Decizie nr. 153 din 23.10.2025

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textului „[...] de un complet de judecată format din 3 judecători [...]" din articolul 19 alin. (2) și a textului „[d]ecizia Curții Supreme de Justiție este irevocabilă din momentul emiterii" din articolul 19 alin. (7) din Legea nr. 252 din 17 august 2023 privind evaluarea externă a judecătorilor și procurorilor și modificarea unor acte normative, ridicată de dna Marina Anton, parte în dosarul nr. 3-9/2025, pendinte la Curtea Supremă de Justiție.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de doamnele judecătoare Stela Procopciuc, Stella Bleșceaga și Diana Stănilă, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

În cadrul examinării sesizării, doamna judecătoare Domnica Manole i-a prezentat Plenului o cerere de abținere de la examinarea cauzei. Analizând motivele invocate, Curtea Constituțională a decis admiterea cererii.

Dna Marina Anton, judecătoare la Curtea de Apel Chișinău, este subiect al evaluării externe a judecătorilor, pe baza mecanismului instituit prin Legea nr. 252 din 17 august 2023. În acest sens, Consiliul Superior al Magistraturii i-a trimis Comisiei de evaluare informația referitoare la dna Marina Anton, în calitate de judecătoare la Curtea de Apel Chișinău.

La 8 aprilie 2025, Comisia de evaluare a aprobat Raportul de evaluare[1] și i-a propus Consiliului Superior al Magistraturii să constate nepromovarea evaluării de către dna Marina Anton.

Prin Hotărârea nr. 330/27 din 24 iunie 2025[2], Consiliul Superior al Magistraturii a acceptat raportul Comisiei, a constatat nepromovarea evaluării și a dispus eliberarea din funcție a dnei Marina Anton.

Nefiind de acord cu hotărârea menționată, dna Marina Anton a contestat-o în fața Curții Supreme de Justiție.

În cadrul procedurii de examinare a contestației, dna Marina Anton a ridicat excepția de neconstituționalitate a textului „[...] de un complet de judecată format din 3 judecători [...]" din articolul 19 alin. (2) și a textului „[d]ecizia Curții Supreme de Justiție este irevocabilă din momentul emiterii" din articolul 19 alin. (7) din Legea nr. 252 din 17 august 2023 privind evaluarea externă a judecătorilor și procurorilor și modificarea unor acte normative.

Printr-o încheiere din 4 august 2025, Curtea Supremă de Justiție a admis cererea de ridicare a excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Legii nr. 252 din 17 august 2023 privind evaluarea externă a judecătorilor și procurorilor și modificarea unor acte normative sunt următoarele:

Autoarea sesizării susține că textul „[...] de un complet de judecată format din 3 judecători [...]" are un caracter limitativ în raport cu prevederile Codului administrativ. În opinia autoarei, la examinarea contestațiilor în baza Legii nr. 252 din 17 august 2023, Curtea Supremă de Justiție nu poate decide judecarea acestor cauze în complete de 5 sau, după caz, de 9 judecători, spre deosebire de alte categorii de litigii.

Totodată, autoarea excepției menționează că judecarea contestației într-un complet de 3 judecători trezește dubii referitoare la imparțialitatea completului de judecată al Curții Supreme de Justiție și la unele influențe instituționale din partea Consiliului Superior al Magistraturii asupra magistraților.

R eferitor la textul „[d]ecizia Curții Supreme de Justiție este irevocabilă din momentul emiterii", autoarea excepției afirmă că acesta îi limitează posibilitatea de a contesta soluția instanței în fața unui număr mai mare de judecători ai Curții Supreme de Justiție, circumstanță care afectează dreptul la un proces echitabil și dreptul la un „recurs efectiv".

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea privind evaluarea externă a judecătorilor și procurorilor și modificarea unor acte normative, ține de competența Curții Constituționale.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de o parte în proces. Astfel, Curtea constată că excepția este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză cu privire la examinarea contestației împotriva deciziei Consiliului Superior al Magistraturii privind nepromovarea evaluării externe de către dna judecătoare Marina Anton. Prin urmare, Curtea admite că prevederile contestate ar putea fi aplicate în cauza în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.

Obiecte ale excepției de neconstituționalitate sunt textele „[...] de un complet de judecată format din 3 judecători [...]" din articolul 19 alin. (2) și „[d]ecizia Curții Supreme de Justiție este irevocabilă din momentul emiterii" din articolul 19 alin. (7) din Legea nr. 252 din 17 august 2023 privind evaluarea externă a judecătorilor și procurorilor și modificarea unor acte normative. Curtea constată că normele contestate nu au făcut anterior obiect al controlului constituționalității.

Curtea notează că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autoarei sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerință într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr. 58 din 6 iunie 2024, § 25).

