Decizie nr. 51 din 03.05.2023

La originea cauzei se află o sesizare depusă la Curtea Constituțională pe baza articolelor 135 alin.(1) lit. a) din Constituție, 25 lit.d 1 ) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și 38 alin.(1) lit. d 1 ) din Codul jurisdicției constituționale, de Consiliul Superior al Magistraturii.

Consiliul Superior al Magistraturii îi solicită Curții să verifice constituționalitatea textului „care sunt în exercițiul funcției” din articolul 15 alin. (2) din Legea nr. 947 din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii.

Prevederile relevante ale Legii nr. 947 din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii sunt următoarele: Articolul 15 Ședințele „(1) Consiliul Superior al Magistraturii ca organ colegial își exercită atribuțiile în plen. (2) Ședința Consiliului Superior al Magistraturii este deliberativă dacă la ea participă cel puțin două treimi din membrii care sunt în exercițiul funcției și nu se află în situațiile menționate la art. 18 alin. (1). […].” ÎN DREPT A. Argumentele autorului sesizării

Autorul sesizării menționează că, potrivit articolului 15 alin. (2) din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturi, ședința Consiliului este deliberativă dacă la ea participă cel puțin două treimi din membrii care sunt în exercițiul funcției. În opinia autorului sesizării, norma în discuție nu generează incertitudini în situația în care Consiliul Superior al Magistraturii își desfășoară activitatea în componență deplină sau cu cel puțin jumătate din numărul total de membri prevăzut de Constituție.

Consiliul Superior al Magistraturii afirmă că a sesizat Curtea în vederea deblocării funcționalității Consiliului, care, la data sesizării, avea doar patru membri.

Autorul sesizării notează că trebuie să fie respectat un echilibru între numărul membrilor judecători și numărul membrilor non-judecători în cadrul Consiliului Superior al Magistraturii. Totuși, potrivit autorului, la data sesizării Curții, este imposibilă alegerea membrilor judecători în Consiliu. Ultima Adunare Generală a Judecătorilor, în cadrul căreia trebuiau să fie aleși membrii din partea judecătorilor, s-a soldat cu rezultate imprevizibile.

În opinia autorului sesizării, deși își desfășoară activitatea într-o componență redusă, Consiliul Superior al Magistraturii este îndreptățit să aplice prevederile care constituie obiectul sesizării în vederea adoptării unor hotărâri care pun în executare chestiuni legate de reforma justiției, demarată în anul 2022, și de organizare a activității instanțelor judecătorești. De asemenea, potrivit autorului, în perioada în care Consiliul își desfășoară activitatea într-o componență redusă, adoptarea hotărârilor privind cariera și răspunderea disciplinară a judecătorilor, precum și alte hotărâri care pretind o reprezentare mai largă a judecătorilor, ar pune la îndoială legitimitatea acestor hotărâri.

În final, autorul sesizării a menționat că „interpretarea constituționalității” normei în discuție este necesară în vederea eliminării incertitudinilor referitoare la funcționalitatea Consiliului Superior al Magistraturii care își desfășoară activitatea într-o componență redusă. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

Curtea observă că, potrivit articolelor 25 lit. d 1 ) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și 38 alin. (1) lit. d 1 ) din Codul jurisdicției constituționale, Consiliul Superior al Magistraturii posedă prerogativa sesizării Curții Constituționale. Totuși, Curtea constată că problema ridicată în prezenta cauză este dacă cvorumul ședințelor Consiliului Superior al Magistraturii care își desfășoară activitatea într-o componență redusă ( i.e. patru membri) poate fi calculat din numărul membrilor care sunt în exercițiul funcției. Pentru că norma potrivit căreia ședința Consiliului Superior al Magistraturii „este deliberativă dacă la ea participă cel puțin două treimi din membrii care sunt în exercițiul funcției” este în vigoare, nefiind abrogată sau declarată neconstituțională, Curtea admite că, în prezenta cauză, Consiliul Superior al Magistraturii era competent să sesizeze Curtea Constituțională.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din articolul 15 alin. (2) din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, ține de competența Curții Constituționale. Prevederile în discuție nu au mai constituit anterior obiect al controlului de constituționalitate.

Curtea notează că o sesizare care are ca obiect verificarea constituționalității unei norme reprezintă o structură cu trei elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității (prevederea legală), textul de referință pretins a fi încălcat (prevederea constituțională) și motivarea relației de contrarietate dintre cele două texte, adică motivarea neconstituționalității textului criticat (a se vedea, mutatis mutandis , DCC nr. 27 din 14 martie 2023, § 21).

Din textul sesizării rezultă că autorul îi solicită Curții să interpreteze norma care constituie obiectul sesizării și, în mod implicit, să confirme constituționalitatea acesteia. Având în vedere că autorul sesizării nu a argumentat contrarietatea normei contestate cu o normă constituțională, Curtea nu poate identifica nici o critică de neconstituționalitate.

Examinarea unei astfel de sesizări ar însemna ca Curtea Constituțională să se substituie autorului ei în prezentarea argumentelor de neconstituționalitate, fapt care ar echivala cu un control din oficiu. Prin urmare, acest tip de control este inadmisibil în condițiile în care, prin prisma articolului 24 alin. (2) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și a articolului 39 din Codul jurisdicției constituționale, sesizarea trebuie să fie motivată, să cuprindă obiectul și împrejurările pe care subiectul își întemeiază cerințele, să expună normele legale și argumentele care justifică faptul că prevederea contestată contravine Constituției, precum și legătura cauzală directă între norma contestată și argumentele invocate (a se vedea DCC nr. 109 din 6 septembrie 2022, § 30).

Așadar, pe baza celor menționate supra , Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) lit. a), 140 alin. (2) din Constituție, 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională DECIDE: 1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind controlul constituționalității textului „care sunt în exercițiul funcției” din articolul 15 alin. (2) din Legea nr. 947 din 19 iulie 1996 cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, depusă la Curtea Constituțională, la 7 aprilie 2023, d e Consiliul Superior al Magistraturii. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte Nicolae ROȘCA Chișinău, 2 mai 2023 DCC nr. 51 Dosarul nr. 104a/2023