3r-218/24 — cu privire la executarea hotărârii

3r-218/24 — cu privire la executarea hotărârii (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

D E C I Z I E

cu privire la respingerea recursului declarat de către Societatea pe

Acțiuni „Scana”, reprezentată de avocatul Tudor Leșanu,

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea creditorului

Societatea pe Acțiuni „Scana” cu privire la executarea hotărârii Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 24 iunie 2013,

împotriva încheierii din data de 16 septembrie 2024 a Curții de Apel

Chișinău,

(Dosarul nr. 3r-218/24

PIGD 2-13167904-01-3r-07102024)

Competența executării hotărârilor judecătorești irevocabile până la

intrarea în vigoare a Codului administrativ.

Curtea de Apel Chișinău, jud. G. Mîra, A. Bostan, G. Dașchevici

24 septembrie 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa părților recursul depus de către SA „Scana”,

reprezentată de avocatul Tudor Leșanu,

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Oxana Parfeni,

Diana Stănilă, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

la executarea hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 24 iunie 2013,

prin care s-a obligat Consiliul municipal Chișinău la adoptarea deciziei

privind prelungirea termenului de arendă pentru SA „Scana” asupra terenului

cu nr. cadastral xxxxx pe un termen de 5 ani.

2024 a respins cererea creditorului SA „Scana” cu privire la executarea

hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 24 iunie 2013, prin care s-a

obligat Consiliul municipal Chișinău la adoptarea deciziei privind

prelungirea termenului de arendă pentru SA „Scana” asupra terenului cu nr.

cadastral xxxxx pe un termen de 5 ani.

Tudor Leșanu, a depus recurs împotriva încheierii din data de 16 septembrie

2024 a Curții de Apel Chișinău, iar ulterior în data de 04 decembrie 2024 a

depus supliment la recurs, prin care a solicitat anularea încheierii cu

restituirea cauzei la rejudecare în instanța de apel în vederea inițierii

procedurii de executare a hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din

24 iunie 2013.

Leșanu, a indicat că încheierea contestată este nefondată, menționând că

procedura de executare a fost inițiată imediat după rămânerea irevocabilă a

hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 24 iunie 2013, prin emiterea

avizelor favorabile de către comisia de profil, prin includerea chestiunii în

ordinea de zi precum și întocmirea proiectelor de decizie întru executarea

hotărârii judecătorești. Totuși necătând la acest fapt de la data rămânerii

irevocabile a hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 24 iunie 2013

au trecut peste 11 ani, iar Consiliul municipal Chișinău nu a executat-o.

standardele de legalitate a unei autorități publice, autoritate care a inițiat

această executare în anul 2014 pentru ca peste 10 ani de tergiversare continuă

1

să invoce alegații străine speței pentru a justifica neexecutarea unui act

judecătoresc irevocabil.

de apel în mod eronat a apreciat că Codul administrativ nu este aplicabil

situației din speță întrucât situația juridică actuală nu poate fi guvernată de

alte acte normative abrogate.

2014, SA „Scana” a prezentat în adresa Direcției Generale Arhitectură,

urbanism și relații funciare a Consiliului mun. Chișinău, hotărârea

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 24 iunie 2013, decizia Curții de Apel

Chișinău din 27 noiembrie 2013 și încheierea Curții Supreme de Justiție din

10 aprilie 2014, fiind intentată procedura de executare benevolă prin

emiterea avizelor favorabile de către comisia de profil, prin includerea

chestiunii în ordinea de zi, precum și prin întocmirea proiectelor de decizie,

acțiuni îndreptate anume întru executarea hotărârii judecătorești irevocabile.

este de competența executorului judecătoresc dat fiind faptul că Codul

administrativ nu poate fi aplicat retroactiv, atunci rezultă că speței în opinia

Curții îi sunt aplicabile dispozițiile Legii contenciosului administrativ. Nici

în redacția Legii contenciosului administrativ și nici Codul administrativ nu

a existat obligativitatea creditorului de a pune hotărârea în executare silită

prin intermediul executorului judecătoresc întrucât statul prin intermediul

autorităților sale este obligat de la sine putere să le execute.

referință asupra recursului înaintat de către SA „Scana” solicitând

respingerea recursului, or, Curtea de Apel Chișinău a respectat și aplicat

corect normele de drept procedural și în consecință a emis o încheiere

motivată și legală. (f.d.64-65)

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

următoarele:

„Curtea Supremă de Justiție soluționează cererile de recurs împotriva hotărârilor, a

deciziilor și a încheierilor curților de apel.”

„Încheierile primei instanțe și ale instanței de apel pot fi contestate cu recurs, separat

de hotărâre, în cazurile prevăzute de prezentul cod și de alte legi.”

2

„Recursul împotriva încheierii judecătorești se depune motivat la instanța de

judecată care a emis încheierea contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii

judecătorești, dacă legea nu stabilește un termen mai mic.”

„Examinând recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre

următoarele decizii: respinge recursul.”

