Decizie nr. 61 din 02.04.2026

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 1 alin. (4) și a textului „dacă [...] termenul de înaintare a creanţelor nu este respectat din cauza unor circumstanţe legate de persoana creditorului" din articolul 145 alin. (2) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl Valentin Strogoteanu, administrator al SRL „Metropolis City", în dosarul nr. 2i-1020/2023, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de domnul judecător Gheorghe Mîțu, pe baza articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituție. ÎN FAPT A. Circumstanțele litigiului principal

Printr-o hotărâre din 27 martie 2024, Judecătoria Chișinău a intentat procesul de insolvabilitate în privința SRL „Reinvest 24 Grup", a numit un administrator al insolvabilității și a fixat termenul pentru înregistrarea cererilor de înaintare a creanțelor în vederea întocmirii tabelului definitiv al creanțelor și pentru desfășurarea ședinței de validare a creanțelor.

Prin Încheierea din 10 iulie 2024, Judecătoria Chișinău a dispus trecerea în procedura de faliment a Reinvest 24 Grup.

La 3 iulie 2024, Reinvest24 OÜ a înaintat o cerere prin care a solicitat repunerea în termen a cererii de admitere a creanţelor asupra patrimoniului Reinvest 24 Grup .

La 22 septembrie 2025, dl Valentin Strogoteanu a ridicat, în interesele Metropolis City , excepția de neconstituționalitate a textului „dacă [...] termenul de înaintare a creanţelor nu este respectat din cauza unor circumstanţe legate de persoana creditorului" din articolul 145 alin. (2) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012. La 8 octombrie 2025, dl Valentin Strogoteanu a ridicat și excepția de neconstituționalitate a articolului 1 alin. (4) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012.

Printr-o încheiere din 16 octombrie 2025, Judecătoria Chișinău a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis, în acest sens, o sesizare la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia. B. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 16 Egalitatea „(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului. (2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială." Articolul 20 Accesul liber la justiţie „(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime. (2) Nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiţie." Articolul 23 Dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle „(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică. (2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. În acest scop statul publică şi face accesibile toate legile şi alte acte normative." Articolul 26 Dreptul la apărare „(1) Dreptul la apărare este garantat. (2) Fiecare om are dreptul să reacţioneze independent, prin mijloace legitime, la încălcarea drepturilor şi libertăţilor sale. (3) În tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu. (4) Amestecul în activitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele prevăzute se pedepseşte prin lege." Articolul 54 Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi „(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului. (2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei. (3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24. (4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."

Prevederile relevante ale Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele: Articolul 1 Scopul şi domeniul de reglementare „[...] (4) Procesul de insolvabilitate se desfăşoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă şi cu cele ale prezentei legi. " Articolul 145 Înaintarea tardivă a creanţelor „[...] (2) La cererea întemeiată a creditorului, în cazuri excepţionale, dacă instanţa de judecată care examinează procesul de insolvabilitate constată că termenul de înaintare a creanţelor nu este respectat din cauza unor circumstanţe legate de persoana creditorului sau de obiectul creanţei ori dacă nu s-a respectat procedura de notificare a intentării procesului, instanţa de insolvabilitate repune, prin încheiere, în termen cererea de admitere a creanţelor. [...]." ÎN DREPT A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că nu sunt clare regulile de aplicare a dispozițiilor articolului 145 din Legea insolvabilității în raport cu articolul 116 din Codul de procedură civilă într-o cauză în care se judecă o cerere privind repunerea în termenul de depunere a cererii de admitere a creanței. Autorul invocă că lipsa de claritate a legii permite instanței să stabilească în mod arbitrar care normă este aplicabilă în fiecare caz separat. Din aceste considerente, autorul susține că Curtea trebuie să stabilească sfera de aplicare a articolului 116 din Codul de procedură civilă și a articolului 145 din Legea insolvabilității.

Autorul mai afirmă că textul „circumstanțe legate de persoana creditorului" din articolul 145 alin. (2) din Legea insolvabilității este imprevizibil și acordă instanței de judecată o marjă de apreciere excesivă. Autorul consideră că repunerea în termenul de depunere a cererii de admitere a creanțelor pe baza prevederilor contestate afectează stabilitatea procedurii, predictibilitatea masei credale și favorizează în mod neîntemeiat un creditor care nu și-a exercitat diligent drepturile sale în termenul stabilit, în defavoarea celorlalți creditori, ale căror drepturi sunt afectate. Astfel, aplicarea normei criticate contravine principiului securității juridice și principiului egalității participanților la procesul de insolvabilitate, deoarece protejează excesiv o categorie de creditori și afectează drepturile celorlalți participanți la procedură.

În opinia autorului sesizării, prevederile contestate contravin articolelor 7, 16, 20, 23, 26, 54, 72 și 76 din Constituție. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea insolvabilității, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea observă că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate este articolul 1 alin. (4) și textul „dacă [...] termenul de înaintare a creanţelor nu este respectat din cauza unor circumstanţe legate de persoana creditorului" din articolul 145 alin. (2) din Legea insolvabilității.

