Decizie nr. 81 din 14.05.2026

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 264 1 alin. (4) din Codul penal, ridicată de dl avocat Ilie Gîlca, în interesele dnei Elena Crețu, în dosarul nr. 1-126/2025, pendinte la Judecătoria Hâncești, sediul Ialoveni.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de dna Svetlana Bîcu, judecător de la Judecătoria Hâncești, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție. ÎN FAPT A. Circumstanțele procesului

Circumstanțele procesului, așa cum au fost formulate de autorul sesizării, pot fi rezumate după cum urmează.

Pe rolul Judecătoriei Hâncești se află cauza penală de acuzare a dnei Elena Crețu de comiterea infracțiunii prevăzute de articolul 264 1 alin. (4) din Codul penal ( consumul de alcool de către conducătorul mijlocului de transport implicat într-un accident rutier, până la testarea alcoolscopică ).

În procesul de examinare a cauzei, dl avocat Ilie Gîlca a ridicat, în interesele dnei Elena Crețu, excepția de neconstituționalitate a articolului 264 1 alin. (4) din Codul penal.

Printr-o încheiere din 10 noiembrie 2025, judecătorul cazului a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a dispus trimiterea sesizării la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 1 Statul Republica Moldova „[...] (3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate." Articolul 16 Egalitatea „(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului. (2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială." Articolul 20 Accesul liber la justiție „ (1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie." Articolul 22 Neretroactivitatea legii „Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actu lui delictuos." Articolul 23 Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle „(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică. (2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normativ." Articolul 26 Dreptul la apărare „(1) Dreptul la apărare este garantat. (2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale. [...]" Articolul 73 Inițiativă legislativă „Dreptul de iniţiativă legislativă aparţine deputaţilor în Parlament, Preşedintelui Republicii Moldova, Guvernului, Adunării Populare a unităţii teritoriale autonome Găgăuzia." Articolul 74 Adoptarea legilor și a hotărârilor „(1) Legile organice se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor aleşi, după cel puţin două lecturi. (2) Legile ordinare şi hotărârile se adoptă cu votul majorităţii deputaţilor prezenţi. (3) Proiectele de lege prezentate de Guvern, precum şi propunerile legislative ale deputaţilor acceptate de acesta sunt examinate de Parlament în modul şi după priorităţile stabilite de Guvern, inclusiv în procedură de urgenţă. Alte propuneri legislative se examinează în modul stabilit. (4) Legile se trimit spre promulgare Preşedintelui Republicii Moldova."

Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr. 985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele: Articolul 264 1 Conducerea mijlocului de transport cu depășirea limitelor de alcool admisibile sau în stare de ebrietate produsă de alte substanțe (1) Conducerea mijlocului de transport de către o persoană care are o concentrație de alcool în sânge ce depășește 0,7 g/l sau de vapori de alcool în aerul expirat ce depășește 0,35 mg/l ori care se află în stare de ebrietate produsă de substanțe stupefiante și/sau de alte substanțe cu efecte similare se pedepsește cu amendă în mărime de la 1500 la 2500 de unități convenționale sau cu închisoare de la 1 la 3 ani, în ambele cazuri cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport. [...] (4) Consumul de alcool, de substanțe stupefiante și/sau de alte substanțe cu efecte similare, cu excepția consumului de medicamente cu efecte similare substanțelor psihotrope, de către conducătorul mijlocului de transport implicat în accident rutier, până la testarea alcoolscopică și/sau testarea antidrog sau până la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei, se sancționează cu amendă de la 2000 la 3000 de unități convenționale sau cu închisoare de la 1 la 4 ani, în ambele cazuri cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport. [...]"

Prevederile relevante ale Regulamentului circulației rutiere, adoptat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13 mai 2009, sunt următoarele: „12. 1) Conducătorul de vehicul implicat într-un accident în traficul rutier este obligat: [...] h) să nu consume băuturi alcoolice sau droguri, precum şi să nu administreze medicamente preparate în baza acestora până nu va fi supus testării alcoolscopice și/sau testării antidrog, sau, după caz, examinării medicale şi prelevării probelor biologice." [...]" ÎN DREPT A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

Autorul sesizării susține că norma contestată este lipsită de claritate și de previzibilitate, pentru că nu stabilește care ar fi concentrația de alcool în sânge sau în aerul expirat care ar determina răspunderea penală. În opinia sa, această omisiune determină interpretarea extensivă și aplicarea prin analogie a legii penale.

Suplimentar, autorul excepției susține că, prin incriminarea infracțiunii prevăzute la articolul 264¹ alin. (4) din Codul penal, Parlamentul nu a evaluat în mod corespunzător gradul prejudiciabil al acestei conduite antisociale. În opinia sa, conduita incriminată nu prezintă un pericol social suficient de ridicat pentru a justifica intervenția legii penale.

