Decizie nr. 17 din 06.02.2025

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din articolele 11 alin. (3) lit. b) și 28 alin. (6) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl avocat Andrei Iosip, în interesele SRL „Repromed", în dosarul nr. 2i-849/2023, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul central.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de dl judecător Radu Țurcanu de la Judecătoria Chișinău, sediul central, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Printr-o Încheiere din 9 noiembrie 2023, Judecătoria Chișinău, sediul central, a admis cererea introductivă a creditorului SRL „Oxivit-Med" în privința

La 13 noiembrie 2023, dl Veaceslav Moșin și dna Tatiana Moșin au depus, în calitate de creditori, o referință prealabilă la cererea introductivă formulată de

La 25 martie 2024, dl avocat Tudor Leșanu a depus, în interesele dnei Tatiana Moșin, o cerere de alăturare la cererea introductivă formulată de

La 1 iulie 2024, dna Tatiana Moșin a depus o cerere prin care a solicitat lipsirea debitorului de dreptul de administrare.

În cadrul aceleiași ședințe de judecată, dl avocat Andrei Iosip a ridicat în interesele

Prin Încheierea din 11 iulie 2024, Judecătoria Chișinău a admis cererea de ridicare a excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Autorul excepției susține că prevederile contestate omit să reglementeze un șir de chestiuni, cum ar fi condițiile de admisibilitate a cererii de alăturare, acțiunile pe care trebuie să le întreprindă instanța de judecată și creanțele care nu pot fi luate în calcul la constatarea insolvabilității debitorului. De asemenea, autorul indică mai multe omisiuni legislative și le prezintă în fața Curții sub forma următoarelor întrebări: dacă la depunerea cererii introductive se achita taxa de stat; dacă trebuie respectată obligația de notificare prealabilă a debitorului; dacă instanța de insolvabilitate trebuie să pronunțe un act judecătoresc conform articolului 168 alin. (4) din Codul de procedură civilă; dacă creditorul alăturat poate cere intentarea procesului de insolvabilitate; cum trebuie creditorul alăturat să-și înainteze creanțele și care este statutul cererii de alăturare în caz de retragere a cererii introductive ca urmare a încheierii unei tranzacții de împăcare.

Autorul susține că toate aceste omisiuni legislative creează o incertitudine și afectează dreptul de proprietate. Autorul notează că, în acest caz, cererea de alăturare este depusă de persoane afiliate asociatului, al căror statut nu este reglementat de prevederile contestate.

Mai mult, autorul corelează norma de la articolul 11 alin. (3) lit. b) din Legea insolvabilității și articolul 5 pct.12 lit. b) din Codul fiscal și menționează că Codul fiscal oferă o definiție clară a persoanelor interdependente, spre deosebire de Legea contestată care omite acest lucru. Prin urmare, autorul susține că este esențial ca legislatorul să includă în articolul 11 alin. (3) lit. b) și obligațiile de plată față de persoanele interdependente ale asociaților, precum și obligațiile de plată legate de persoana asociaților. Această ajustare ar asigura interpretarea și aplicarea justă și completă a normelor.

Autorul susține că prevederile contestate sunt contrare articolelor 16, 23, 26, 46 și 54 din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea insolvabilității, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Curtea observă că obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă unele prevederi din articolele 11 alin. (3) lit. b) și 28 alin. (6) din Legea insolvabilității. Curtea admite că prevederile contestate ar putea fi aplicate la soluționarea cauzei, deoarece pe rolul instanței se află o cerere de alăturare la cererea introductivă.

Referitor la articolul 11 alin. (3) lit. b) din Legea insolvabilității, Curtea constată că acesta nu a făcut anterior obiect al controlului constituționalității.

Totuși, articolul 28 din Legea insolvabilității a constituit anterior obiect al controlului de constituționalitate prin prisma altor argumente. Însă pentru că nu a analizat anterior în substanță incidența articolelor invocate în raport cu prevederile contestate, Curtea conchide că exigența lipsei unei hotărâri anterioare este îndeplinită și în privința articolului 28 alin. (6) din Legea insolvabilității (a se vedea DCC nr. 163 din 30 noiembrie 2023, § 20).

Curtea reține că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept fundamental. Curtea trebuie să analizeze, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerință într-un drept fundamental (a se vedea HCC nr. 16 din 20 mai 2021, § 31).

