Decizie nr. 129 din 11.10.2023

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 297 din Codul de procedură penală, ridicată de dna Elena Ceruța, parte în dosarul nr. 10-2057/2022, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de dl judecător Sergiu Ciobanu de la Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție. A. Circumstanțele litigiului principal

În privința dnei Elena Ceruța a fost pornită o cauză penală pentru comiterea infracțiunii de abuz de putere sau abuz de serviciu în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizații criminale.

Dna Elena Ceruța a solicitat organului de urmărire penală scoaterea sa de sub urmărirea penală și încetarea măsurilor procesuale de constrângere. Printr-o ordonanță, procurorul care desfășoară urmărirea penală a respins această cerere. Dna Elena Ceruța a contestat ordonanța la procurorul ierarhic superior, însă nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut de lege.

La 26 septembrie 2022, dna Elena Ceruța a formulat o plângere la judecătorul de instrucție împotriva ordonanței emise de procuror în cauza sa. Totodată, dna Elena Ceruța a contestat și faptul că procurorul ierarhic superior nu a oferit un răspuns pe marginea plângerii sale.

La 17 octombrie 2022, cauza penală a fost trimisă în judecată.

În cadrul procesului din fața judecătorului de instrucție, procurorul a solicitat ca plângerea dnei Elena Ceruța depusă conform articolului 313 din Codul de procedură penală să fie examinată de către instanța care judecă cauza penală în fond, în conformitate cu articolul 297 alin. (4) din Codul de procedură penală.

În acest context, dna Elena Ceruța a ridicat excepția de neconstituționalitate a articolului 297 din Codul de procedură penală.

Judecătoria Chișinău a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis, în acest sens, o sesizare la Curtea Constituțională. B. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 1 Statul Republica Moldova „[...] (3) Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile lui, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sînt garantate.” Articolul 20 Accesul liber la justiție „(1) Orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și interesele sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiție.” Articolul 23 Dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle „(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică. (2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle. În acest scop statul publică și face accesibile toate legile și alte acte normative.” Articolul 26 Dreptul la apărare „(1) Dreptul la apărare este garantat. (2) Fiecare om are dreptul să reacționeze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor și libertăților sale. (3) În tot cursul procesului părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu. (4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepsește prin lege.” Articolul 54 Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți „(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile și libertățile fundamentale ale omului și cetățeanului. (2) Exercițiul drepturilor și libertăților nu poate fi supus altor restrîngeri decît celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internațional și sînt necesare în interesele securității naționale, integrității teritoriale, bunăstării economice a țării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă și infracțiunilor, protejării drepturilor, libertăților și demnității altor persoane, împiedicării divulgării informațiilor confidențiale sau garantării autorității și imparțialității justiției. (3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrîngerea drepturilor proclamate în articolele 20-24. (4) Restrîngerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existența dreptului sau a libertății.” Articolul 119 Folosirea căilor de atac „Împotriva hotărîrilor judecătorești, părțile interesate și organele de stat competente pot exercita căile de atac, în condițiile legii.”

Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, sunt următoarele: Articolul 297 Trimiterea cauzei în judecată „[...] (4) Toate cererile, plângerile și demersurile înaintate după trimiterea cauzei în judecată se soluționează de către instanța care judecă cauza. [...]. ” ÎN DREPT A. Argumentele autoarei excepției de neconstituționalitate

Autoarea pretinde că articolul 297 din Codul de procedură penală nu reglementează mecanismul de soluționare a plângerilor care au fost depuse până la trimiterea cauzei în judecată și se află în curs de examinare la judecătorul de instrucție. Autoarea notează că, în practică, alineatul (4) al acestui articol se aplică în egală măsură atât în cazul plângerilor care au fost depuse după trimiterea cauzei în judecată, cât și în cazul plângerilor care au fost depuse până la trimiterea cauzei în judecată.

Într-o asemenea situație, autoarea susține că plângerile împotriva acțiunilor și actelor ilegale ale organului de urmărire penală rămân nesoluționate până la pronunțarea sentinței, deși persoana are dreptul la un remediu efectiv în privința fondului capătului său de cerere, precum și dreptul la o cale de atac.

Autoarea consideră că această omisiune constituie o ingerință în accesul liber la justiție și o restrângere a exercițiului dreptului la apărare, în condițiile în care prevederile contestate îi permit judecătorului de instrucție să-și decline competența legală de a examina plângerile adresate în faza de urmărire penală.

Autoarea pretinde că norma contestată este contrară articolelor 1 alin. (3), 20, 23, 26, 54 și 119 din Constituție. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ține de competența Curții Constituționale.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de o parte în proces. Astfel, Curtea constată că ea este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă articolul 297 din Codul de procedură penală, dat fiind faptul că argumentele autoarei se referă, în special, la o omisiune a alineatului (4) din acest articol.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o procedură penală aflată în examinare la judecătorul de instrucție, în care procurorul a solicitat ca plângerea autoarei, depusă în conformitate cu articolul 313 din Codul de procedură penală, să fie transmisă instanței de fond care judecă cauza penală. Prin urmare, Curtea admite că prevederile contestate ar putea fi aplicate la soluționarea cauzei în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.

