Hotărâre nr. 8 din 07.03.2017

La originea cauzei se află excepţia de neconstituţionalitate a sintagmei „ nu este declarată de către instanţa de judecată ca incapabilă " din pct. 3 subpct. 1) din Regulamentul cadru privind organizarea şi funcţionarea Serviciului social „Locuinţă protejată", aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 711 din 9 august 2010, ridicată de către avocatul Doina Ioana Străisteanu în dosarul nr. 3-244/2016, aflat pe rolul Judecătoriei Bălți.

Excepţia de neconstituţionalitate a fost depusă la Curtea Constituţională la 28 decembrie 2016 de către judecătorul Aliona Donos din cadrul Judecătoriei Bălți, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016, precum și al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională.

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate a pretins, în esenţă, că prevederile pct. 3 subpct. 1) din Regulamentul cadru privind organizarea şi funcţionarea Serviciului social „Locuinţă protejată", care exclud din categoria beneficiarilor serviciului persoanele care au fost declarate incapabile de către instanţa de judecată, sunt contrare articolelor 16, 27, 28, 29, 34, 36, 37, 46, 47, 51, 53 și 54 din Constituție.

Prin decizia Curţii Constituţionale din 19 ianuarie 2017 sesizarea a fost declarată admisibilă, fără a prejudeca fondul cauzei.

În procesul examinării sesizării, Curtea Constituţională a solicitat opinia Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova şi Guvernului.

În şedinţa plenară publică a Curţii, excepția de neconstituționalitate a fost susținută de către avocata Doina Ioana Străisteanu, autorul sesizării.

Guvernul a fost reprezentat de către Vasile Cușca, șeful Direcției politici de protecție socială a persoanelor cu dizabilități din cadrul Ministerului Muncii, Protecției Sociale și Familiei. A. Circumstanţele litigiului principal

Prin hotărârea Judecătoriei Dondușeni din 1 septembrie 2011, A.C. a fost declarată incapabilă la cererea Procuraturii raionului Dondușeni.

În cadrul ședinței de judecată cu privire la declararea incapacității, avocatul desemnat pentru apărarea intereselor A.C. a solicitat admiterea cererii depuse de procuror privind lipsirea capacității de exercițiu.

După declararea incapacității, A.C. a fost instituționalizată în Internatul psihoneurologic din Bălți.

După încetarea acordării serviciilor medicale de către Internatul psihoneurologic din Bălți, A.C a fost plasată în Centrul Comunitar de Sănătate Mintală, mun. Bălți. Ulterior i-a fost selectată o altă formă de protecție prin plasamentul temporar în Serviciul social „Locuinţă protejată".

În urma reevaluării dosarului, Consiliul municipal Bălți a menționat că A.C. nu poate să beneficieze în continuare de serviciul social „Locuinţă protejată", deoarece nu corespunde criteriilor de eligibilitate stabilite în Regulamentul cadru privind organizarea şi funcţionarea Serviciului social „Locuinţă protejată", și anume este declarată incapabilă prin hotărâre judecătorească și nu are domiciliu în mun. Bălți.

La 15 iulie 2016, prin intermediul avocatului Doina Ioana Străisteanu, A.C. a adresat Consiliului municipal Bălți o cerere prealabilă, prin care a solicitat anularea sintagmei „locuitor al municipiului Bălți" din pct. 5 lit. a) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea Serviciului social „Locuinţă protejată", aprobat prin decizia Consiliului municipal Bălți nr. 19/48 din 21 decembrie 2015.

La 19 septembrie 2016, A.C a înaintat o acțiune în contenciosul administrativ împotriva Consiliului municipal Bălți, intervenient accesoriu Comisia pentru funcționarea Serviciului social „Locuință protejată", privind contestarea actului administrativ și obligarea accesului necondiționat la serviciul social „Locuință protejată".

La 14 noiembrie 2016, în cadrul ședinței de judecată, avocatul Doina Ioana Străisteanu a înaintat o cerere privind ridicarea excepției de neconstituționalitate a sintagmei „nu este declarată de către instanţa de judecată ca incapabilă" din pct.3 subpct. (1) din Regulamentul cadru privind organizarea şi funcţionarea Serviciului social „Locuinţă protejată", aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 711 din 9 august 2010.

