Decizie nr. 166 din 13.11.2025

La originea cauzei se află sesizările privind excepțiile de neconstituționalitate a unor prevederi din Legea nr. 252 din 17 august 2023 privind evaluarea externă a judecătorilor și procurorilor și modificarea unor acte normative, după cum urmează:

Sesizările privind excepțiile de neconstituționalitate au fost trimise la Curtea Constituțională de dnele judecătoare Stela Procopciuc, Diana Stănilă, Stella Bleșceaga și de dnii judecători Ion Munteanu și Vladislav Gribincea, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Având în vedere identitatea de obiect a sesizărilor care stau la baza criticilor de neconstituționalitate, pe baza pct. 18 din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională, Curtea a decis conexarea lor într-un singur dosar, căruia i-a atribuit numărul 181g/2025.

Doamna Ala Malîi, judecătoare la Curtea de Apel Centru, este subiect al evaluării externe a judecătorilor, pe baza mecanismului instituit prin Legea nr. 252 din 17 august 2023. În acest sens, Consiliul Superior al Magistraturii i-a trimis Comisiei de evaluare informațiile referitoare la dna Ala Malîi, în calitate de judecătoare la Curtea de Apel Centru.

La 25 martie 2025, Comisia de evaluare a aprobat Raportul de evaluare[1] și i-a propus Consiliului Superior al Magistraturii să constate nepromovarea evaluării de către dna Ala Malîi.

Prin Hotărârea nr. 285/24 din 11 iunie 2025[2], Consiliul Superior al Magistraturii a acceptat raportul Comisiei, a constatat nepromovarea evaluării, a dispus eliberarea din funcție a dnei Ala Malîi și a privat-o de dreptul de a exercita funcția de judecător și alte funcții de demnitate publică timp de 5 ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii.

Nefiind de acord cu hotărârea menționată, dna Ala Malîi a contestat-o în fața Curții Supreme de Justiție.

În cadrul procedurii de examinare a contestației, dl avocat Petru Balan a ridicat, în interesele dnei Ala Malîi, excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din Legea nr. 252 din 17 august 2023 privind evaluarea externă a judecătorilor și procurorilor și modificarea unor acte normative, menționate la § 1 literele (b) și (d)-(f), precum și a textului „în termen de 15 zile de la recepționarea prin poștă electronică a actului respectiv" din articolul 19 alin. (1) din aceeași Lege.

Printr-o încheiere din 1 august 2025, Curtea Supremă de Justiție a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate a normelor menționate la § 1 literele (b) și (d)-(f). Totodată, Curtea Supremă de Justiție a respins cererea în partea referitoare la textul „în termen de 15 zile de la recepționarea prin poștă electronică a actului respectiv" din articolul 19 alin. (1) din Legea nr. 252 din 17 august 2023, reținând inaplicabilitatea acestei prevederi în cauza judecată. Curtea Supremă de Justiție a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Domnul Dorin Dulghieru, judecător la Curtea de Apel Centru, este subiect al evaluării externe a judecătorilor, pe baza mecanismului instituit prin Legea nr. 252 din 17 august 2023. În acest sens, Consiliul Superior al Magistraturii i-a trimis Comisiei de evaluare informațiile referitoare la dl Dorin Dulghieru, în calitate de judecător la Curtea de Apel Centru.

La 15 aprilie 2025, Comisia de evaluare a aprobat Raportul de evaluare[3] și i-a propus Consiliului Superior al Magistraturii să constate nepromovarea evaluării de către dl Dorin Dulghieru.

Prin Hotărârea nr. 326/26 din 20 iunie 2025[4], Consiliul Superior al Magistraturii a acceptat raportul Comisiei, a constatat nepromovarea evaluării, a dispus eliberarea din funcție a dlui Dorin Dulghieru și l-a privat de dreptul de a exercita funcția de judecător și alte funcții de demnitate publică timp de 6 ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii.

Nefiind de acord cu hotărârea menționată, dl Dorin Dulghieru a contestat-o în fața Curții Supreme de Justiție.

