Decizie nr. 78 din 04.07.2024

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textului „Pentru vânzarea unui bun vor fi organizate cel mult 3 licitații." din articolul 140 alin. (1 1 ) din Codul de executare, ridicată din oficiu de judecătorii dnii Ion Secrieru și Vitalie Cotorobai și dna Marina Anton, în dosarul nr. 2r-2280/2023, pendinte la Curtea de Apel Chișinău.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de un complet de judecători de la Curtea de Apel Chișinău, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție. ÎN FAPT A. Circumstanțele litigiului principal

În procedura de executare silită se află documentul executoriu nr. 2-5199/2021 din 24 septembrie 2021, emis de Judecătoria Chișinău, sediul Centru, referitor la partajarea proprietății comune în devălmășie (un apartament) prin vânzare la licitație publică și distribuirea între coproprietari a prețului obținut, proporțional cu cota parte.

La 25 mai 2022, dl Oleg Ungureanu, executor judecătoresc, a emis încheierea privind primirea spre executare a documentului executoriu menționat supra și a invitat părțile procedurii de executare să se prezinte la biroul executorului judecătoresc pentru desfășurarea procedurii de conciliere, explicarea drepturilor și obligațiilor și, după caz, stabilirea modului de executare a documentlui executoriu.

La 28 octombrie 2022, în Monitorul Oficial a fost publicat anunțul privind organizarea la 15 noiembrie 2022 a licitației publice de vânzare a bunului imobil. La licitație nu s-a înscris nicio persoană. Astfel, licitația din 15 noiembrie 2022 nu a avut loc.

La 25 noiembrie 2022, în Monitorul Oficial a fost publicat anunțul privind organizarea la 13 decembrie 2022 a licitației repetate de vânzare a bunului imobil. La licitație nu s-a înscris nicio persoană. Astfel, licitația repetată din 13 decembrie 2022 nu a avut loc.

La 23 decembrie 2022, în Monitorul Oficial a fost publicat anunțul privind organizarea la 17 ianuarie 2023 a licitației repetate de vânzare a bunului imobil. La licitație nu s-a înscris nicio persoană. Astfel, licitația din 17 ianuarie 2023 nu a avut loc.

La 10 martie 2023, în Monitorul Oficial a fost publicat anunțul privind organizarea la 28 martie 2023 a licitației repetate de vânzare a bunului imobil. La 24 marie 2023, doi participanți s-au înscris la licitație. În urma desfășurării licitației repetate, dl Oleg Ungureanu a întocmit procesul-verbal al licitației nr. 026-6462022 din 28 martie 2023.

La 19 aprilie 2023, dl Oleg Ungureanu a formulat în instanța de judecată un demers prin care a solicitat confirmarea procesului-verbal al licitației nr. 026-6462022 din 28 martie 2023 privind vânzarea bunului imobil.

Prin Încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 21 aprilie 2023 a fost respins demersul executorului judecătoresc referitor la confirmarea procesului-verbal al licitației nr. 026-6462022 din 28 martie 2023 privind vânzarea bunului imobil. În motivarea soluției sale, instanța de fond a menționat că executorul judecătoresc a încălcat la desfășurarea licitației prevederile articolului 140 alin. (1 1 ) din Codul de executare, deoarece a înstrăinat bunul imobil la cea de-a patra licitație, deși norma legală stabilește numărul limită de trei licitații.

La 7 iunie 2023, dl Oleg Ungureanu a formulat un recurs împotriva Încheierii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 21 aprilie 2023.

În cadrul examinării cererii de recurs, judecătorii dnii Ion Secrieru și Vitalie Cotorobai și dna Marina Anton au ridicat din oficiu excepția de neconstituționalitate a textului „Pentru vânzarea unui bun vor fi organizate cel mult 3 licitații." din articolul 140 alin. (1 1 ) din Codul de executare.

Prin încheierea din 28 noiembrie 2023, Curtea de Apel Chișinău a ridicat excepția de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia. B. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 20 Accesul liber la justiție „(1) Orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și interesele sale legitime. [...]" Articolul 46 Dreptul la proprietate privată și protecția acesteia „(1) Dreptul la proprietate privată, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. [...]"