Prin încheierea din 16 noiembrie 2016, instanţa a dispus ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi transmiterea sesizării Curţii Constituţionale pentru soluţionare. B. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituţiei (republicată în M.O., 2016, nr.78, art. 140) sunt următoarele: Articolul 16 Egalitatea "(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului. (2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială." Articolul 51 Protecţia persoanelor handicapate „(1) Persoanele handicapate beneficiază de o protecţie specială din partea întregii societăţi. Statul asigură pentru ele condiţii normale de tratament, de readaptare, de învăţământ, de instruire şi de integrare socială (2) Nimeni nu poate fi supus nici unui tratament medical forţat, decât în cazurile prevăzute de lege."

Prevederile relevante ale Codului civil al Republicii Moldova nr. 1107-XV din 6 iunie 2002 (M.O., 2002, nr.82-86, art. 661) sunt următoarele: Articolul 24 Declararea incapacităţii persoanei fizice „(1) Persoana care în urma unei tulburări psihice (boli mintale sau deficienţe mintale) nu poate conştientiza sau dirija acţiunile sale poate fi declarată de către instanţa de judecată ca incapabilă. Asupra ei se instituie tutela. (2) Actele juridice în numele persoanei fizice declarate incapabile se încheie de către tutore. (3) Dacă temeiurile în care persoana fizică a fost declarată incapabilă au dispărut, instanţa de judecată o declară ca fiind capabilă. În baza hotărârii judecătoreşti, tutela asupra persoanei se anulează. Articolul 40 Obligaţiile tutorelui şi ale curatorului „(1) Tutorele şi curatorul sunt obligaţi: a) să locuiască împreună cu cel pus sub tutelă şi să comunice autorităţii tutelare schimbarea domiciliului. Curatorul şi persoana aflată sub curatelă care a atins vârsta de 14 ani pot locui separat doar cu acordul autorităţii tutelare; b) să aibă grijă de întreţinerea persoanei puse sub tutelă sau curatelă; c) să apere drepturile şi interesele persoanei puse sub tutelă sau curatelă. [...]" Articolul 46 Îndepărtarea şi eliberarea tutorilor şi curatorilor de la îndeplinirea obligaţiilor lor „[...] (4) În cazul plasării persoanei puse sub tutelă sau curatelă într-o instituţie de asistenţă socială publică, de educaţie, de învăţământ, de tratament sau în o altă instituţie similară, autoritatea tutelară eliberează tutorele sau curatorul de îndeplinirea obligaţiilor lor dacă aceasta nu contravine intereselor persoanei puse sub tutelă sau curatelă. [...]"

Prevederile relevante ale Codului de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225-XV din 30 mai 2003 (republicat în M.O. 2013, nr.130- 134, art. 415) sunt următoarele: Articolul 308 Anularea limitării capacităţii de exerciţiu şi declararea capacităţii „[...] (2) În cazul prevăzut la art. 24 alin.(3) din Codul civil, instanţa, la cererea persoanei declarate incapabile , a tutorelui, a membrilor de familie a persoanei, a instituţiei de psihiatrie (psihoneurologie), a organului de tutelă şi curatelă şi în baza raportului de expertiză psihiatrică legală, porneşte un proces şi emite o hotărâre prin care declară capabilă persoana însănătoşită. În temeiul acestei hotărâi, tutela instituită asupra persoanei se anulează."