În cadrul procedurii de examinare a contestației, dl avocat Petru Balan a ridicat, în interesele dlui Dorin Dulghieru, excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din Legea nr. 252 din 17 august 2023 privind evaluarea externă a judecătorilor și procurorilor și modificarea unor acte normative, menționate la § 1 literele (a)-(b) și (d)-(f), precum și a textului „în termen de 15 zile de la recepționarea prin poștă electronică a actului respectiv" din articolul 19 alin. (1) din aceeași Lege.

Printr-o încheiere din 4 august 2025, Curtea Supremă de Justiție a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate a normelor menționate la § 1 literele (a)-(b) și (d)-(f). Totodată, Curtea Supremă de Justiție a respins cererea în partea referitoare la textul „în termen de 15 zile de la recepționarea prin poștă electronică a actului respectiv" din articolul 19 alin. (1) din Legea nr. 252 din 17 august 2023. Curtea Supremă de Justiție a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Doamna Oxana Mironov, judecătoare la Curtea de Apel Nord, este subiect al evaluării externe a judecătorilor, pe baza mecanismului instituit prin Legea nr. 252 din 17 august 2023. În acest sens, Consiliul Superior al Magistraturii i-a trimis Comisiei de evaluare informațiile referitoare la dna Oxana Mironov, în calitate de judecătoare la Curtea de Apel Nord.

La 8 iulie 2025, Comisia de evaluare a aprobat Raportul de evaluare[5] și i-a propus Consiliului Superior al Magistraturii să constate nepromovarea evaluării de către dna Oxana Mironov.

Prin Hotărârea nr. 396/31 din 22 iulie 2025[6], Consiliul Superior al Magistraturii a acceptat raportul Comisiei, a constatat nepromovarea evaluării, a dispus eliberarea din funcție a dnei Oxana Mironov și a privat-o de dreptul de a exercita funcția de judecător și alte funcții de demnitate publică timp de 6 ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii.

Nefiind de acord cu hotărârea menționată, dna Oxana Mironov a contestat-o în fața Curții Supreme de Justiție.

În cadrul procedurii de examinare a contestației, dl avocat Petru Balan a ridicat, în interesele dnei Oxana Mironov, excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din Legea nr. 252 din 17 august 2023 privind evaluarea externă a judecătorilor și procurorilor și modificarea unor acte normative, menționate la § 1 literele (b) și (d)-(f).

Printr-o încheiere din 12 septembrie 2025, Curtea Supremă de Justiție a admis cererea de ridicare a excepției de neconstituționalitate a normelor menționate la § 1 literele (b) și (d)-(f). Curtea Supremă de Justiție a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Domnul Grigore Dașchevici, judecător la Curtea de Apel Centru, este subiect al evaluării externe a judecătorilor, pe baza mecanismului instituit prin Legea nr. 252 din 17 august 2023. În acest sens, Consiliul Superior al Magistraturii i-a trimis Comisiei de evaluare informațiile referitoare la dl Grigore Dașchevici, în calitate de judecător la Curtea de Apel Centru.

La 7 mai 2025, Comisia de evaluare a aprobat Raportul de evaluare[7] și i-a propus Consiliului Superior al Magistraturii să constate nepromovarea evaluării de către dl Grigore Dașchevici.

Prin Hotărârea nr. 368/30 din 15 iulie 2025[8], Consiliul Superior al Magistraturii a acceptat raportul Comisiei, a constatat nepromovarea evaluării, a dispus eliberarea din funcție a dlui Grigore Dașchevici și l-a privat de dreptul de a exercita funcția de judecător și alte funcții de demnitate publică timp de 6 ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii.

Nefiind de acord cu hotărârea menționată, dl Grigore Dașchevici a contestat-o în fața Curții Supreme de Justiție.

În cadrul procedurii de examinare a contestației, dl Grigore Dașchevici a ridicat excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din Legea nr. 252 din 17 august 2023 privind evaluarea externă a judecătorilor și procurorilor și modificarea unor acte normative, menționate la § 1 literele (b)-(f).

