Decizie nr. 128 din 11.09.2025

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textului „[o]rganele și persoanele stabilite la alin. (1) trebuie să asigure efectuarea rapidă a actelor și a operațiunilor prevăzute în prezenta lege, [...]" din articolul 4 alin. (2) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, ridicată de dna Tatiana Bostan, administratorul insolvabilității SRL „Elinartproiect", parte în dosarul nr. 2i-309/2022, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul central.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de dna judecător Mariana Fondos-Frațman, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău din 3 octombrie 2022 a fost intentat procesul de insolvabilitate în privința

Printr-o hotărâre din 21 iunie 2023, Judecătoria Chișinău a confirmat planul procedurii de restructurare în privința debitorului

La 5 februarie 2025, dnii avocați Corneliu Vlad și Anatolie Barbacar, în interesele unor creditori, și un alt creditor, în nume și în interes propriu, au sesizat instanța de insolvabilitate pentru destituirea din funcție a administratorului insolvabilității.

Printr-o încheiere din 11 februarie 2025, Judecătoria Chișinău a demarat examinarea acestei chestiuni.

În 19 martie 2025, dna Tatiana Bostan a ridicat excepția de neconstituționalitate a textului „organele și persoanele stabilite la alin. (1) trebuie să asigure efectuarea rapidă a actelor și a operațiunilor prevăzute în prezenta lege, [...]" din articolul 4 alin. (2) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012.

Printr-o încheiere din 20 martie 2025, Judecătoria Chișinău a admis cererea de ridicare a excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Autoarea sesizării susține că prevederile legii contestate îi încalcă dreptul constituțional la apărare, deoarece acestea nu întrunesc exigențele clarității și previzibilității. Potrivit autoarei, textul „efectuarea rapidă a actelor și a operațiunilor prevăzute în prezenta lege" din articolul 4 alin. (2) din Legea insolvabilității este ambiguu și creează riscul unei interpretări defectuoase, pentru că acesta nu stabilește un termen concret în care participanții la procesul de insolvabilitate urmează să asigure efectuarea actelor și operațiunilor prevăzute de Lege.

Mai mult, autoarea excepției mai afirmă că normele legale criticate încalcă dreptul la un proces echitabil, principiul egalității și contradictorialitatea procedurii.

Prin urmare, autoarea sesizării consideră că prevederile atacate contravin articolelor 20, 23, 26 și 54 din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea insolvabilității, ține de competența Curții Constituționale.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de o parte în proces. Astfel, Curtea constată că excepția este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie un text din articolul 4 alin. (2) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012. Curtea constată că norma contestată nu a făcut anterior obiect al controlului constituționalității.

Având în vedere că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză de insolvabilitate, Curtea admite că instanța ar putea aplica prevederile criticate în cauza în care a fost ridicată excepția.

Curtea notează că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autoarei sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerință într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr. 58 din 6 iunie 2024, § 25).

Autoarea excepției susține că prevederile contestate contravin articolelor 20 (

În jurisprudența sa, Curtea a menționat că articolele 23 și 54 din Constituție nu pot fi invocate de sine stătător. Pentru a fi incidente, autorul trebuie să demonstreze existența unor ingerințe în drepturile fundamentale garantate de Constituție. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinței, Curtea poate aplica prevederile acestor articole (a se vedea DCC nr. 50 din 2 mai 2023, § 21; DCC nr. 90 din 25 iulie 2023, § 19).

Referitor la incidența articolului 20 din Constituție, Curtea reține că autoarea excepției nu a motivat în ce măsură prevederile contestate afectează norma constituțională menționată și nu-i permite să-și realizeze accesul la justiție. Curtea subliniază că simpla enumerare a unor articole din Constituție, precum și citarea unor considerente din jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, în lipsa unei argumentări proprii nu reprezintă critici veritabile de neconstituționalitate (a se vedea DCC nr. 114 din 26 septembrie 2023, § 16).

Cu referire la argumentul autoarei că

Referitor la incidența articolului 26 din Constituție, autoarea excepției, în calitate de administrator autorizat, a afirmat că prevederile contestate îi încalcă dreptul constituțional la apărare, deoarece acestea nu întrunesc exigențele legale de claritate și de previzibilitate.

Curtea reiterează că o norma de drept trebuie să fie formulată cu suficientă precizie, astfel încât să-i permită persoanei să decidă asupra conduitei sale și să prevadă, în mod rezonabil, în funcție de circumstanțe, consecințele acestei conduite (a se vedea DCC nr. 32 din 19 martie 2020, § 25).

Natura profesională a funcției exercitate îi impune administratorului autorizat să întreprindă în termen restrâns toate măsurile legale necesare pentru păstrarea, majorarea și valorificarea eficientă a masei debitoare în scopul satisfacerii cât mai depline a creanțelor creditorilor. Prin urmare, administratorul autorizat urmează să-și ajusteze conduita de o asemenea manieră care să urmărească scopul bunei administrări a procesului de insolvabilitate, fapt care implică acționarea cu celeritate în exercitarea competențelor legale. Mai mult, o asemenea conduită poate evita producerea unor repercusiuni negative atât pentru creditori, cât și pentru debitorul insolvabil. Din această perspectivă, Curtea nu constată incidența articolului 26 din Constituție.

Curtea constată că, sub aparența unor critici de neconstituționalitate, sesizarea vizează, în esență, aspecte ce țin de aplicarea și interpretarea prevederilor legale de către instanța de judecată, și nu de constituționalitatea acestora. Curtea reiterează că aspectele legate de interpretarea și de aplicarea legii nu țin de competența Curții Constituționale (a se vedea DCC nr. 78 din 4 iulie 2024, § 38; DCC nr. 34 din 13 martie 2025, § 23). Această competență le revine, prin definiție, instanțelor de judecată.

Referitor la oportunitatea înlocuirii cuvântului „rapid" din textul normei contestate cu cuvântul „rezonabil", reclamat de către autoarea excepției, Curtea observă că această critică reprezintă, mai curând, o propunere de

Pentru că nu s-a demonstrat incidența unui drept fundamental prevăzut de Constituție, Curtea notează că nici articolele 23 și 54 din Constituție nu se fac incidente.

Pe baza celor menționate, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.