Prevederile relevante ale Legii nr. 60 din 30 martie 2012 privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi (M.O., 2012, nr. 155-159, art.508) sunt următoarele: Articolul 8 Egalitatea şi nondiscriminarea persoanelor cu dizabilităţi „(1) Persoanele cu dizabilităţi au dreptul să fie recunoscute, oriunde s-ar afla, ca persoane cu drepturi egale în faţa legii. (2) Persoanele cu dizabilităţi beneficiază de capacitate juridică în egală măsură cu celelalte persoane în toate aspectele vieţii, iar după caz, şi de măsuri de protecţie şi asistenţă juridică în exercitarea capacităţii juridice, prevăzute de legislaţia în vigoare. (3) Persoanele cu dizabilităţi au dreptul inalienabil la respectarea demnităţii umane indiferent de dizabilitate sau altă stare de sănătate, indiferent de rasă, naţionalitate, originea etnică, limbă, religie, sex, orientarea sexuală, opinie, apartenenţa politică, avere, originea socială sau orice alt motiv. (4) Persoanele cu dizabilităţi se bucură de toate drepturile civile, politice, sociale, economice şi culturale, precum şi de libertăţile fundamentale consfinţite prin Constituţia Republicii Moldova, prin Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi (ratificată prin Legea nr.166 din 9 iulie 2010), prin prezenta lege şi alte acte normative. (5) Persoanele cu dizabilităţi, pe lângă drepturi egale cu ale celorlalte persoane, au obligaţii şi responsabilităţi egale, prevăzute de legislaţia Republicii Moldova. 6) Discriminarea persoanelor cu dizabilităţi constând în orice deosebire, excludere, marginalizare, limitare sau preferinţă, precum şi în refuzul de creare a condiţiilor favorabile şi de adaptare rezonabilă, care conduc la imposibilitatea sau complicarea recunoaşterii, îndeplinirii sau folosirii drepturilor civile, politice, economice, sociale sau culturale, este interzisă şi se pedepseşte conform legislaţiei în vigoare. (7) Statul, prin intermediul structurilor responsabile din cadrul autorităţilor publice centrale şi locale şi al instituţiilor specializate în apărarea drepturilor omului (Avocatul Poporului), asigură dreptul persoanelor cu dizabilităţi de a beneficia de capacitate juridică în egală măsură cu celelalte persoane, în toate aspectele vieţii şi le garantează acestora protecţie juridică egală şi eficientă contra discriminării pe orice temei. (8) Pentru asigurarea egalităţii şi eliminarea discriminării persoanelor cu dizabilităţi, statul promovează măsuri de adaptare rezonabilă. (9) Măsurile specifice necesare pentru a accelera sau a obţine egalitatea de facto a persoanelor cu dizabilităţi nu vor fi considerate o discriminare. (10) Minorii cu dizabilităţi se bucură pe deplin de toate drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului în condiţii de egalitate cu ceilalţi copii. (11) În toate acţiunile care privesc copiii cu dizabilităţi va fi luat în considerare cu prioritate interesul superior al copilului. (12) Statul întreprinde măsuri pentru a se asigura că toate categoriile de persoane cu dizabilităţi, inclusiv femeile şi fetele cu dizabilităţi, nu sunt supuse discriminărilor multiple şi beneficiază de toate drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului. (13) Statul garantează excluderea oricărei forme de discriminare pe criteriu de dizabilitate." Articolul 52 Serviciile sociale „(1) În vederea reabilitării şi incluziunii sociale, persoanele cu dizabilităţi beneficiază de servicii sociale primare, specializate şi cu specializare înaltă, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare. (2) Tipul serviciului social de care urmează să beneficieze persoana cu dizabilităţi este determinat de recomandările ce se conţin în programul individual de reabilitare şi incluziune socială al acesteia şi se bazează pe evaluarea iniţială şi/sau complexă a persoanei/familiei, realizată de către asistentul social angajat de structura teritorială de asistenţă socială pentru a activa în cadrul primăriei şi de către echipa multidisciplinară, şi adaptat la necesităţile persoanei în cauză. (3) La prestarea serviciilor sociale adresate persoanelor cu dizabilităţi, prestatorii vor asigura implicarea personalului calificat, precum şi a voluntarilor, reieşind din necesităţile individuale ale persoanelor cu dizabilităţi. (4) Evidenţa persoanelor cu dizabilităţi beneficiari ai serviciilor sociale se efectuează de către autorităţile administraţiei publice locale, structurile teritoriale de asistenţă socială şi de prestatori. (5) Modul de acordare a serviciilor sociale este stabilit prin acte normative speciale."