Prevederile relevante ale Codului de executare, adoptat prin Legea nr. 443 din 24 decembrie 2004, sunt următoarele: Articolul 136 Confirmarea de către instanța de judecată a procesului-verbal al licitației „(1) În cazul în care dreptul de proprietate asupra bunului adjudecat la licitație trebuie să fie supus înregistrării de stat, executorul judecătoresc, după ce întocmește procesul-verbal al licitației, transmite instanței de judecată în a cărei circumscripție se află sediul biroului său copia de pe procedura de executare pentru confirmarea procesului-verbal al licitației. (2) În termen de 5 zile de la primirea copiei de pe procedura de executare, judecătorul constată legalitatea desfășurării licitației, pronunțînd în acest sens o încheiere motivată. Prin aceeași încheiere judecătorul dispune anularea măsurilor de asigurare a acțiunii aplicate asupra bunului vîndut la licitație, dacă acestea există. (3) În cazul în care constată neregularități în procedura de desfășurare a licitației care nu pot fi înlăturate de îndată, judecătorul pronunță o încheiere motivată în care indică măsurile pe care executorul judecătoresc urmează să le întreprindă. (4) Încheierea judecătorului poate fi contestată cu recurs. (5) În cazul în care judecătorul nu confirmă procesul-verbal al licitației, executorul judecătoresc dispune desfășurarea unei licitații repetate. În acest caz, acontul depus pentru licitația anterioară se menține pentru licitația repetată. (6) Stingerea datoriei după vînzarea bunului la licitație nu poate servi temei de neconfirmare sau de anulare a licitației." Articolul 139 Cazurile când se declară că licitația nu a avut loc „(1) Se declară că licitația nu a avut loc în cazul în care: a) nu s-au înregistrat cel puțin 2 participanți; b) la licitație s-a prezentat numai un participant sau nu s-a prezentat nici unul; c) nici un participant la licitație nu a propus cel puțin un preț egal cu prețul inițial al bunurilor scoase la licitație; d) adjudecătorul nu a achitat integral, în termen, costul lotului cumpărat; e) judecătorul a pronunțat o încheiere, rămasă irevocabilă, privind neconfirmarea procesului-verbal al licitației. (2) Dacă s-a declarat că licitația nu a avut loc, executorul judecătoresc consemnează acest fapt într-un proces-verbal. (3) În cazul în care s-a declarat că licitația nu a avut loc din motivele indicate la alin.(1) lit.a)-c) din prezentul articol, creditorul este în drept să preia bunurile la prețul stabilit la licitație. Creditorul gajist are dreptul preferențial de a primi bunul gajat. Creditorul care a solicitat primirea bunului în contul achitării datoriei este obligat să restituie suma ce depășește valoarea creanțelor sale. (4) Prevederile alin.(3) nu se aplică în cazurile indicate la alin.(1) lit.d) și e)." Articolul 140 Licitația repetată „(1) Dacă, în decurs de 5 zile de la data desfășurării licitației, creditorul nu solicită preluarea bunurilor, se organizează licitație repetată în condițiile prezentului cod. (1 1 ) Pentru vânzarea unui bun vor fi organizate cel mult 3 licitații . În cazul în care se declară că licitația nu a avut loc din motivul indicat la art.139 alin.(1) lit.e) din prezentul cod, numărul licitațiilor nu este limitat. (2) În cazurile prevăzute la art. 139 alin.(1) lit.a)-c) din prezentul cod, executorul judecătoresc reduce prețul bunului. Reducerea nu poate fi mai mare de 20% din prețul la care a fost expus bunul la licitația precedentă și de 10% în cazul bunurilor imobile. Prețul inițial al bunului expus spre vînzare la a treia licitație nu poate fi mai mic de 50% din prețul stabilit la evaluarea acestuia În celelalte cazuri nu se permite reducerea prețului. (3) Dacă se declară că licitația repetată nu a avut loc, creditorul este în drept să preia bunurile în contul achitării creanței, la prețul inițial stabilit la ultima licitație. (4) Dacă la bunurile nevândute la licitația repetată pretind mai mulți creditori, acestea se vor transmite în ordinea de satisfacere a creanțelor, stabilită de prezentul cod. (5) Dacă nu există creanțe care trebuie satisfăcute în primul rînd, de dreptul preferențial dispune creditorul la al cărui demers au fost sechestrate bunurile, apoi creditorul care a avansat cheltuielile de executare pentru urmărirea acestui bun. (6) În cazul în care creditorii se află în situații egale, problema se rezolvă prin tragere la sorți. (7) În cazul în care creditorul care a solicitat să-i fie transmise bunurile nu se prezintă nemotivat la data stabilită de executorul judecătoresc sau refuză primirea lor, bunurile sînt propuse unui alt creditor, conform ordinii stabilite, iar dacă nu există alți creditori, bunurile sînt vîndute prin alte modalități prevăzute de prezentul cod ori sechestrul se ridică dacă cheltuielile de executare sînt achitate integral. (8) În cazul în care suma restituită de creditor în condițiile art.139 alin.(3) din prezentul cod nu este suficientă pentru acoperirea cheltuielilor de executare, acesta va achita și cheltuielile de executare. Bunul va fi transmis creditorului care a acceptat primirea lui în contul datoriei după achitarea diferenței dintre valoarea bunului transmis și valoarea creanței sale și după achitarea cheltuielilor de executare. (9) Transmiterea bunului se dispune prin încheiere a executorului judecătoresc. În cazul transmiterii în contul achitării datoriei a bunurilor dreptul de proprietate asupra cărora este supus înregistrării de stat, încheierea executorului judecătoresc de transmitere a bunului se confirmă de instanța de judecată, conform procedurii stabilite la art.136 din prezentul cod. Încheierea instanței de judecată prin care se constată legalitatea transmiterii bunului servește temei pentru înregistrarea dreptului de proprietate pe numele creditorului care a preluat bunul în contul achitării creanței. (10) Ridicarea sechestrului de pe bunuri în cazurile prevăzute la alin. (7) se admite în baza unei încheieri." Articolul 142 Contestarea rezultatelor licitației „(1) Creditorul, debitorul și/sau persoanele care au participat la licitație pot contesta procesul-verbal de desfășurare a licitației în termen de 15 zile de la data desfășurării. (2) În cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra bunurilor care urmează a fi supuse înregistrării de stat, va fi contestată încheierea judecătorului privind confirmarea licitației. (3) În termen de 2 luni de la data cînd trebuiau să afle despre desfășurarea licitației, terții care nu au participat la licitație pot cere anularea rezultatelor ei. Persoanele respective nu vor putea fi repuse în termenul de contestare dacă, din data desfășurării licitației, a trecut mai mult de un an. (4) În cazul contestării rezultatelor licitației de către părțile în procedura de executare, sumele obținute în urma desfășurării licitației se mențin în contul curent special al executorului judecătoresc pînă la devenirea irevocabilă a hotărîrii judecătorești prin care s-a examinat contestarea." ÎN DREPT A. Argumentele autorilor excepției de neconstituționalitate