„Instanța competentă soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără

ședință de judecată. Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții

la proces.”

„Pentru executarea hotărârilor judecătorești și a tranzacțiilor judiciare de împăcare

sunt competente instanțele de apel. Executarea este inițiată printr-o cerere a creditorului

executării. Deciziile în procedura de executare se emit prin încheiere, care poate fi

contestată cu recurs la Curtea Supremă de Justiție în termen de 3 zile.”

„Hotărârile judecătoriilor sunt executorii după expirarea termenului de apel.

Deciziile instanțelor de apel sunt executorii de la emiterea lor. Încheierile judecătoriilor

și ale instanțelor de apel sunt executorii după expirarea termenului de recurs împotriva

acestora. Deciziile Curții Supreme de Justiție sunt executorii din momentul emiterii lor.”

„Procedurile administrative și procedurile prealabile inițiate până la data intrării în

vigoare a prezentului cod, care nu au fost finalizate până la 1 aprilie 2019, se vor finaliza

conform prevederilor legale valabile până la data intrării în vigoare a prezentului cod.

Această dispoziție este valabilă și pentru procedurile prealabile inițiate după data intrării

în vigoare a prezentului cod referitoare la o procedură administrativă inițiată până la data

intrării în vigoare a acestuia.

Procedurile de contencios administrativ inițiate până la intrarea în vigoare a

prezentului cod se vor examina în continuare, după intrarea în vigoare a prezentului cod,

conform prevederilor prezentului cod. Prin derogare, admisibilitatea unei astfel de acțiuni

în contenciosul administrativ se va face conform prevederilor în vigoare până la intrarea

în vigoare a prezentului cod. Prevederile prezentului alineat se vor aplica corespunzător

pentru procedurile de apel, de recurs și de contestare cu recurs a încheierilor

judecătorești.”

stabilea că:

„Sunt documente executorii și se execută conform normelor stabilite de prezentul cod:

hotărîrile date de instanțele de judecată în pricinile de contencios administrativ,

încheierile, ordonanțele și deciziile instanțelor de judecată, eliberate în cauze civile.”

3

„Executorul judecătoresc este unica persoană autorizată să efectueze executarea

silită a documentelor executorii. Efectuarea actelor de executare silită de către alte

persoane atrage răspunderea prevăzută de lege.”

ASPECTE DE PROCEDURĂ

alin. (3) din Codul administrativ, instanța de recurs reține că societatea

recurentă a respectat acest termen, or, încheierea Curții de Apel Chișinău a

fost pronunțată în data de 16 septembrie 2024, fiind notificată SA „Scana”,

în data de 30 septembrie 2024, iar SA „Scana”, a expediat recursul în adresa

instanței de apel în data de 24 septembrie 2024, fiind înregistrat în data de

26 septembrie 2024.

ridicarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 21, alin. (1) și

(2) din Codul de executare și a textului „până la data intrării în vigoare a

prezentului cod, care nu au fost finalizate până la 1 aprilie 2019, se vor

finaliza conform prevederilor legale valabile până la data intrării în vigoare

a prezentului cod” din art. 258, alin. (1) din Codul administrativ.

Justiție s-a admis cererea de ridicare a excepției de neconstituționalitate în

sensul formulat.

inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului

21 aliniatele (1) și (2) din Codul de executare și a textului „până la data

intrării în vigoare a prezentului cod, care nu au fost finalizate până la 1 aprilie

2019, se vor finaliza conform prevederilor legale valabile până la data intrării

în vigoare a prezentului cod” din articolul 258 alin. (1) din Codul

administrativ, ridicată de avocatul Tudor Leșanu, în interesele SA „Scana”,

în dosarul nr. 3r-218/2024 pendinte la Curtea Supremă de Justiție.

Curtea Constituționala a menționat că în jurisprudența sa, a constatat că

dreptul la executarea hotărârilor judecătorești definitive pe baza articolului

20 din Constituție a fost interpretat de Curte ca impunându-le autorităților

statului obligația de a pune la dispoziția creditorului mecanisme și garanții

suficiente pentru a asigura executarea hotărârilor judecătorești definitive (a

se vedea DCC nr. 165 din 4 noiembrie 2021, § 25; DCC nr. 78 din 4 iulie

2024, § 28). Totodată, persoana care beneficiază de o hotărâre

judecătorească împotriva statului nu trebuie în mod necesar să inițieze o

procedură de executare forțată pentru a obține satisfacție. În acest sens, în

virtutea obligațiilor pozitive, statul trebuie să execute hotărârile în care are

calitatea de debitor fără o intervenție a executării silite din partea

executorului judecătoresc (a se vedea HCC nr. 32 din 17 noiembrie 2016, §

75).

4

Curtea a observat că articolul 21 alin. (1) din Codul de executare

stabilește că executorul judecătoresc este unica persoană autorizată să

efectueze executarea silită a documentelor executorii, iar alin. (2) din același

articol prevede că efectuarea actelor de executare silită de către alte persoane

atrage răspunderea prevăzută de lege.