Printr-o încheiere din 2 octombrie 2025, Curtea Supremă de Justiție a admis cererea de ridicare a excepției de neconstituționalitate a normelor menționate la § 1 literele (b)-(f). Curtea Supremă de Justiție a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Legii nr. 252 din 17 august 2023 privind evaluarea externă a judecătorilor și procurorilor și modificarea unor acte normative sunt următoarele:

Referitor la textul „doar dacă probează că a fost în imposibilitate de a le prezenta anterior" din articolul 18 alin. (1) din Legea nr. 252 din 17 august 2023, autorul sesizării nr. 184g/2025 consideră, în linii generale, că procedurile stabilite în fața Consiliului Superior al Magistraturii sunt extrem de rigide în materia termenului de examinare și limitează posibilitatea subiecților evaluării de a se apăra. Totodată, prevederile contestate creează riscul ca dreptul la apărare și caracterul echitabil al procedurilor să devină iluzorii și ineficiente. Prin urmare, textul criticat contravine articolelor 7, 20 și 26 din Constituție.

Referitor la textul „un complet de judecată format din 3 judecători" din articolul 19 alin. (2) din Legea nr. 252 din 17 august 2023, autorul sesizării nr. 212g/2025 susține că acesta contravine articolului 20 din Constituție, deoarece are un caracter limitativ în raport cu prevederile Codului administrativ. Potrivit autorului, la examinarea contestațiilor în baza Legii nr. 252 din 17 august 2023, Curtea Supremă de Justiție nu poate decide judecarea acestor cauze în complete de 5 sau, după caz, de 9 judecători, spre deosebire de alte categorii de litigii. Totodată, autorul excepției afirmă că judecarea contestației într-un complet de 3 judecători trezește dubii referitoare la imparțialitatea completului de judecată al Curții Supreme de Justiție și la unele influențe instituționale din partea Consiliului Superior al Magistraturii asupra magistraților.

Cu referire la articolul 19 alin. (6) din Legea nr. 252 din 17 august 2023, autorii sesizărilor susțin că la exercitarea controlului judecătoresc Curtea Supremă de Justiție nu are competența să verifice dacă Consiliul Superior al Magistraturii a justificat în mod suficient severitatea interdicțiilor aplicate și, după caz, să le modifice.

Autorii sesizărilor menționează că exercitarea controlului judiciar al „erorilor procedurale grave care afectează caracterul echitabil al procedurii de evaluare" și al „circumstanțelor de fapt care puteau duce la promovarea sau nepromovarea evaluării" fără posibilitatea instanței de a verifica proporționalitatea și caracterul justificat al duratei interdicției de a ocupa o funcție de demnitate publică de către subiectul evaluat negativ (de la 5 la 7 ani) contravine articolului 20 din Constituție. În opinia autorilor, limitarea controlului judecătoresc al actelor administrative ale Consiliului Superior al Magistraturii nu se încadrează în standardul constituțional prevăzut la articolul 53 alin. (1) din Constituție.

Referitor la textul „[d]ecizia Curții Supreme de Justiție este irevocabilă din momentul emiterii" din articolul 19 alin. (7) din Legea nr. 252 din 17 august 2023, autorii excepțiilor consideră că acesta contravine articolului 119 din Constituție, care garantează dreptul la o cale de atac împotriva hotărârilor judecătorești.

Referitor la textul „[î]n perioada examinării contestației, judecătorul vizat nu poate emite acte judecătorești de dispoziție" din articolul 19 alin. (3) din Legea nr. 252 din 17 august 2023, autorii sesizărilor afirmă că, deși proiectul de lege care a vizat modificările normative contestate are un impact în privința cheltuielilor bugetare și activității Curții Supreme de Justiție, Guvernul nu a adoptat un aviz la proiectul de lege printr-o hotărâre de guvern, ci printr-o decizie protocolară. În acest sens, autorii consideră că au fost încălcate articolele 76, 102 și 131 alin. (4) din Constituție. În același timp, prevederile contestate nu sunt previzibile și nu sunt formulate cu suficientă precizie, fapt care contravine articolului 23 alin. (2) din Constituție.