Autorii excepției susțin că, în cadrul procedurii de executare silită, legea limitează numărul de licitații publice în rezultatul cărora poate fi vândut un bun urmărit, fără a reglementa modul în care urmează a se acționa în continuare, fapt care încalcă dreptul la un proces echitabil și dreptul de proprietate al creditorului, acesta fiind privat de posibilitatea urmăririi bunului care a fost expus de trei ori la licitație, dar nu a fost vândut.

De asemenea, autorii excepției menționează că modul în care este redactată norma legală contestată nu permite să se continue procedura de executare și să se urmărească bunul, deoarece nu explică în care mod urmează să acționeze executorul judecătoresc în cazul în care bunul nu a fost vândut la trei licitații.

Prin urmare, autorii excepției pretind că prevederile contestate contravin articolelor 20 alin. (1) și 46 alin. (1) din Constituție. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de executare, adoptat prin Legea nr. 443 din 24 decembrie 2004, ține de competența Curții Constituționale.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost ridicată din oficiu de către judecătorii care examinează o cerere de recurs menționată la § 11 supra și este formulată de subiecții cărora li s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă textul „Pentru vânzarea unui bun vor fi organizate cel mult 3 licitații." din articolul 140 alin. (1 1 ) din Codul de executare. Dispozițiile criticate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate.

Curtea a stabilit în jurisprudența sa, ca o condiție de admisibilitate a sesizării privind excepția de neconstituționalitate, și faptul că prevederile contestate trebuie să fie aplicabile la soluționarea cauzei (a se vedea HCC nr. 2 din 9 februarie 2016, punctul 1 din dispozitiv).

