Decizie nr. 82 din 14.05.2026

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 264 1 alin. (1) din Codul penal în redactarea anterioară Legii nr. 136 din 6 iunie 2024, și a articolului 447 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Corneliu Chisilița, în interesele dlui Andrei Svârnei, în dosarul nr. 1r-1046/2025, pendinte la Curtea de Apel Centru.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de un complet de judecată format din dnii Ion Bulhac, Pîslariuc Vitalie și dna Natalia Mămăligă, judecători la Curtea de Apel Centru, pe baza articolului 135 alin. (1) lit. a) şi lit. g) din Constituţie. ÎN FAPT A. Circumstanțele cauzei

Pe rolul Curții de Apel Centru se află cauza penală de acuzare a dlui Andrei Svârnei de comiterea infracțiunii prevăzute de articolul 264 1 alin. (1) din Codul penal ( conducerea mijlocului de transport cu depășirea limitelor de alcool admisibile ).

În procesul de examinare a cauzei, dl avocat Corneliu Chisilița a ridicat, în interesele dlui Andrei Svârnei, excepția de neconstituționalitate a articolului 264 1 alin. (1) din Codul penal în redactarea anterioară Legii nr. 136 din 6 iunie 2024 și a articolului 447 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală.

Printr-o încheiere din 5 februarie 2026, completul de judecată a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a dispus trimiterea sesizării la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 16 Egalitatea „(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului. (2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială." Articolul 23 Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle „(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică. (2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normativ." Articolul 26 Dreptul la apărare „(1) Dreptul la apărare este garantat. (2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale. (3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu. (4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege." Articolul 43 Dreptul la muncă și la protecția muncii „(1) Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la protecţia împotriva şomajului. (2) Salariaţii au dreptul la protecţia muncii. Măsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice. (3) Durata săptămânii de muncă este de cel mult 40 de ore. (4) Dreptul la negocieri în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate."

Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr. 985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele: Articolul 264 1 Conducerea mijlocului de transport cu depășirea limitelor de alcool admisibile sau în stare de ebrietate produsă de alte substanțe (1) Conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de substanțe stupefiante şi/sau de alte substanţe cu efecte similar se pedepseşte cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 200 la 240 de ore, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport. [ În redactarea anterioară Legii nr. 136 din 6 iunie 2024 ] [...]"

Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr. 122-XV din 14 martie 2003, sunt următoarele: Articolul 447 Procedura judecării recursului „(1) Recursul se judecă în termen rezonabil, fără prezența părților la proces. (2) Instanța de recurs fixează data examinării și dispune să se comunice părților la proces despre aceasta, cu acordarea dreptului depunerii referinței. [...]" ÎN DREPT A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

Autorul sesizării susține că normele contestate nu respectă principiul proporționalității incriminării.

În opinia autorului sesizării, prevederile contestate contravin articolelor 1 alin. (3), 9, 16, 23, 26, 28, 43, 46, 54 și 126 din Constituție. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul penal și Codul de procedură penală, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocatul unei părți în proces. Astfel, excepţia este formulată de un subiect abilitat cu acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) şi g) din Constituţie.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie articolul 264 1 alin. (1) din Codul penal, în redactarea anterioară Legii nr. 136 din 6 iunie 2024 și articolul 447 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală.

Autorul excepției susține că prevederile contestate sunt contrare articolelor 1 alin. (3) ( statul Republica Moldova ) , 9 (principiile fundamentale privind proprietate), 16 (egalitatea), 23 ( dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle ), 26 ( dreptul la apărare ), 28 ( viața intimă, familială și privată ), 43 ( dreptul la muncă și protecția muncii ), 46 ( dreptul la proprietatea privată și protecția acesteia ), 54 ( restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți ) și 126 ( economia ) din Constituție.

Curtea observă că autorul excepţiei nu a demonstrat de ce normele contestate contravin dispoziţiilor constituţionale invocate. În situaţii similare, Curtea a notat că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (a se vedea DCC nr. 34 din 22 martie 2022, § 27).

Curtea reiterează că excepția de neconstituționalitate trebuie să cuprindă trei elemente obligatorii: textul contestat din punctul de vedere al constituţionalităţii (prevederea legală), textul de referinţă pretins a fi încălcat (prevederea constituțională) şi motivarea de către autorul excepţiei a relaţiei de contrarietate dintre cele două texte, adică motivarea neconstituționalității textului criticat. Simpla enumerare a unor articole din Constituţie, în lipsa unei argumentări proprii, nu reprezintă critici veritabile de neconstituționalitate (a se vedea DCC nr. 117 din 8 septembrie 2022, §§ 14 și 15).

Referitor la afirmațiile autorului că prin incriminarea în Codul penal a infracțiunii prevăzute de articolul 264¹ alin. (1), Parlamentul nu a evaluat în mod corespuzător gradul prejudiciabil al acestui comportament antisocial, stabilind răspunderea penală pentru o faptă care în esență nu prezintă pericol social, Curtea reiterează că nu poate efectua un control de constituţionalitate în privinţa unei infracţiuni din perspectiva principiului ultima ratio , analizând existenţa unor măsuri alternative non-penale. Ea nu se află în poziţia de a elabora studii empirice în această privinţă. Pot exista opinii diferite sub aspect criminologic, însă nu ţine de rolul Curţii să o favorizeze pe una dintre ele în detrimentul celorlalte. Politica penală a statului reprezintă o competenţă rezervată Parlamentului (a se vedea articolul 72 alin. (3) lit. n) din Constituţie).

În virtutea acestei prevederi constituţionale, legislatorul este liber să aprecieze, pe lângă pericolul social, în funcţie de care urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate, şi condiţiile răspunderii juridice pentru această faptă (a se vedea DCC nr. 153 din 19 octombrie 2021, § 29; DCC nr. 3 din 19 ianuarie 2023, § 22). Aşadar, stabilirea elementelor constitutive ale infracțiunilor ţine de competenţa Parlamentului, care stabilește politica penală a statului.

Astfel, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 27 alineatul (3) lit. f), 37 și 40 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, Curtea Constituțională D E C I D E: 1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 264 1 alin. (1) din Codul penal, în redactarea anterioară Legii nr. 136 din 6 iunie 2024 și a articolului 447 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Corneliu Chisilița, în interesele dlui Andrei Svârnei, în dosarul nr. 1r-1046/2025, pendinte la Curtea de Apel Centru. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte Domnica MANOLE Chișinău, 14 mai 2026 DCC nr. 82 Dosarul nr. 40g/2026