Mai mult, cu referire la articolele 43 și 116 din Constituție, autorii mai afirmă că scopul real al instituirii interdicției de a pronunța acte judecătorești în perioada examinării contestației este de a înlătura unii judecători de la procedurile judiciare aflate în curs de examinare, nu cel de a eficientiza mecanismele de monitorizare și evaluare. În opinia autorilor, prin adoptarea acestor prevederi, există o ingerință directă în activitatea de administrare a justiției, fapt care afectează principiul independenței judecătorilor.

Examinând admisibilitatea sesizărilor privind excepțiile de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea privind evaluarea externă a judecătorilor și procurorilor și modificarea unor acte normative, ține de competența Curții Constituționale.

Sesizările privind excepțiile de neconstituționalitate au fost ridicate de părțile în proces. Astfel, Curtea constată că excepțiile sunt formulate de subiectele cărora li s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Obiecte ale excepțiilor de neconstituționalitate sunt prevederile menționate la § 1 de mai sus. Prevederile enumerate la § 1 literele (a)-(b) și (d)-(e) nu au mai fost supuse controlului de constituționalitate.

Totodată, Curtea constată că textul „de un complet de judecată format din 3 judecători" din articolul 19 alin. (2) și textul „[d]ecizia Curții Supreme de Justiție este irevocabilă din momentul emiterii" din articolul 19 alin. (7) din Legea nr. 252 din 17 august 2023 au constituit anterior obiecte ale controlului constituționalității din perspectiva acelorași critici de neconstituționalitate,

Referitor la textul „de un complet de judecată format din 3 judecători" din articolul 19 alin. (2) din Legea nr. 252 din 17 august 2023, Curtea a menționat că, potrivit Constituției, legislatorul are prerogativa de a reglementa, prin lege organică, organizarea și funcționarea instanțelor judecătorești și a contenciosului administrativ (articolul 72 alin. (3) lit. e)), precum și procedura de judecare a cauzelor (articolul 115 alin. (4)). În exercitarea acestor prerogative, legislatorul a prevăzut că contestațiile împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii sau, după caz, a Consiliului Superior al Procurorilor se depun la Curtea Supremă de Justiție și se examinează „[...] de un complet de judecată format din 3 judecători care au promovat evaluarea" (a se vedea articolul 19 alin. (2) din Legea nr. 252 din 17 august 2023). Curtea a notat că persoana supusă evaluării, în caz de dezacord cu decizia de nepromovare a Consiliului Superior al Magistraturii, poate contesta hotărârea consiliului respectiv la Curtea Supremă de Justiție, care este, potrivit articolului 115 alin. (1) din Constituție, instanța judecătorească supremă din Republica Moldova. De asemenea, Curtea a notat că dispozițiile constituționale prin care judecătorilor li se conferă independență, imparțialitate și inamovibilitate în exercițiul funcției (articolul 116 alin. (1) din Constituție) împreună cu exigențele referitoare la abilitățile și experiențele profesionale impuse judecătorilor Curții Supreme de Justiție (a se vedea articolul 7 din Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiție) asigură, la modul abstract, subiectele evaluării cu garanțiile unui proces echitabil. În același timp, Curtea a reținut că, în eventualitatea unor circumstanțe care ar putea trezi dubii referitoare la imparțialitatea unui judecător care participă la examinarea cauzei, părțile procesului dispun de instrumente procedurale suficiente pentru a înlătura magistratul incompatibil de la judecarea cauzei. Din acest motiv, Curtea nu a considerat incident articolul 20 din Constituție (a se vedea DCC nr. 153 din 23 octombrie 2025, §§ 24-25).