Prevederile relevante ale Legii nr. 123 din 18 iunie 2010 cu privire la serviciile sociale (M.O., 2010, nr. 155-158, art.541) sunt următoarele: Articolul 1 Noţiuni de bază „[...] servicii sociale - ansamblu de măsuri şi activităţi realizate pentru a satisface necesităţile sociale ale persoanei/familiei în vederea depăşirii unor situaţii de dificultate, de prevenire a marginalizării şi excluziunii sociale; [...]" Articolul 4 Dreptul la servicii sociale „Dreptul la servicii sociale este stabilit în mod individual, în baza evaluării necesităţilor persoanei/familiei de aceste servicii." Articolul 16 Evaluarea iniţială „[...] (2) Unitatea de asistenţă socială, în urma evaluării iniţiale, are dreptul: a) să respingă cererea , motivând decizia prin care persoanei i s-a refuzat acordarea serviciilor sociale; [...] "

Prevederile relevante ale Regulamentului cadru privind organizarea şi funcţionarea Serviciului social „Locuinţă protejată", aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 711 din 9 august 2010 (M.O., 2010, nr.148-149, art. 810), sunt următoarele: „3. În sensul prezentului Regulament noţiunile utilizate semnifică: 1) beneficiar al Serviciului - persoană cu dizabilităţi mintale care, în urma unei tulburări psihice (boli mintale sau deficienţe mintale), conştientizează şi îşi dirijează acţiunile , nu este declarată de către instanţa de judecată ca incapabilă , a împlinit vârsta de 18 ani, nu dispune de locuinţă sau necesită îmbunătăţirea condiţiilor de trai şi care, cu suport periodic, poate duce o viaţă independentă în comunitate; [...] 5. Scopul Serviciului este de a crea condiţii pentru dezvoltarea deprinderilor necesare unei vieţi autonome, pentru integrarea socială şi profesională în comunitate a persoanelor cu dizabilităţi mintale. 6. Obiectivele Serviciului sunt: 1) prevenirea instituţionalizării adulţilor cu dizabilităţi mintale; 2) asigurarea condiţiilor minime de trai pentru garantarea integrităţii fizice şi psihice; 3) asigurarea serviciilor de îngrijire şi suport în comunitate; 4) dezvoltarea deprinderilor de autoservire; 5) facilitarea accesului la servicii de orientare şi formare profesională. [...] 8. Comisia este formată din specialistul în domeniul asistenţei sociale al structurii teritoriale de asistenţă socială din subordinea consiliului raional, reprezentantul autorităţii administraţiei publice locale de nivelul întîi în a cărei rază teritorială este prestat Serviciul, asistentul social comunitar, medicul de familie, psihiatrul. [...] 15. Asistentul social comunitar întocmeşte raportul de evaluare complexă a solicitantului de servicii sociale, cu concluziile şi recomandările specialiştilor privind plasamentul persoanei în Serviciu, inclusiv ale medicului psihiatru, care atestă că persoana cu dizabilităţi mintale conştientizează şi îşi dirijează acţiunile. [...] 56. Încetarea plasamentului în locuinţă sau în Serviciu se efectuează în temeiul deciziei Comisiei, conform următoarelor criterii: [...] 2) beneficiarul este declarat incapabil de către instanţa de judecată; [...] 57. Suspendarea plasamentului are loc în baza deciziei Comisiei, la solicitarea managerului de caz sau a beneficiarului, cu specificarea termenelor de suspendare. Comisia decide suspendarea plasamentului în caz de plecare a beneficiarului pentru o perioadă îndelungată, de limitare a capacităţii sau de declarare a incapacităţii beneficiarului de către instanţa de judecată sau alte circumstanţe care exclud temporar plasarea în Serviciu.„