Curtea reține că articolul 297 alin. (4) din Codul de procedură penală a făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate, fiind pronunțate, în acest sens, Deciziile de inadmisibilitate nr. 91 din 19 septembrie 2019 și nr. 139 din 29 septembrie 2022 . În ambele decizii, criticile autorilor se refereau la faptul că plângerile depuse în faza de urmărire penală nu au fost soluționate de către judecătorul de instrucție, iar prevederile în discuție nu reglementează soluționarea lor de către instanța de judecată care examinează în fond cauza penală. Curtea a constatat că aceste argumente se refereau la interpretarea și aplicarea legii, care nu țineau de competența Curții Constituționale (DCC nr. 91 din 19 septembrie 2019, §§18-19; DCC nr. 139 din 29 septembrie 2022, § 24).

Totuși, această situație nu poate să constituie un impediment pentru a solicita controlul de constituționalitate al acelorași prevederi, însă din perspectiva altor critici de neconstituționalitate. În asemenea cazuri, Curtea trebuie să verifice dacă sesizarea conține argumente noi sau dacă există circumstanțe de ordin general care să justifice o altă soluție privind admisibilitatea (a se vedea DCC nr. 105 din 19 iulie 2022, § 19).

În această cauză, Curtea observă că criticile autoarei excepției de neconstituționalitate sunt similare cu cele formulate în sesizările precedente. Autoarea susține că norma contestată nu reglementează mecanismul de soluționare a plângerilor care au fost depuse până la trimiterea cauzei în judecată și se află în curs de examinare la judecătorul de instrucție. Din acest motiv, autoarea pretinde că norma contestată încalcă articolele 1 alin. (3) ( preeminența dreptului ), 20 ( accesul liber la justiție ), 23 ( dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle ), 26 ( dreptul la apărare ), 54 ( restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți ) și 119 ( folosirea căilor de atac ) din Constituție.

Cu titlu preliminar, Curtea menționează că procedura de soluționare a plângerilor formulate împotriva acțiunilor, inacțiunilor și actelor organului de urmărire penală, ale organului care exercită activitatea specială de investigații și ale procurorului este stabilită de articolele 298-299 2 din Codul de procedură penală. Aceste norme prevăd termenele de soluționare a plângerilor (15 zile de la primirea plângerii), autoritatea responsabilă de examinarea plângerilor și căile de atac. De asemenea, în cazul în care persoana „nu este de acord cu rezultatul examinării plângerii sale de către procuror sau nu a primit răspuns la plângerea sa de la procuror în termenul prevăzut de lege”, articolul 313 alin. (1) din Codul de procedură penală permite persoanelor afectate să depună o plângere în fața judecătorului de instrucție care se examinează în termen de 10 zile (alineatul (4) din același articol). Prin Legea nr. 245 din 31 iulie 2023, în vigoare din 22 august 2023, acest termen a fost extins la 30 zile.

Cu referire la cererile, plângerile și demersurile înaintate după trimiterea cauzei în judecată, prevederile contestate stabilesc că acestea se soluționează de către instanța care judecă cauza (articolul 297 alin. (4) din Cod).

Așadar, Curtea observă că legislatorul a prevăzut un remediu efectiv împotriva pretinselor acțiuni ilegale ale organului de urmărire penală, precum și termenul în interiorul căruia judecătorul de instrucție trebuie să examineze plângerile formulate la faza urmăririi penale. Criticile autoarei referitoare la faptul că norma contestată se aplică atât în cazul plângerilor care au fost depuse după trimiterea cauzei în judecată, cât și în cazul celor care au fost depuse până la trimiterea cauzei în judecată, dar care nu au fost soluționate în termenul prevăzut de lege, nu reprezintă o problemă de constituționalitate.

Curtea observă că și în acest caz autoarea își exprimă dezacordul cu modul în care prevederile contestate ar putea fi interpretate și aplicate de judecătorul de instrucție sau de instanța de judecată. Curtea reiterează că aspectele legate de interpretarea și de aplicarea legii nu țin de competența Curții Constituționale (DCC nr. 98 din 12 iulie 2022, § 23).

Cu referire la articolul 119 din Constituție, invocat de autoarea sesizării, Curtea menționează că acesta nu este incident în prezenta cauză. Această normă garantează dreptul de a exercita, în condițiile legii, căile de atac împotriva hotărârii judecătorești, însă autoarea invocă acest articol în contextul contestării unei ordonanțe a procurorului. În Decizia nr. 91 din 19 septembrie 2019, la § 20, Curtea a subliniat că organizarea actuală a etapelor procesului penal nu împiedică părțile să conteste eventualele abuzuri comise și să utilizeze căile de atac prevăzute de lege. El se referă și la calea de atac prevăzută de articolul 313 alin. (6) din Codul de procedură penală.

Astfel, Curtea reține că argumentele prezentate de autoarea excepției sunt similare cu cele prezentate în sesizările anterioare și nu există argumente și împrejurări noi care să justifice o altă soluție privind admisibilitatea excepției de neconstituționalitate.

Prin urmare, în baza celor menționate supra , Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională D E C I D E: 1. Se declară inadmisibilă sesizarea nr. 83g/2023 privind excepția de neconstituționalitate a articolului 297 din Codul de procedură penală, ridicată de dna Elena Ceruța, parte în dosarul nr. 10-2057/2022, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte Nicolae ROȘCA Chișinău, 10 octombrie 2023 DCC nr. 129 Dosarul nr. 83g/2023