Referitor la textul „[d]ecizia Curții Supreme de Justiție este irevocabilă din momentul emiterii" din articolul 19 alin. (7) din Legea nr. 252 din 17 august 2023, Curtea a reafirmat că nici Constituția, nici Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu garantează dreptul la exercitarea căilor de atac în toate procedurile judiciare. Articolul 119 din Constituție stabilește că împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate pot exercita căile de atac „în condițiile legii". Dreptul la un dublu grad de jurisdicție, garantat de articolul 2 § 1 din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană, se referă doar la unele cazuri din materia penală. De asemenea, în cauza

Așadar, întrucât nu au intervenit elemente noi care să facă necesară reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în decizia menționată referitoare la aceste capete din sesizări își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

În ceea ce urmează, Curtea va analiza aplicabilitatea celorlalte capete din sesizări în cauzele în care au fost ridicate excepțiile de neconstituționalitate.

Excepțiile de neconstituționalitate au fost ridicate în cadrul a patru cauze cu privire la examinarea contestațiilor împotriva deciziilor Consiliului Superior al Magistraturii privind acceptarea raportului de nepromovare a evaluării externe de către dnele judecătoare Ala Malîi și Oxana Mironov, precum și de dnii judecători Dorin Dulghieru și Grigore Dașchevici. Curtea admite că textele: (i) „doar dacă probează că a fost în imposibilitate de a le prezenta anterior" din articolul 18 alin. (1); (ii) „termen de cel mult 30 de zile" din articolul 19 alin. (2); (iii) „[î]n perioada examinării contestației, judecătorul vizat nu poate emite acte judecătorești de dispoziție" din articolul 19 alin. (3); (iv) „Curtea Supremă de Justiție admite contestația doar dacă constată că, în cadrul procedurii de evaluare, au fost admise erori procedurale grave care afectează caracterul echitabil al procedurii de evaluare sau că există circumstanțe de fapt care puteau duce la promovarea sau nepromovarea evaluării" din articolul 19 alin. (6) - toate din Legea nr. 252 din 17 august 2023 ar putea fi aplicate în cauzele în care au fost ridicate excepțiile de neconstituționalitate.

Referitor la textul „depunerea cererii de recuzare cu rea-credință în mod repetat, abuziv, cu scopul de a tergiversa procesul de examinare a contestației" din articolul 19 alin. (2) din Legea nr. 252 din 17 august 2023, Curtea constată că nici din circumstanțele cauzelor reflectate în sesizările depuse, nici din înregistrările video ale ședințelor de examinare a cauzelor la etapa fondului[9] nu reiese că autorii sesizărilor ar fi formulat cereri de recuzare pe care completul de judecată le-ar fi calificat ca fiind depuse „cu rea-credință în mod repetat, abuziv, cu scopul de a tergiversa procesul de examinare a contestației". Din acest motiv, autorii excepțiilor nu au demonstrat în ce măsură norma contestată este aplicabilă la soluționarea litigiilor, situația proiectată de către autori fiind ipotetică (a se vedea,

O altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorilor sesizărilor, dacă prevederile contestate aplicabile la soluționarea cauzelor reprezintă o ingerință într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr. 58 din 6 iunie 2024, § 25).

Autorii excepțiilor susțin că prevederile contestate contravin articolelor 1 alin. (3) (

În jurisprudența sa, Curtea a menționat că articolele 1, 4, 6, 7 și 23 din Constituție nu pot fi invocate de sine stătător. Pentru a fi incidente, autorul trebuie să demonstreze existența unor ingerințe în drepturile fundamentale garantate de Constituție (a se vedea DCC nr. 167 din 6 decembrie 2022, § 22; DCC nr. 90 din 25 iulie 2023, § 19). De asemenea, articolul 54 din Constituție îi impune Curții un mod de analiză a caracterului proporțional al ingerințelor în drepturile fundamentale. Abia în cadrul analizei ingerinței abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituție, Curtea poate pune în operă prevederile acestui articol (a se vedea DCC nr.101 din 29 august 2023, § 22).