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în cadrul unui recurs împotriva Încheierii Judecătoriei Chișinău, prin care a fost respins demersul executorului judecătoresc referitor la confirmarea unui proces-verbal al licitației privind vânzarea unui bun imobil (un apartament). Având în vedere că în motivarea soluției sale instanța de fond a menționat că executorul judecătoresc la desfășurarea licitației a încălcat prevederile articolului 140 alin. (1 1 ) din Codul de executare, Curtea admite că instanța de judecată le-ar putea aplica la soluționarea cauzei.

Curtea notează că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorilor sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerință într-un drept fundamental (DCC nr. 14 din 7 februarie 2023, § 21).

Curtea reține că autorii excepției au invocat articolele 20 alin. (1) ( accesul liber la justiție ) și 46 alin. (1) ( dreptul la proprietate privată și protecția acesteia ) din Constituție.

Referitor la incidența articolului 20 din Constituție, Curtea reține că acesta stabilește că orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și interesele sale legitime. Curtea observă că articolul 20 alin. (1) din Constituție stabilește obligația pozitivă a statului de a asigura dreptul la satisfacție efectivă.

Curtea reține că executarea unei hotărâri judecătorești trebuie considerată ca făcând parte integrantă din „proces", în sensul articolului 6 § 1 din Convenție. Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, accesul la justiție semnifică nu doar posibilitatea juridică efectivă de a te adresa unui organ de plină jurisdicție pentru soluționarea unei contestații și obținerea unei satisfacții, ci și dreptul de a cere executarea hotărârii obținute. Dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână fără efect în detrimentul unei părți (a se vedea Romańczyk v. Franța , 18 noiembrie 2010, § 53; Mehmet Taner Șentürk v. Turcia , 20 septembrie 2022, § 37). Prin urmare, statului îi revine obligația pozitivă de a organiza un sistem de punere în aplicare a hotărârilor judecătorești definitive.

În jurisprudența sa, Curtea a reținut că, deoarece executarea hotărârilor judecătorești este parte integrantă a procesului judiciar, stabilirea regulilor de desfășurare a procesului de executare constituie o prerogativă exclusivă a legislatorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. Procedura de executare are sarcina de a contribui la realizarea drepturilor creditorului recunoscute printr-un document executoriu prezentat spre executare în modul stabilit de lege (a se vedea HCC nr. 4 din 6 februarie 2014, §§ 61-62; HCC nr. 31 din 17 decembrie 2020, § 55).

Curtea observă că textul contestat de autorii excepției stabilește că pentru vânzarea unui bun vor fi organizate cel mult trei licitații (articolul 140 alin. (1 1 ) din Codul de executare). Curtea consideră că ține de competența legislatorului să instituie un număr limită al licitațiilor organizate pentru vânzarea unui bun.

În acest context, Curtea nu vede în ce măsură textul contestat din articolul 140 alin. (1 1 ) din Codul de executare restricționează dreptul la satisfacție efectivă prevăzut de articolul 20 din Constituție, de vreme ce legislatorul a reglementat în articolele 139 și 140 din Codul de executare acțiunile întreprinse de către executorul judecătoresc în cazul în care se declară că licitația inițială și licitația repetată nu au avut loc. Astfel, în cazul în care s-a declarat că licitația nu a avut loc din motivele indicate la alin. (1) literele a)-c) din articolul 139, creditorul este în drept să preia bunurile la prețul stabilit la licitație. Creditorul gajist are dreptul preferențial de a primi bunul gajat. Creditorul care a solicitat primirea bunului în contul achitării datoriei este obligat să restituie suma ce depășește valoarea creanțelor sale (articolul 139 alin. (3)). De asemenea, dacă se declară că licitația repetată nu a avut loc, creditorul este în drept să preia bunurile în contul achitării creanței, la prețul inițial stabilit la ultima licitație (articolul 140 alin. (3)).

În același timp, Curtea subliniază că opțiunea creditorului de a prelua bunul în contul creanței reprezintă o parte a procedurii de vânzare a bunurilor, care facilitează executarea silită, cu voința creditorului, fără a afecta drepturile debitorului, prin evitarea survenirii unor circumstanțe care ar face executarea dificilă sau imposibilă. Prin urmare, creditorul decide asupra preluării în proprietate a bunului urmărit. De asemenea, Curtea menționează că executorul judecătoresc nu decide în mod arbitrar cum să procedeze în cazul când se declară că licitația nu a avut loc și este necesară organizarea unei licitații repetate, ci acționează în strictă corespundere cu procedura deja stabilită de Parlament. Curtea reține că prevederile contestate au fost adoptate de legislator pentru asigurarea satisfacerii eficiente a drepturilor creditorilor și executarea în termeni rezonabili a hotărârilor judecătorești. Prin urmare, Curtea nu constată incidența articolului 20 din Constituție în prezenta cauză.

