vedea DCC nr. 128 din 10 octombrie 2024, § 54). Astfel, dacă motivul declarării recursului în partea referitoare la acțiunea civilă se poate încadra în motivele prevăzute de articolul 364

Așadar, Curtea nu poate constata incidența articolelor 20 și 119 din Constituție. Pentru că nu s-a demonstrat incidența drepturilor fundamentale invocate de autorul sesizărilor, Curtea subliniază că nici articolele 16 și 54 din Constituție nu sunt incidente.

Prin urmare, pe baza celor menționate mai sus, Curtea constată că sesizările privind excepțiile de neconstituționalitate sunt inadmisibile și nu pot fi acceptate pentru examinare în fond.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.