Referitor la textul „termen de cel mult 30 de zile" din articolul 19 alin. (2) din Legea nr. 252 din 17 august 2023, Curtea menționează că autorii excepțiilor nu au prezentat argumente care să demonstreze caracterul contradictoriu al prevederilor contestate în raport cu normele constituționale invocate. Curtea reiterează că simpla trimitere la norma contestată, fără explicarea pretinsei neconformități cu prevederile constituționale incidente, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea fondului sesizărilor formulate de o asemenea manieră, Curtea Constituțională i-ar înlocui pe autori în invocarea argumentelor de neconstituționalitate și ar efectua un control din oficiu (a se vedea DCC nr. 50 din 10 aprilie 2025, § 26).

În mod similar, în textul sesizării nr. 184g/2025, autorul a supus criticii textul

Referitor la textul „[î]n perioada examinării contestației, judecătorul vizat nu poate emite acte judecătorești de dispoziție" din articolul 19 alin. (3) din Legea nr. 252 din 17 august 2023, autorii excepțiilor au formulat, deopotrivă, critici de neconstituționalitate extrinseci și intrinseci.

Cu referire la incidența articolelor 76, 102 și 131 alin. (4) din Constituție, autorii sesizărilor au pretins că proiectul de lege are un impact asupra bugetului de stat și a fost adoptat cu avizul Guvernului, aprobat printr-o decizie protocolară. În jurisprudența sa, Curtea a reținut că este competentă să verifice constituționalitatea legilor sub aspect procedural dacă autorul excepției de neconstituționalitate demonstrează că a fost afectat în mod personal prin pretinsele erori ale legislativului (a se vedea DCC nr. 83 din 19 iulie 2024, § 27; DCC nr. 32 din 27 februarie 2025, § 22).

Referitor la pretinsa lipsa de claritate și de previzibilitate a normei contestate sub aspectul articolului 23 alin. (2) din Constituție, Curtea reiterează că o normă de drept trebuie să fie formulată cu suficientă precizie, astfel încât să-i permită persoanei să decidă asupra conduitei sale și să prevadă, în mod rezonabil, în funcție de circumstanțe, consecințele acestei conduite (a se vedea DCC nr. 32 din 19 martie 2020, § 25). Autorii excepțiilor nu au demonstrat că destinatarii legii se află în imposibilitatea de a stabili sensul textului de lege criticat, inclusiv cu ajutorul interpretării acestuia de către instanțele judecătorești, prin recurgerea la consiliere juridică sau prin aplicarea simplă a regulilor de interpretare lingvistică, pornind de la sensul textului criticat. De asemenea, Curtea subliniază că destinatarii prevederilor contestate sunt judecătorii și procurorii, subiecți care posedă un nivel înalt de pregătire juridică și de calificare profesională.

Referitor la incidența articolului 20 din Constituție din perspectiva textului contestat, Curtea menționează că autorii excepțiilor nu au prezentat argumente care să demonstreze caracterul contradictoriu al prevederilor contestate în raport cu norma constituțională, motiv pentru care acesta nu urmează a fi reținut (a se vedea § 51

Cu referire la incidența articolelor 43 și 116 din Constituție, autorii excepțiilor au susținut că scopul real al instituirii interdicției de a emite acte judecătorești în perioada examinării contestației este cel de a-i înlătura pe unii judecători de la procedurile judiciare aflate în curs de examinare, și nu de a eficientiza mecanismele de monitorizare și de evaluare. În opinia autorilor, prin adoptarea acestor prevederi, a avut loc o ingerință directă a legislativului în activitatea de administrare a justiției, fapt care afectează principiul independenței judecătorilor.

Referitor la articolul 43 din Constituție, Curtea a subliniat în jurisprudența sa că dreptul la muncă nu este un drept absolut. Condițiile de exercitare a acestui drept fundamental sunt susceptibile de a fi modificate conform necesităților dictate de realitățile societății, fiind totodată reglementate uniform de legislație (a se vedea DCC nr. 123 din 3 octombrie 2024, §§ 23-24).