Referitor la incidența articolului 46 din Constituție, Curtea menționează că, potrivit acestuia, dreptul la proprietate privată, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate.

Autorii sesizării pretind că textul contestat „Pentru vânzarea unui bun vor fi organizate cel mult 3 licitații." din articolul 140 alin. (1 1 ) din Codul de executare încalcă dreptul de proprietate al creditorului, deoarece acesta ar fi privat de posibilitatea urmăririi bunului care a fost expus de trei ori la licitație, dar nu a fost vândut.

Curtea reține că, potrivit articolului 140 alin. (1) din Codul de executare, dacă în decurs de cinci zile de la data desfășurării licitației creditorul nu solicită preluarea bunurilor, se organizează o licitație repetată în condițiile codului. Totodată, dacă se declară că licitația repetată nu a avut loc, creditorul este în drept să preia bunurile în contul achitării creanței, la prețul inițial stabilit la ultima licitație (articolul 140 alin. (3)).

De asemenea, legislatorul a prevăzut că în cazul în care creditorul care a solicitat să-i fie transmise bunurile nu se prezintă nemotivat la data stabilită de executorul judecătoresc sau refuză primirea lor, bunurile sunt propuse unui alt creditor, conform ordinii stabilite, iar dacă nu există alți creditori, bunurile sunt vândute prin alte modalități prevăzute de Codul de executare ori sechestrul se ridică dacă cheltuielile de executare sunt achitate integral (articolul 140 alin. (7) din Codul de executare). Bunul va fi transmis creditorului care a acceptat primirea lui în contul datoriei după achitarea diferenței dintre valoarea bunului transmis și valoarea creanței sale și după achitarea cheltuielilor de executare (articolul 140 alin. (8) din Codul de executare). Transmiterea bunului se dispune prin încheierea executorului judecătoresc. În cazul transmiterii în contul achitării datoriei a bunurilor dreptul de proprietate asupra cărora este supus înregistrării de stat, încheierea executorului judecătoresc de transmitere a bunului se confirmă de instanța de judecată, conform procedurii stabilite la articolul 136 din Cod. Încheierea instanței de judecată prin care se constată legalitatea transmiterii bunului servește temei pentru înregistrarea dreptului de proprietate pe numele creditorului care a preluat bunul în contul achitării creanței (articolul 140 alin. (9) din Codul de executare). Prin urmare, Curtea reține că legislatorul a prevăzut modul în care creditorul își poate apăra (valorifica) dreptul de proprietate și nu constată incidența articolului 46 din Constituție în prezenta cauză.

Totodată, cu referire la criticile autorilor excepției potrivit cărora modul în care este expusă norma legală contestată nu permite a continua procedura de executare și de a urmări în continuare bunul, deoarece nu explică cum urmează să acționeze executorul judecătoresc în cazul în care bunul nu a fost vândut la trei licitații, Curtea reamintește că o dispoziție legală nu poate fi ruptă din sistemul normativ din care face parte și nu poate acționa în mod izolat. Dimpotrivă, ea trebuie citită în coroborare cu celelalte dispoziții incidente ca făcând parte dintr-un sistem juridic coerent (a se vedea HCC nr. 24 din 10 august 2021, § 43, HCC nr. 37 din 7 decembrie 2021, § 55).

Astfel, Curtea observă că autorii sesizării invocă, în realitate, o problemă de interpretare și aplicare a legii. Curtea reiterează că aspectele legate de interpretarea și de aplicarea legii nu țin de competența Curții Constituționale (a se vedea DCC nr. 20 din 17 februarie 2022, § 31). Această competență le revine, prin definiție, instanțelor de judecată.

Prin urmare, pe baza celor menționate supra , Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională DECIDE: 1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textului „Pentru vânzarea unui bun vor fi organizate cel mult 3 licitații." din articolul 140 alin. (1 1 ) din Codul de executare, ridicată de judecătorii domnii Ion Secrieru și Vitalie Cotorobai și doamna Marina Anton, în dosarul nr. 2r-2280/2023, pendinte la Curtea de Apel Chișinău. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte Domnica MANOLE Chișinău, 4 iulie 2024 DCC nr. 78 Dosarul nr. 11g/2024