Curtea reține că prevederile contestate au făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate, fiind pronunțate, în acest sens, Deciziile nr. 64 din 13 mai 2021 și nr. 23 din 16 februarie 2021. Pentru că această situaţie nu constituie un impediment pentru controlul de constituţionalitate al aceloraşi prevederi din perspectiva altor critici de neconstituţionalitate, Curtea va verifica dacă sesizarea conţine argumente noi sau dacă există circumstanţe de ordin general care să justifice o altă soluţie privind admisibilitatea (DCC nr. 107 din 5 septembrie 2024, § 17; DCC nr. 155 din 5 decembrie 2024, § 15).

Așa cum rezultă din sesizare și încheierea instanței, în cadrul procesului de insolvabilitate intentat, un creditor a formulat o cerere privind repunerea în termen a cererii de validare a creanțelor. Curtea admite că prevederile contestate ar putea fi aplicate la examinarea cauzei în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.

Curtea notează că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept fundamental invocat de autor (DCC nr. 137 din 24 octombrie 2024, § 20).

În sesizare, autorul a afirmat incidența articolelor 7 ( Constituţia, Lege Supremă ), 16 ( egalitatea ), 20 ( accesul liber la justiție ), 23 ( dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle ), 26 ( dreptul la apărare ), 54 ( restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți ), 72 ( categorii de legi ) și 76 ( intrarea în vigoare a legii ) din Constituție.

Curtea a notat în jurisprudenţa sa că articolul 7 din Constituţie comportă un caracter general şi reprezintă un imperativ care stă la baza oricăror reglementări. Această normă nu poate fi invocată de sine stătător, ci numai în coroborare cu o altă prevedere din Constituţie, care trebuie să fie aplicabilă. De asemenea, referitor la articolele 16 şi 54 din Constituţie, Curtea a reţinut că acestea nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existenţa unei ingerinţe în drepturile fundamentale (DCC nr. 9 din 5 martie 2024, § 26 și jurisprudența citată).

Cu referire la criticile de neconstituționalitate a articolului 1 alin. (4) din Legea insolvabilității, Curtea observă că, în argumentele sale, autorul nu a demonstrat contrarietatea prevederilor contestate cu Constituţia. Dimpotrivă, sub aparenţa unor critici de neconstituţionalitate referitoare la neclaritatea şi imprevizibilitatea prevederilor contestate, care i-ar afecta accesul la o instanță, autorul solicită Curții să stabilească regulile de aplicare a articolului 145 alin. (2) din Lega insolvabilității și a articolului 116 din Codul de procedură civilă în cauza sa. Curtea reiterează că interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale în situaţii concrete excedează controlului de constituţionalitate şi reprezintă o competenţă exclusivă a instanţelor de judecată (DCC nr. 129 din 11 septembrie 2025, § 29).

Cu referire la neconstituționalitatea unor prevederi din articolul 145 alin. (2) din Legea insolvabilității, autorul sesizării a invocat că norma criticată este imprevizibilă și acordă instanței de judecată o marjă de apreciere excesivă. Prin urmare, autorul pretinde încălcarea dreptului la un proces echitabil și a dreptului la apărare.

Sub acest aspect, Curtea reține că, în Decizia nr. 23 din 16 februarie 2021, a analizat dacă un creditor are garanții procedurale suficiente în cazul în care în cadrul aceleiași cauze de insolvabilitate sunt formulate cereri de repunere în termen a cererilor de admitere a creanțelor. Totodată, Curtea s-a referit și la claritatea prevederilor contestate, din perspectiva articolului 23 din Constituție. În acest sens, Curtea a menționat că argumentele referitoare la neclaritatea noţiunii „creditor", precum şi la puterea discreţionară a instanţelor de insolvabilitate la aplicarea normei contestate sunt aspecte care vizează interpretarea şi aplicarea legii și nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale (a se vedea §§ 27-29 din Decizie).

Având în vedere jurisprudenţa Curții şi faptul că nu au intervenit elemente noi care să provoace reconsiderarea acesteia, atât soluţia, cât şi considerentele menţionate în Decizia nr. 23 din 16 februarie 2021 rămân valabile şi în prezenta cauză.

Cu privire la incidenţa articolelor 72 și 76 din Constituţie, Curtea observă că autorul nu a argumentat caracterul contradictoriu al prevederilor contestate cu normele constituţionale invocate. Astfel, Curtea subliniază că simpla enumerare a unor articole din Constituţie nu reprezintă veritabile critici de neconstituţionalitate. Curtea a stabilit că, dacă ar proceda la examinarea unei asemenea excepții de neconstituţionalitate, s-ar substitui autorului acesteia în privinţa formulării unor critici de neconstituţionalitate, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu (DCC nr. 132 din 17 octombrie 2024, § 21).

Pe baza celor menționate mai sus, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 27 alineatele (2), (3) lit. b), (4) lit. d), 37 și 40 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, Curtea Constituțională D E C I D E: 1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 1 alin. (4) și a textului „dacă [...] termenul de înaintare a creanţelor nu este respectat din cauza unor circumstanţe legate de persoana creditorului" din articolul 145 alin. (2) din Legea insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012, ridicată de dl Valentin Strogoteanu, administrator al SRL „Metropolis City", în dosarul nr. 2i-1020/2023, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte Domnica MANOLE Chișinău, 2 aprilie 2026 DCC nr. 61 Dosarul nr. 228g/2025