Curtea notează că interdicția aplicată judecătorului evaluat negativ de a emite acte judecătorești de dispoziție în perioada examinării contestației sale constituie o măsură de precauție care urmărește să protejeze imaginea sistemului judiciar în ansamblu, precum și încrederea justițiabililor în actul de justiție. Astfel, Curtea observă că decizia legislatorului de a împiedica judecătorii care nu au promovat evaluarea să emită acte de dispoziție se aplică în privința unei situații în care este pusă la îndoială integritatea judecătorului, care intervine după ce Consiliul Superior al Magistraturii constată existența unor dovezi care confirmă că un judecător nu corespunde cerințelor de integritate etică și financiară. Legitimitatea scopului urmărit de legislator se exprimă prin necesitatea de a consolida percepția unui observator independent în calitatea actului de justiție și de a-i înlătura de la înfăptuirea justiției pe judecătorii asupra cărora planează dubii de integritate, chiar și în lipsa unei hotărâri definitive.

Totodată, Curtea observă și faptul că interdicția de a pronunța acte judecătorești de către judecătorul evaluat negativ reprezintă o măsură provizorie, aplicabilă doar în perioada examinării contestației de către Curtea Supremă de Justiție (articolul 19 alin. (3) din Legea nr. 252 din 17 august 2023), care are loc în termen de cel mult 30 de zile (articolul 19 alin. (2) din Legea menționată).

Referitor la articolul 116 din Constituție, Curtea constată că norma criticată nu atentează la garanțiile independenței, imparțialității și inamovibilității judecătorilor. Până la dobândirea caracterului definitiv al hotărârii de nepromovare a evaluării, din prevederile Legii nr. 252 din 17 august 2023 nu rezultă impunerea altor interdicții în privința judecătorilor evaluați negativ, în afară de imposibilitatea acestora de a pronunța acte judecătorești de dispoziție. Prin urmare, judecătorul vizat nu este privat de dreptul de a beneficia în perioada respectivă de garanțiile sale materiale și sociale, spre deosebire, de exemplu, de situația în care acesta este suspendat din funcție în legătură cu începerea urmăririi penale în privința sa (a se vedea,

Referitor la articolul 19 alin. (6) din Legea nr. 252 din 17 august 2023, Curtea observă că autorii excepțiilor contestă lipsa competenței Curții Supreme de Justiție de a modifica durata interdicției de a ocupa funcții de demnitate publică (de la 5 la 7 ani), aplicată de către Consiliul Superior al Magistraturii sau, după caz, de Consiliul Superior al Procurorilor.

Totodată, autorii sesizărilor afirmă că exercitarea controlului judiciar al „erorilor procedurale grave care afectează caracterul echitabil al procedurii de evaluare" și al „circumstanțelor de fapt care puteau duce la promovarea sau nepromovarea evaluării" fără posibilitatea instanței de a verifica proporționalitatea și caracterul justificat al duratei interdicției de a ocupa o funcție de demnitate publică de către subiectul evaluat negativ (de la 5 la 7 ani) contravine articolelor 1, 4, 20, 26 și 53 din Constituție.

În același timp, autorii sesizărilor pun în discuție principiul individualizării interdicției de a ocupa funcții de demnitate publică (5-7 ani), prin prisma unui control judiciar efectiv și suficient.

Din perspectiva articolului 20 din Constituție, Curtea a stabilit că dreptul de acces la un tribunal trebuie să fie unul practic și efectiv, nu teoretic și iluzoriu. Efectivitatea dreptului în discuție reclamă ca persoanele să beneficieze de o posibilitate clară și concretă de a contesta un act care reprezintă o ingerință în exercitarea drepturilor lor (a se vedea HCC nr. 5 din 3 martie 2022, § 60; HCC nr. 5 din 14 februarie 2023, § 42).

Cu referire la articolul 26 din Constituție, Curtea a reținut că dreptul la apărare reprezintă totalitatea prerogativelor și posibilităților pe care persoanele le au, potrivit legii, în vederea apărării intereselor lor (a se vedea HCC nr. 22 din 6 august 2020, § 29; HCC nr. 37 din 7 decembrie 2021, § 36).