Totodată, autorul sesizării menționează că în cazul infracțiunii prevăzute de articolul 264 1 alin. (4) din Codul penal este stabilită o sancțiune mai aspră decât în cazul infracțiunii prevăzute de articolul 264 1 alin. (1) din Cod, fapt care contravine principiului proporționalității incriminării.

Autorul sesizării precizează că norma contestată a fost introdusă în Codul penal prin Legea nr. 136/2024, fără a fi însoțită de o motivare corespunzătoare.

În opinia autorului sesizării, prevederile contestate contravin articolelor 1 alin. (3), 20, 22, 23, 26, 54, 73 și 74 din Constituție. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul penal, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocatul unei părți în proces. Astfel, excepţia este formulată de un subiect abilitat cu acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) şi g) din Constituţie.

Obiectul excepției de neconstituționalitate este articolul 264 1 alin. (4) din Codul penal, sub aspectul omisiunii legislatorului de a stabili în norma contestată concentrația de alcool care ar atrage răspunderea penală. Prevederile contestate nu au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate.

Curtea a reţinut că omisiunea legislativă poate constitui obiect de examinare al Curţii Constituţionale dacă această omisiune afectează un drept fundamental (a se vedea HCC nr.12 din 6 aprilie 2021, § 35).

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză penală în care persoana este acuzată de comiterea infracțiunii prevăzute de articolul 264 1 alin. (4) din Codul penal ( consumul de alcool de către conducătorul mijlocului de transport implicat într-un accident rutier, până la testarea alcoolscopică ). Curtea admite că instanța de judecată va ține cont de prevederile contestate în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.

Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autoarei sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr. 87 din 25 iulie 2024, § 15).

Autorul excepției susține că prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 alin. (3) ( statul Republica Moldova ) , 20 ( accesul liber la justiție ), 22 ( neretroactivitatea legii ), 23 ( dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle ), 26 ( dreptul la apărare ), 54 ( restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți ), 73 ( inițiativa legislativă ) și 74 ( adoptarea legilor și hotărârilor ) din Constituție.

Referitor la incidența articolelor 73 și 74 din Constituție Curtea observă că autorul sesizării nu a prezentat argumente care să demonstreze vicierea procedurii legislative.

Curtea a subliniat anterior că articolul 54 din Constituţie nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabil, autorul sesizării trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existenţa unei ingerinţe în drepturile garantate de Constituţie (a se vedea DCC nr. 73 din 20 iunie 2024, § 23; DCC nr. 30 din 27 februarie 2025, § 26).

Cu referire la articolele 20 și 26 din Constituție, Curtea observă că autorul excepţiei nu a adus argumente pertinente care să justifice că prevederile contestate constituie o ingerinţă în dreptul de acces liber la justiție și dreptul la apărare, ca parte a unui proces echitabil. În situaţii similare, Curtea a notat că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (a se vedea DCC nr. 34 din 22 martie 2022, § 27).

Referitor la incidența articolelor 22 și 23 din Constituție, autorul excepției susține că norma contestată este lipsită de claritate și previzibilitate, pentru că nu stabilește care este concentrația de alcool în sânge sau în aerul expirat de la care intervine răspunderea penală pentru comiterea infracțiunii prevăzute la articolul 264¹ alin. (4) din Codul penal.

Curtea amintește că prevederile articolelor 1 alin. (3), 22 și 23 din Constituţie garantează standardul calității legii penale substanțiale (a se vedea DCC nr. 93 din 7 iulie 2022, § 21). Curtea a reţinut că dispoziţiile articolului 22 din Constituţie garantează, împreună cu prevederile articolului 7 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, principiul legalităţii incriminării şi a pedepsei penale ( nullum crimen, nulla poena sine lege ) (a se vedea HCC nr. 25 din 12 august 2021, § 39).

Analizând comparativ conținutul normativ al alineatelor (1) și (4) din articolul 264 1 din Codul penal Curtea observă că acestea incriminează două fapte distincte. Astfel, alineatul (1) incriminează fapta de conducere mijlocului de transport de către o persoană care are o concentrație de alcool în sânge ce depășește 0,7 g/l sau de vapori de alcool în aerul expirat ce depășește 0,35 mg/l ori care se află în stare de ebrietate produsă de substanțe stupefiante și/sau de alte substanțe cu efecte similare. În acest caz, starea de ebrietate reprezintă un element constitutiv esențial al infracțiunii, care este determinat de lege prin criterii obiective.

Pe de altă parte, alineatul (4) nu incriminează conducerea în stare de ebrietate, ci o conduită a conducătorului mijlocului de transport ulterioară producerii accidentului rutier, și anume consumul de alcool, de substanțe stupefiante și/sau de alte substanțe cu efecte similare, cu excepția consumului de medicamente cu efecte similare substanțelor psihotrope până la testarea alcoolscopică și/sau testarea antidrog sau până la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei. Astfel, elementul material al infracțiunii stabilite de alineatul (4) nu constă în existența unei anumite concentrații de alcool, ci în acțiunea de a consuma alcool.

