Decizie nr. 60 din 05.06.2025

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a cuvântului „definitivă"

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de dl Sergiu Ciobanu, judecător de instrucție de la Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Circumstanțele litigiului principal, așa cum au fost formulate de autorul sesizării, pot fi rezumate după cum urmează.

La 5 decembrie 2022, dnii Ion Gherman și Pavel Gherman, SRL „Penomet Grup" și dna Ala Gherman au formulat o plângere pe baza articolului 313 din Codul de procedură penală, prin care au solicitat anularea unor ordonanțe de refuz al reluării urmăririi penale și scoatere de sub urmărire penală.

În procesul examinării cauzei, dnii Ion Gherman, Pavel Gherman și dna Ala Gherman au ridicat excepția de neconstituționalitate a cuvântului „definitivă" din articolul 22 alin. (2) și a sintagmei „poate fi reluată" din articolul 287 alin. (2) din Codul de procedură penală.

Printr-o încheiere din 9 octombrie 2024, judecătorul cazului a admis cererea de ridicare a excepției de neconstituționalitate și a dispus trimiterea sesizării la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr. 122-XV din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Autorii sesizării susțin că cuvântul „definitivă" din articolul 22 alin. (2) din Codul de procedură penală este lipsit de precizie și de previzibilitate, fapt care limitează accesul liber la justiție.

Cu privire la sintagma „poate fi reluată" din articolul 287 alin. (2) din Codul de procedură penală, autorii sesizării consideră că aceasta le oferă autorităților o marjă discreționară prea largă. Reluarea urmăririi penale ar trebui să fie obligatorie în cazul în care se constată întrunirea circumstanțelor stabilite de articolul 287 alin. (1) din Cod.

În opinia autorilor sesizării, prevederile contestate contravin articolelor 20 alin. (1) și (2), 21, 24 alin. (1), 25 alin. (1) și 26 alin. (1) din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de dnii Ion Gherman, dl Pavel Gherman și de dna Ala Gherman, părți în dosarul nr.10-1924/2022, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana. Astfel, excepția este formulată de subiecții abilitați cu acest drept, pe baza articolului 135 alin.(1) literele a) și g) din Constituție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie cuvântul „definitivă"

Curtea observă că prevederile articolului 287 alin. (2) din Codul de procedură penală au făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate, dar prin prisma altor critici de neconstituționalitate (a se vedea DCC nr. 21 din 9 martie 2017). De principiu, această situație nu reprezintă un impediment pentru un nou control de constituționalitate al prevederilor contestate, din perspectiva altor critici (a se vedea DCC nr. 85 din 25 iulie 2024, § 15).

Curtea observă că prevederile articolului 22 alin. (2) din Codul de procedură penală nu au făcut obiect al controlului de constituționalitate.

Curtea notează că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză în care se examinează plângerea împotriva actelor emise de către Procuratura municipiului Chișinău (a se vedea § 4,

Curtea reține că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorilor sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerință într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr. 87 din 25 iulie 2024, § 15).

Autorii excepției au susținut că prevederile contestate sunt contrare articolelor

Referitor la articolele 21, 24 alin. (1), 25 alin. (1) și 26 alin. (1) din Constituție, Curtea observă că autorii sesizării nu au argumentat în ce mod normele contestate contravin Constituției. Simpla trimitere la prevederile constituționale nu poate fi considerată o critică de neconstituționalitate.

Referitor la incidența articolului 20 din Constituție, autorii sesizării consideră că normele contestate afectează, prin imprevizibilitatea acestora, accesul liber la justiție. Aceștia susțin că, în situațiile în care există circumstanțe ce impun reluarea urmăririi penale, decizia nu ar trebui să depindă de evaluarea subiectivă a judecătorului de instrucție, ci să fie reglementată mai strict, pentru a evita arbitrariul și pentru a asigura garanțiile unui proces echitabil.

Curtea menționează că articolul 20 din Constituție, care reglementează dreptul de acces liber la justiție, este corespondentul articolului 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar articolul 26 din Constituție, care garantează în mod distinct dreptul la apărare, este corespondentul articolului 6 § 3 din Convenție. Astfel, garanțiile stabilite de articolul 26 din Constituție reprezintă aspecte precise ale dreptului la un proces echitabil, prevăzute de articolul 20 din Constituție, și articolul 6 din Convenție (a se vedea DCC nr. 37 din 25 aprilie 2024, § 22). Dreptul de acces liber la justiție trebuie să fie unul practic și efectiv, nu teoretic și iluzoriu. Efectivitatea dreptului în discuție reclamă ca persoanele să beneficieze de o posibilitate clară și concretă de a contesta un act care constituie o ingerință în exercitarea drepturilor lor (HCC nr. 8 din 5 aprilie 2019, § 41; HCC nr. 20 din 26 septembrie 2024, § 67).

Cu titlu preliminar, Curtea menționează că procedura de soluționare a plângerilor formulate împotriva acțiunilor și actelor ilegale ale organului de urmărire penală și ale organului care exercită activitatea specială de investigație este stabilită de articolul 313 din Codul de procedură penală. Această normă prevede termenele de soluționare a plângerilor, autoritatea responsabilă de examinarea plângerilor și căile de atac în situația în care părțile nu sunt de acord cu soluția adoptată. În acest context, articolul 287 alin. (2) din Codul de procedură penală prevede că urmărirea penală poate fi reluată și de către judecătorul de instrucție în cazul admiterii, potrivit art.313, a plângerii împotriva ordonanței de încetare a urmăririi penale, de scoatere a persoanei de sub urmărire și/sau de clasare a cauzei și a plângerii împotriva ordonanței de menținere a celei contestate în ordinea controlului ierarhic superior.

Curtea reține că sintagma „poate fi reluată" din art. 287 alin. (2) din Codul de procedură penală îi oferă judecătorului de instrucție competența de a decide reluarea urmăririi penale doar dacă constată îndeplinirea vreunei condiții prevăzute de articolul 287 alin. (1) din Cod: (

Cu privire la cuvântul „definitivă" din articolul 22 alin. (2) din Codul de procedură penală, Curtea notează că autorii sesizării s-au limitat la simpla afirmație că acesta generează obstacole pentru accesul la justiție, fără să aducă vreun argument care ar demonstra contrarietatea normei contestate cu dispoziția constituțională invocată.

Totodată, Curtea observă că problema abordată de autorii excepției de neconstituționalitate își are sursa în aplicarea legii, nu în neclaritatea acesteia. În acest sens, Curtea reamintește că nu analizează cazuri concrete și chestiuni de interpretare și de aplicare a legii, dar poate efectua doar un control abstract al constituționalității legii contestate (a se vedea DCC nr. 181 din 14 decembrie 2023, § 26; DCC nr. 71 din 18 iunie 2024, § 24).

Pentru că nu s-a demonstrat incidența unui drept fundamental prevăzut de Constituție, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.