Curtea observă că Legea nr. 252 din 17 august 2023 le oferă subiectului evaluării și comisiei de evaluare, deopotrivă, posibilitatea de a contesta la Curtea Supremă de Justiție hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii sau, după caz, a Consiliului Superior al Procurorilor cu privire la acceptarea sau neacceptarea raportului de evaluare (articolul 19 alin. (1)). Contestația urmează a fi examinată în termen de cel mult 30 de zile de un complet de judecată format din 3 judecători care au promovat evaluarea (articolul 19 alin. (2)). Prin urmare, Curtea constată că legislatorul a stabilit o cale de atac împotriva deciziilor Consiliului Superior al Magistraturii/Consiliului Superior al Procurorilor privind soluția pe marginea raportului de evaluare.

În această cauză, autorii sesizărilor au contestat la Curtea Supremă de Justiție hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la acceptarea raportului Comisiei și constatarea nepromovării evaluării.

În ceea ce privește interdicția de a exercita funcția de judecător sau, după caz, de procuror și alte funcții de demnitate publică timp de 5-7 ani, Curtea a reținut în jurisprudența sa că aceasta urmărește să asigure integritatea funcției judiciare și încrederea publicului în sistemul justiției și că aceasta este proporțională cu situația care a determinat-o și nu aduce atingere existenței dreptului la muncă (a se vedea HCC nr. 2 din 16 ianuarie 2025, § 222). Această interdicție, fiind dictată de natura excepțională a instituției de evaluare externă a judecătorilor și procurorilor și de necesitatea de a asigura integritatea funcției judiciare și încrederea publicului în sistemul justiției, trebuie privită și ca o măsură de precauție menită să asigure integritatea în exercițiul tuturor funcțiilor de demnitate publică. Totodată, Curtea a recunoscut că, din perspectiva principiului individualizării sancțiunii, normele care reglementează procedura de evaluare trebuie să-i permită Consiliului Superior al Magistraturii să aplice interdicția pentru o perioadă care să aibă în vedere circumstanțele particulare ale cauzei (

În sensul prevederilor Legii nr. 252 din 17 august 2023, Curtea observă că sancțiunea de bază instituită de către legislator ca urmare a nepromovării evaluării extraordinare o constituie eliberarea din funcție a subiectului vizat, în timp ce interdicția de a exercita funcții de demnitate publică timp de 5-7 ani, lipsirea de dreptul la indemnizația unică de concediere și lipsirea de dreptul la pensia specială reprezintă consecințe ale evaluării negative și eliberării din funcție.

Cu referire la limitele competențelor Curții Supreme de Justiție în materia examinării contestațiilor în procedurile de

Curtea constată că la stabilirea limitelor competențelor Curții Supreme de Justiție în materia examinării contestațiilor, legislatorul a avut în vedere rolul constituțional central al Consiliului Superior al Magistraturii de a garanta independența autorității judecătorești (articolul 121

Astfel, pornind de la rolul constituțional al Consiliului Superior al Magistraturii, precum și de la competența acestuia în problemele de carieră și tragere la răspundere a judecătorilor, Curtea consideră că recunoașterea prerogativei Consiliului în materia stabilirii duratei interdicției de a ocupa funcții de demnitate publică, aplicate subiectului evaluat negativ, reprezintă o măsură rezonabilă. Curtea constată că marja discreționară a Consiliului în acest domeniu nu este nelimitată. Potrivit legii, Consiliul este obligat să emită o hotărâre motivată (articolul 18 alin. (3) din Legea nr. 252 din 17 august 2023), în care să dea apreciere tuturor împrejurărilor relevante care au impus adoptarea soluției pe caz, inclusiv să motiveze individualizarea duratei interdicției aplicate.

Pe de altă parte, în cazul contestării hotărârii Consiliului, Curții Supreme de Justiție îi revine un rol subsidiar. Deși Legea nr. 252 din 17 august 2023 nu abilitează Curtea Supremă de Justiție să modifice durata interdic