Autorul excepției afirmă că prevederile contestate contravin articolelor 16 (

Referitor la aplicabilitatea articolului 16 din Constituție, Curtea a reținut că o condiție primordială pentru existența tratamentului diferențiat o reprezintă caracterul comparabil al situațiilor. În prezenta cauză, autorul sesizării nu a motivat care sunt situațiile comparabile. Dacă ar proceda la examinarea fondului sesizării formulate astfel, Curtea Constituțională ar aduce argumente privind neconstituționalitatea în locul autorului, fapt care ar echivala cu un control din oficiu (a se vedea HCC nr. 11 din 20 iulie 2023, § 26). De asemenea, cu referire la articolele 23 și 54 din Constituție, Curtea reiterează că acestea nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existența unor ingerințe în drepturile fundamentale (a se vedea DCC nr. 90 din 15 iunie 2021, § 23; DCC nr. 177 din 23 noiembrie 2021, § 37).

Referitor la incidența articolului 26 din Constituție, Curtea observă că autorul nu a argumentat caracterul contradictoriu al prevederilor contestate cu norma constituționale invocată. Curtea subliniază că simpla enumerare a unor articole din Constituție nu reprezintă veritabile critici de neconstituționalitate (DCC nr. 117 din 8 septembrie 2022, §§ 14-15).

Autorul afirmă că un șir de omisiuni legislative din Legea insolvabilității creează o incertitudine care afectează dreptul său de proprietate, pentru că vizează procesul de constatare a insolvabilității (§ 11

Curtea Europeană a notat că procedura administrării extraordinare a unei societăți în curs de lichidare urmărește asigurarea unei gestiuni echitabile a patrimoniului acestei societății, în vederea garantării unei protecții identice pentru toți creditorii. Astfel, ingerința în cauză urmărește scopuri legitime în conformitate cu interesul public, și anume buna administrare a justiției și protecția drepturilor terților (a se vedea

În jurisprudența sa, Curtea a menționat că orice creditor este îndreptățit să formuleze o cerere introductivă dacă are un interes legitim în intentarea procesului de insolvabilitate în privința debitorului său, își poate argumenta creanțele și temeiurile de intentare a procesului de insolvabilitate (articolul 18 alin.(1)), precum și anexează,

Legea insolvabilității stabilește că debitorul prezintă instanței de insolvabilitate o referință la cererea introductivă, prin care contestă sau recunoaște existența stării de insolvabilitate (articolul 28 alin. (2)), precum și că este în drept să conteste creanțele incluse în tabelul definitiv (a se vedea articolul 143 alin. (5)). Debitorul poate răsturna prezumția incapacității de plată prin prezentarea probelor care confirmă că el a executat obligațiile pecuniare sau că există o acțiune civilă în legătură cu această obligație, intentată până la depunerea cererii introductive, ori că obligația a fost stinsă printr-o altă modalitate.

Prin urmare, debitorul poate să se opună cererii de alăturare și să demonstreze că cererea de alăturare nu întrunește condițiile stabilite de Lege.

Referitor la statutul cererii de alăturare în cazul de retragere a cererii introductive, Curtea observă că, potrivit articolului 31 alin. (2) din Legea insolvabilității, renunțarea la cererea introductivă nu privează persoanele care s-au alăturat acestei cereri de dreptul de a solicita examinarea pricinii în fond. În cazul în care debitorul sau creditorul renunță la cererea introductivă, instanța de insolvabilitate dispune încetarea procesului doar dacă renunțarea nu contravine legii și nu încalcă drepturile și interesele legitime ale altor persoane.

Prin urmare, Curtea menționează că îi revine instanței obligația de a verifica condițiile de formulare a unei cereri de alăturare a unui creditor la cererea introductivă, pretențiile pe care se fundamentează creanța, precum și probele care confirmă existența obligațiilor pecuniare.

Cu referire la celelalte întrebări adresate Curții în sesizare, Curtea menționează că autorul îi cere să răspundă la întrebări care țin de interpretarea și aplicare legii într-o situație concretă, sub pretextul că reprezintă omisiuni legislative care îi încalcă dreptul de proprietate. Curtea reamintește că nu analizează cazuri concrete și chestiuni de interpretare și de aplicare a legii, dar poate efectua doar un control abstract al constituționalității legii contestate (a se vedea,

Cu referire la neconstituționalitatea articolului 11 alin. (3) lit. b) din Legea insolvabilității, Curtea notează că autorul excepției și-a argumentat opinia prin interpretări rezultate din coroborarea dispoziției contestate cu norme din Codul fiscal, fapt care ar provoca, în opinia sa, o ambiguitate legislativă și care ar genera, în mod implicit, confuzie și incertitudine pentru destinatarii legii. Autorul sesizării a formulat, mai curând, o propunere de

Pe baza celor menționate

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.