Decizie nr. 118 din 21.08.2025

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textului „în competența instanței de insolvabilitate intră [...] procesele [...] privind constatarea faptelor aferente procedurii de insolvabilitate" din articolul 5 alin. (6) din Legea insolvabilității, ridicată de dna Tatiana Bostan, administrator al insolvabilității în dosarul nr. 2i-309-18/2022, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul central.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de dna judecător Mariana Fondos-Frațman de la Judecătoria Chișinău, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Pe rolul Judecătoriei Chișinău, sediul central, se află cauza de insolvabilitate a SRL „Elinartproiect", în procedura de realizare a planului.

La 18 februarie 2025, mai mulți creditori au formulat contestații împotriva acțiunilor administratorului insolvabilității pe baza articolului 68 alin. (10) din Legea insolvabilității. Ulterior, alți creditori au depus contestații cu același subiect.

La 20 martie 2025, dna Tatiana Bostan a ridicat excepția de neconstituționalitate a textului „în competența instanței de insolvabilitate intră [...] procesele [...] privind constatarea faptelor aferente procedurii de insolvabilitate" din articolul 5 alin. (6) din Legea insolvabilității.

Prin Încheierea din 4 aprilie 2025, Judecătoria Chișinău a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a sesizat Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Autoarea excepției menționează că Legea insolvabilității trebuie să fie clară și concisă și trebuie să stabilească expres procesele privind constatarea faptelor aferente procedurii de insolvabilitate care țin de competența instanței de insolvabilitate și să nu lase loc de interpretări defavorabile. Autoarea menționează că textul contestat îi încalcă grav drepturile constituționale și drepturile altor participanți la procesul de insolvabilitate.

Autorul sesizării pretinde că dispozițiile contestate sunt contrare articolelor 20, 23, 26 și 54 din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea insolvabilității, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea observă că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă textul „în competența instanței de insolvabilitate intră [...] procesele [...] privind constatarea faptelor aferente procedurii de insolvabilitate" din articolul 5 alin. (6) din Legea insolvabilității. Curtea notează că articolul contestat nu a mai făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate. Curtea admite că norma contestată ar putea fi aplicată la examinarea cauzei în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.

Curtea reține că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept fundamental. Curtea trebuie să analizeze, prin prisma argumentelor autoarei sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerință într-un drept fundamental (a se vedea HCC nr. 16 din 20 mai 2021, § 31).

Autoarea sesizării a afirmat incidența articolelor 20 (

Curtea a notat în jurisprudența sa că articolele 23 și 54 din Constituție nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existența unor ingerințe în drepturile fundamentale garantate de Constituție. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinței abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituție, Curtea poate pune în operă prevederile acestor articole (HCC nr. 8 din 5 aprilie 2022, § 26; DCC nr. 15 din 16 februarie 2023, § 19).

Cu privire la incidența articolelor 20 și 26 din Constituție și a articolului 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, autoarea sesizării a susținut că din cauza neclarității și imprevizibilității sale, textul contestat „încalcă grav drepturile constituționale ale justițiabilului administratorului insolvabilității SRL „Elinartproiect" [...]și a participanților la procesul de insolvabilitate" la un proces echitabil și la apărare. Având în vedere afirmațiile autoarei, Curtea reține că orice text legal urmează a fi interpretat și aplicat sistematic, în acord cu dispozițiile legale din care face parte. Pornind de la prevederea constituțională potrivit căreia competența instanțelor de judecată este stabilită prin lege organică (a se vedea articolul 115 alin. (4) din Constituție), legislatorul a reglementat și competența instanțelor de insolvabilitate (a se vedea articolele 355 din Codul de procedură civilă și 5 din Legea insolvabilității). În special, legislatorul stabilit în sarcina instanței de insolvabilitate, pe lângă competențele menționate la alineatele (1) - (5), și competențele menționate la alineatul (6) din același articol (i) controlul judecătoresc asupra activității administratorului provizoriu, administratorului insolvabilității și/sau a lichidatorului; (ii) soluționarea proceselor și a cererilor de natură judiciară privind constatarea faptelor aferente procedurii de insolvabilitate. În acest sens, legislatorul a inclus în competența instanței de insolvabilitate situațiile juridice care au ca obiect problema constatării faptelor cu valoare juridică (a se vedea articolul 117 alin. (13) din Legea insolvabilității și, după caz, articolele 279-280 din Codul de procedură civilă) și care vizează masa debitoare a unei persoane insolvabile.

Totodată, Curtea a subliniat că poate exercita controlul constituționalității unei legi dacă soluția i-ar fi favorabilă situației autorului excepției. În jurisprudența sa, Curtea a reținut că excepția de neconstituționalitate nu manifestă doar o funcție preventivă, ci și una reparatorie, pentru că ea privește, în primul rând, situația concretă a părții lezate în drepturile sale prin norma criticată. De invocarea unei excepții de neconstituționalitate trebuie să profite, în primul rând, autorul acesteia, în caz contrar, acest instrument devine

De asemenea, în jurisprudența sa, Curtea a stabilit că administratorul insolvabilității sau lichidatorul poate ridica o excepție de neconstituționalitate doar pentru apărarea drepturilor sale (a se vedea DCC nr. 179 din 25 noiembrie 2021, § 18; DCC nr. 9 din 31 ianuarie 2023, § 24; DCC nr. 97 din 10 august 2023, § 25; DCC nr. 20 din 21 martie 2024, § 36). În această cauză, autoarea nu a demonstrat că textul contestat îi afectează în mod direct drepturile și libertățile fundamentale în calitate de administrator al insolvabilității, iar eventuala declarare a neconstituționalității normei contestate i-ar fi favorabilă. Ea și-a formulat criticile în mod general, fără să demonstreze în ce măsură prevederile contestate afectează normele constituționale invocate.

Prin urmare, pe baza celor menționate mai sus, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.