Decizie nr. 192 din 21.12.2023

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 265 alin. (2) din Codul de procedură penală, ridicată de dl Nicolae Urîtu parte în dosarul nr. 10-371/2023, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana.

Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituțională de dl judecător Roman Mazureț de la Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana, pe baza articolului 135 alin. (1) lit. a) și lit. g) din Constituție. A. Circumstanțele litigiului principal

Pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, se află o plângere formulată de dl Nicolae Urîtu, pe baza prevederilor articolului 313 din Codul de procedură penală.

În cadrul ședinței de judecată, dl avocat Nicolae Urîtu a ridicat excepția de neconstituționalitate a articolului 265 alin. (2) din Codul de procedură penală.

Printr-o încheiere din 16 iunie 2023, judecătorul cazului a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia. Totuși, sesizarea a fost trimisă, din greșeală, la Curtea Supremă de Justiție. Astfel, la 21 septembrie 2023, Curtea Supremă de Justiție a trimis sesizarea la Curtea Constituțională. B. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 1 Statul Republica Moldova „[…] (3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile lui, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sunt garantate.” Articolul 20 Accesul liber la justiție „(1) Orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și interesele sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiție.” Articolul 26 Dreptul la apărare „[…] (4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepsește prin lege.”

Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, sunt următoarele: Articolul 265 Obligativitatea primirii și examinării plângerilor sau denunțurilor referitoare la infracțiuni „[…] (2) Refuzul organului de urmărire penală de a primi plângerea sau denunțul poate fi atacat imediat judecătorului de instrucție, dar nu mai târziu de 5 zile de la momentul refuzului . […]. [ în redactarea anterioară Legii nr.1 din 6 februarie 2020 ] Articolul 265 Obligativitatea primirii și examinării plângerilor sau denunțurilor referitoare la infracțiuni „[…] (2) Refuzul organului de urmărire penală de a primi plângerea sau denunțul privind pregătirea ori săvârșirea unei infracțiuni poate fi contestat de către persoana care a depus plângerea sau denunțul conform art. 298 și, respectiv, art. 299 1 la procuror sau, după caz, la procurorul ierarhic superior, în termen de 15 zile de la data la care i s-a adus la cunoștință ordonanța respectivă. Ordonanța procurorului sau a procurorului ierarhic superior poate fi contestată la judecătorul de instrucție în termen de 10 zile de la data la care i s-a adus la cunoștință ordonanța respectivă [ în redactarea Legii nr. 1 din 6 februarie 2020, în vigoare din 7 aprilie 2020 ] ÎN DREPT A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

Autorul excepției susține că deși este obligatorie primirea și examinarea plângerilor și denunțurilor referitoare la infracțiuni, articolul 265 alin. (2) din Codul de procedură penală permite organului de urmărire penală să refuze primirea acestora.

În opinia autorului excepției, norma contestată este contrară articolelor 1 alin. (3), 15, 16, 20, 21, 23, 26, 34, 54, 55, 72, 76, 119 și 120 din Constituție. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ține de competența Curții Constituționale.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de o parte în proces. Astfel, Curtea constată că sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie articolul 265 alin. (2) din Codul de procedură penală. În textul sesizării, autorul face trimitere la articolul 265 alin. (2) din Codul de procedură penală în redactarea anterioară Legii nr. 1 din 6 februarie 2020. În această redactare, articolul în discuție stabilea că refuzul organului de urmărire penală de a primi plângerea sau denunțul poate fi atacat imediat la judecătorul de instrucție, dar nu mai târziu de cinci zile de la momentul refuzului.

Curtea constată că articolul 265 alin. (2) din Codul de procedură penală a constituit anterior obiect al controlului constituționalității. Prin Decizia nr. 72 din 6 iulie 2023, Curtea a declarat inadmisibilă sesizarea nr. 72g din 15 martie 2023 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 265 alin. (2) din Codul de procedură penală, depusă de dl Nicolae Urîtu. La modul concret, Curtea a notat că articolul 265 alin. (2) din Codul de procedură penală, în redactarea anterioară Legii nr.1 din 6 februarie 2020, a fost declarat neconstituțional prin Hotărârea nr. 6 din 19 martie 2019. Astfel, pentru că există o hotărâre anterioară a Curții având ca obiect prevederile contestate, Curtea a considerat că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunea condițiile de admisibilitate (a se vedea DCC nr. 72 din 6 iulie 2023, §§ 13-14).

Totuși, Curtea observă că, fiind parte într-o altă cauză, autorul excepției a formulat o excepție de neconstituționalitate cu un conținut identic celei din sesizarea examinată în Decizia nr. 72 din 6 iulie 2023 (a se vedea §§ 1 și 5 supra ).

În acest context, Curtea reiterează că înainte de a trimite o excepție de neconstituționalitate la Curte, judecătorii de drept comun trebuie să analizeze dacă în jurisprudența Curții nu există deja sesizări similare soluționate în substanță.

Totodată, pentru că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, iar prezenta sesizare este practic identică după conținut cu sesizarea nr. 72g din 15 martie 2023, Curtea reține că atât soluția, cât și considerentele Deciziei nr. 72 din 6 iulie 2023 sunt aplicabile și în această cauză (a se vedea DCC nr. 40 din 4 aprilie 2023, § 18).

Prin urmare, pe baza celor menționate mai sus, Curtea constată că sesizarea în cauză privind excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională DECIDE: 1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 265 alin. (2) din Codul de procedură penală, ridicată de dl Nicolae Urîtu, parte în dosarul nr. 10-371/2023, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte Domnica MANOLE Chișinău, 21 decembrie 2023 DCC nr. 192 Dosarul nr. 212g/2023