În acest context, având în vedere argumentele din sesizare și textul

articolului 21 din Codul de executare, Curtea a reținut că necesitatea de a-i

solicita executorului judecătoresc să inițieze procedura executării silite a

hotărârii judecătorești pronunțate împotriva statului nu limitează dreptul la

executarea hotărârii judecătorești definitive, drept garantat pe baza

articolului 20 din Constituție. Dimpotrivă, prin aceste reglementări

legislatorul a prevăzut mecanisme și garanții suplimentare pentru a asigura

executarea silită a hotărârilor judecătorești în cazul în care autoritățile

publice nu-și îndeplinesc în mod normal obligația pozitivă de a executa

benevol hotărârile judecătorește pronunțate împotriva lor.

Totodată, Curtea a observat că, în această cauză, deși autorul sesizării

susține că formularea din articolul 21 din Codul de executare împiedică

realizarea efectivă a dreptul de acces liber la justiție, garantat de articolul 20

din Constituție, acesta își manifestă, de fapt, dezacordul cu modul în care

instanța de apel a interpretat și a aplicat în cazul său prevederile menționate

și dispozițiile tranzitorii din articolul 258 alin. (1) din Codul administrativ.

Curtea a reiterat că aspectele legate de interpretarea și de aplicarea legii

nu țin de competența Curții Constituționale. Această competență le revine,

prin definiție, instanțelor de judecată (a se vedea, mutatis mutandis, DCC nr.

5 din 23 ianuarie 2025, § 30). În acest context, Curtea menționează că nu ține

de competența sa să înlocuiască concluziile instanțelor de judecată cu privire

la interpretarea și aplicarea legii sau să propună o soluție concretă pentru o

situație particulară.

De asemenea, Curtea a observat că autorul excepției pretinde existența

unei neconcordanțe dintre articolul 21 din Codul de executare și prevederile

articolului 249 alin. (2) din Codul administrativ. Din această perspectivă,

Curtea reiterează că o pretinsă incompatibilitate sau neconcordanță între

două sau mai multe norme infraconstituționale, cuprinse în acte normative

distincte sau în același act normativ, nu constituie o problemă de

constituționalitate, ci una de interpretare și aplicare a legii, a cărei rezolvare

le revine, de asemenea, instanțelor de judecată (a se vedea DCC nr. 55 din 4

iunie 2024, § 35).

reprezentată de avocatul Tudor Leșanu, în data de 04 decembrie 2024 a

depus cerere privind examinarea recursului în ședință publică, menționând

că în fața instanței de recurs au fost invocate chestiuni de ordin faptic, iar

argumentele invocate de către intimată sunt denaturate.

5

prevederile art. 243, alin. (2) din Codul administrativ a decis examinarea

cererii de recurs fără înștiințarea participanților la proces, cu plasarea datei

ședinței pe pagina web a Curții Supreme de Justiție, fiind inoportună

invitarea părților, întrucât argumentele expuse în cererea de recurs, precum

și în referință, au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite

instanței examinarea acesteia.

MOTIVAREA INSTANȚEI

completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că în data de 04

septembrie 2024, SA „Scana” a depus cerere cu privire la executarea

hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 24 iunie 2013.

2024 a respins cererea creditorului SA „Scana” cu privire la executarea

hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 24 iunie 2013, deoarece

Curtea de Apel Chișinău nu este competentă de a iniția procedura de

executare a documentului executoriu, hotărârii Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 24 iunie 2013.

susținând că Curtea de Apel Chișinău este competentă să inițieze procedura

de executare a hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 24 iunie

2013, din motiv că nici în redacția Legii contenciosului administrativ și nici

Codul administrativ nu a existat obligativitatea creditorului de a pune

hotărârea în executare silită prin intermediul executorului judecătoresc,

întrucât statul prin intermediul autorităților sale este obligat de la sine putere

să le execute.

căreia de competența instanței de apel ține executarea hotărârilor

judecătorești emise în procedura contenciosului administrativ, în cadrul

căreia a fost examinată acțiunea în contencios administrativ, prin care

persoana își revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea

administrativă a unei autorități publice, inițiate în procedura administrativă,

începând cu data de 01 aprilie 2019.

24 iunie 2013, ține de competența executorului judecătoresc, așa cum

prevede art. 21 și art. 11, lit. b) din Codul de executare.

concluziile trase profilează netemeinicia recursului și necesitatea respingerii

acestuia cu menținerea încheierii contestate, or, încheierea din 16 septembrie

2024 a Curții de Apel Chișinău, prin care a fost respinsă cererea privind

6

inițierea procedurii de executare, este întemeiată și adoptată cu respectarea

cadrului legal.

Codul administrativ,

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Respinge recursul depus de către Societatea pe Acțiuni „Scana”,

reprezentată de avocatul Tudor Leșanu împotriva încheierii din data de 16

septembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău.

Decizia este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Oxana Parfeni

Diana Stănilă

7