Autoarea excepției susține că prevederile contestate contravin articolelor 1 (

Curtea observă că, deși autoarea susține incidența articolelor 1, 2, 4, 7, 16, 23, 53, 54, 114, 115, 116 și 120 din Constituție, aceasta nu argumentează caracterul contradictoriu al prevederilor contestate cu normele constituționale invocate. Examinarea unei astfel de sesizări ar presupune ca Curtea să se substituie autoarei în prezentarea argumentelor de neconstituționalitate, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu. Prin urmare, sesizarea trebuie să fie motivată, să cuprindă obiectul și împrejurările pe care subiectul își bazează cerințele, să prezinte normele legale și argumentele care justifică faptul că prevederea contestată contravine Constituției, precum și legătura cauzală directă între norma contestată și argumentele invocate (a se vedea DCC nr. 51 din 2 mai 2023, § 15; DCC nr. 137 din 24 octombrie 2024, § 22). Astfel, Curtea constată că în partea motivată a sesizării autoarea a argumentat doar contrarietatea normelor contestate în raport cu articolele 20 și 119 din Constituție.

Curtea observă că autoarea excepției afirmă că textul „[...] de un complet de judecată format din 3 judecători [...]" contravine articolului 20 din Constituție, deoarece are un caracter limitativ în raport cu prevederile Codului administrativ și împiedică Curtea Supremă de Justiție să examineze contestațiile în complete de 5 sau, după caz, de 9 judecători.

Curtea notează că, potrivit Constituției, legislatorul are prerogativa de a reglementa, prin lege organică, organizarea și funcționarea instanțelor judecătorești și a contenciosului administrativ (articolul 72 alin. (3) lit. e)), precum și procedura de judecare a cauzelor (articolul 115 alin. (4)). În exercitarea acestor prerogative, legislatorul a prevăzut că contestațiile împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii sau, după caz, a Consiliului Superior al Procurorilor se depun la Curtea Supremă de Justiție și se examinează „[...] de un complet de judecată format din 3 judecători care au promovat evaluarea" (a se vedea articolul 19 alin. (2) din Legea nr. 252 din 17 august 2023). Curtea notează că persoana supusă evaluării, în caz de dezacord cu decizia de nepromovare a Consiliului Superior al Magistraturii, este în drept să conteste hotărârea consiliului respectiv la Curtea Supremă de Justiție, care este, potrivit articolului 115 alin. (1) din Constituție, instanța judecătorească supremă din Republica Moldova.

În aceste condiții, Curtea nu poate reține criticile autoarei excepției precum că norma contestată poate genera unele influențe instituționale inadmisibile asupra judecătorilor din partea Consiliului Superior al Magistraturii și că aceasta ar limita numărul membrilor completului de judecată la 3 judecători și nu ar asigura dreptul de acces liber la justiție și nici dreptul la un proces echitabil al judecătorilor supuși evaluării externe. Curtea consideră că dispozițiile constituționale prin care judecătorilor li se conferă independență, imparțialitate și inamovibilitate în exercițiul funcției (articolul 116 alin. (1) din Constituție) împreună cu cerințele referitoare la abilitățile și experiențele profesionale impuse judecătorilor Curții Supreme de Justiție (a se vedea articolul 7 din Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiție) asigură subiecții evaluării cu garanțiile unui proces echitabil. În același timp, Curtea menționează că în cazul existenței unor circumstanțe obiective, care ar putea trezi dubii referitoare la imparțialitatea unui judecător care participă la examinarea cauzei, părțile în proces dispun de instrumente procesuale suficiente pentru a înlătura magistratul incompatibil de la judecarea cauzei, cum ar fi, de exemplu, instituția recuzării. Din aceste motive, Curtea nu poate reține incidența articolului 20 din Constituție.

Referitor la textul „[d]ecizia Curții Supreme de Justiție este irevocabilă din momentul emiterii", autoarea excepției a pretins că prevederea criticată îi limitează posibilitatea de a contesta soluția instanței în fața unui număr mai mare de judecători ai Curții Supreme de Justiție, circumstanță care afectează dreptul la un proces echitabil și dreptul la un „recurs efectiv".

Deși autoarea excepției invocă în acest capăt al sesizării prevederile articolului 20 din Constituție, Curtea observă că argumentele autoarei se referă, în principal, la dispoziția articolului 119 din Constituție, care garantează folosirea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești.

În jurisprudența sa, Curtea a examinat problema asigurării dublului grad de jurisdicție în materia procedurii stabilite de Legea nr. 26 din 10 martie 2022, referitoare la evaluarea integrității etice și financiare a candidaților la funcția de membru în organele de autoadministrare ale judecătorilor și procurorilor. Astfel, în Decizia nr. 42 din 6 aprilie 2023, Curtea a menționat că nici Constituția, nici Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în toate procedurile judecătorești. Articolul 119 din Constituție stabilește că împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate pot exercita căile de atac „în condițiile legii". Dreptul la un dublu grad de jurisdicție, garantat de articolul 2 § 1 din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană, se referă doar la unele cazuri din materia penală (DCC nr. 42 din 6 aprilie 2023, § 144).

De asemenea, în cauza

În acest context, Curtea reiterează că dreptul la un dublu grad de jurisdicție se realizează în condițiile legii și, prin urmare, este de competența legislatorului să instituie numărul căilor de atac și condițiile în care acestea pot fi exercitate, cu respectarea prevederilor Constituției (a se vedea DCC nr. 71 din 6 iulie 2023, § 21; DCC nr. 34 din 13 martie 2025, § 26). Din acest motiv, Curtea nu poate reține incidența articolului 119 din Constituție.

Pe baza celor menționate, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.