Curtea reține că lipsa indicării unui prag al alcoolemiei în cazul infracțiunii stabilite de alineatul (4) nu poate fi calificată drept o omisiune legislativă de natură să afecteze previzibilitatea normei. Obligația de a se abține de la consumul de alcool până la efectuarea testărilor după implicarea într-un accident rutier poate fi dedusă în mod rezonabil de către destinatarii legii.

În acest sens, Legea privind siguranța traficului rutier nr. 131 din 7 iunie 2007 stabilește că conducătorul de vehicul este obligat să cunoască şi să respecte Regulamentul circulaţiei rutiere (a se vedea articolul 33 alin. (3) lit. a) din Lege). Curtea observă că Regulamentul circulaţiei rutiere stabileşte în mod clar că conducătorul de vehicul implicat într-un accident în traficul rutier este obligat, între altele, să nu consume băuturi alcoolice sau droguri, precum și să nu consume medicamente preparate pe baza acestora până va fi supus testării alcoolscopice și/sau testării antidrog, sau, după caz, examinării medicale şi prelevării probelor biologice (a se vedea pct. 12 din Regulament).

Curtea notează că textul contestat nu are ca destinatar publicul larg, ci doar conducătorii de vehicule, care au urmat o formă de instruire pentru a obține dreptul de a conduce mijloace de transport. În jurisprudența sa, Curtea Europeană a menționat că persoanele care au o activitate profesională şi care au fost supuse unor forme de școlarizare trebuie să dea dovadă de o prudență mai mare în cadrul activității lor şi este de așteptat ca acestea să-şi asume riscurile inerente activității lor (a se vedea, mutatis mutandis , Satakunnan Markkinapörssi Oy şi Satamedia Oy v. Finlanda [MC], 27 iunie 2017, § 145; Sekmadienis Ltd. v. Lituania , 30 ianuarie 2018, § 65) (DCC nr. 152 din 17 noiembrie 2022, § 20; DCC nr. 61 din 5 iunie 2025, § 24).

Așadar, Curtea a ajuns la concluzia că la aplicarea textului contestat destinatarul legii are suficiente repere și poate stabili sensul prevederilor contestate prin aplicarea simplă a regulilor de interpretare lingvistică, pornind de la sensul uzual al textului criticat în raport cu esența infracțiunii incriminate.

Referitor la criticile autorului sesizării care pretind că prin incriminarea în Codul penal a infracțiunii prevăzute de articolul 264¹ alin. (4) Parlamentul nu a evaluat în mod corespuzător gradul prejudiciabil al acestui comportament antisocial, stabilind răspunderea penală pentru o faptă care, în esență, nu prezintă pericol social, Curtea reiterează că nu poate efectua un control de constituţionalitate în privinţa unei infracţiuni din perspectiva principiului ultima ratio , analizând existenţa unor măsuri alternative non-penale. Ea nu se află în poziţia de a elabora studii empirice în această privinţă. Pot exista opinii diferite sub aspect criminologic, însă nu ţine de rolul Curţii să o favorizeze pe una dintre ele în detrimentul celorlalte. Politica penală a statului reprezintă o competenţă rezervată Parlamentului (a se vedea articolul 72 alin. (3) lit. n) din Constituţie).

În virtutea acestei prevederi constituţionale, legislatorul este liber să aprecieze, pe lângă pericolul social, în funcţie de care urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate, şi condiţiile răspunderii juridice pentru această faptă (a se vedea DCC nr. 153 din 19 octombrie 2021, § 29; DCC nr. 3 din 19 ianuarie 2023, § 22). Aşadar, stabilirea elementelor constitutive ale infracțiunilor ţine de competenţa Parlamentului şi se bazează pe raţiuni de politică penală a statului.

Curtea constată că, sub aparenţa unor critici referitoare la afectarea normelor constituţionale, autorul excepției pune în discuție modul în care au fost încadrate juridic faptele incriminate inculpatei. În acest context, Curtea reiterează că aspectele legate de aplicarea legii nu ţin de competenţa sa (a se vedea DCC nr. 83 din 17 iunie 2022, § 29). Această competenţă le revine instanţelor de judecată.

Pentru că nu s-a demonstrat incidenţa unui drept fundamental prevăzut de Constituţie, Curtea notează că nici articolele 1 și 54 din Constituţie nu sunt incidente.

Astfel, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 27 alineatele (3) lit. d) și (4) lit. d), 37 și 40 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, Curtea Constituțională D E C I D E: 1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 264 1 alin. (4) din Codul penal, ridicată de dl avocat Ilie Gîlca, în interesele dnei Elena Crețu, în dosarul nr. 1-126/2025, pendinte Judecătoria Hâncești, sediul Ialoveni. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte Domnica MANOLE Chișinău, 14 mai 2026 DCC nr. 81 Dosarul nr. 1g/2026