Prevederile relevante ale Convenţiei ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi (adoptată la New York la 13 decembrie 2006 şi ratificată de Republica Moldova prin Legea nr. 166 din 9 iulie 2010) sunt următoarele: Articolul 5 Egalitatea şi nediscriminarea „1. Statele părţi recunosc faptul că toate persoanele sunt egale în faţa legii şi sub incidenţa legii şi au dreptul fără niciun fel de discriminare la protecţie egală şi la beneficiu egal al legii. 2. Statele părţi vor interzice toate tipurile de discriminare pe criterii de dizabilitate şi vor garanta tuturor persoanelor cu dizabilităţi protecţie juridică egală şi efectivă împotriva discriminării de orice fel. 3. Pentru a promova egalitatea şi a elimina discriminarea, statele părţi vor lua toate măsurile adecvate pentru a se asigura adaptarea rezonabilă. 4. Măsurile specifice care sunt necesare pentru a accelera sau obţine egalitatea de facto a persoanelor cu dizabilităţi nu vor fi considerate o discriminare potrivit prezentei convenţii." Articolul 12 Recunoaştere egală în faţa legii „1. Statele părţi reafirmă că persoanele cu dizabilităţi au dreptul la recunoaşterea, oriunde s-ar afla, a capacităţii lor juridice. 2. Statele părţi vor recunoaşte faptul că persoanele cu dizabilităţi se bucură de asistenţă juridică în condiţii de egalitate cu ceilalţi, în toate domeniile vieţii. 3. Statele părţi vor lua toate măsurile adecvate pentru a asigura accesul persoanelor cu dizabilităţi la sprijinul de care ar putea avea nevoie în exercitarea capacităţii lor juridice. 4. Statele părţi se vor asigura că toate măsurile legate de exercitarea capacităţii juridice prevăd protecţia adecvată şi eficientă pentru prevenirea abuzurilor, conform legislaţiei internaţionale privind drepturile omului. O astfel de protecţie va garanta că măsurile referitoare la exercitarea capacităţii juridice respectă drepturile, voinţa şi preferinţele persoanei, nu prezintă conflict de interese şi nu au o influenţă necorespunzătoare, sunt proporţionale şi adaptate la situaţia persoanei, se aplică pentru cea mai scurtă perioadă posibilă şi se supun revizuirii periodice de către o autoritate competentă, independentă şi imparţială sau de către un organ juridic. Măsurile de protecţie vor fi proporţionale cu gradul în care asemenea măsuri afectează drepturile şi interesele persoanei. 5. În conformitate cu prevederile prezentului articol, statele părţi vor lua toate măsurile adecvate şi eficiente pentru a asigura dreptul egal al persoanelor cu dizabilităţi de a deţine sau moşteni proprietăţi, de a-şi gestiona propriile venituri şi de a avea acces egal la împrumuturi bancare, ipoteci şi alte forme de credit financiar şi se vor asigura că persoanele cu dizabilităţi nu sunt deposedate în mod arbitrar de bunurile lor." Articolul 19 Viaţă independentă şi integrare în comunitate „Statele părţi la prezenta convenţie recunosc dreptul egal al tuturor persoanelor cu dizabilităţi de a trăi în comunitate, cu şanse egale cu ale celorlalţi, şi vor lua măsuri eficiente şi adecvate pentru a se asigura că persoanele cu dizabilităţi se bucură pe deplin de acest drept şi de deplina integrare în comunitate şi participare la viaţa acesteia, inclusiv asigurându-se că: a) persoanele cu dizabilităţi au posibilitatea de a-şi alege locul de reşedinţă, unde şi cu cine să trăiască, în condiţii de egalitate cu ceilalţi, şi nu sunt obligate să trăiască într-un anume mediu de viaţă ; b) persoanele cu dizabilităţi au acces la o gamă de servicii la domiciliu, rezidenţiale şi alte servicii comunitare de suport, inclusiv la asistenţă personală necesară vieţii şi integrării în comunitate, precum şi pentru prevenirea izolării sau segregării de comunitate; c) serviciile şi facilităţile comunitare pentru populaţie în general sunt disponibile în aceeaşi măsură persoanelor cu dizabilităţi şi răspund nevoilor acestora." ÎN DREPT

Din conținutul sesizării, Curtea observă că aceasta vizează, în esență, excluderea din categoria beneficiarilor Serviciului social „Locuinţă protejată" a persoanelor cu dizabilități mintale care au fost declarate incapabile de către instanța de judecată.

Astfel, sesizarea se referă la un ansamblu de elemente și principii cu valoare constituțională conexe, precum principiul egalității și protecția persoanelor cu dizabilități.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității hotărârilor Guvernului, în speță a Regulamentului cadru privind organizarea şi funcţionarea Serviciului social „Locuinţă protejată", aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 711 din 9 august 2010, ține de competența Curții Constituționale. (2) Excepţia este ridicată de către una din părţi sau reprezentantul acesteia, sau este ridicată de către instanţa de judecată din oficiu

Fiind ridicată de către avocatul Doina Ioana Străisteanu în dosarul nr. 3-244/2016, aflat pe rolul Judecătoriei Bălți, sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate este formulată de subiectul abilitat cu acest drept, în temeiul art.135 alin.(1) lit.a) şi g) din Constituţie, astfel cum a fost stabilit prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016, precum și al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională. (3) Prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluţionarea cauzei

Curtea observă că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie sintagma „ nu este declarată de către instanţa de judecată ca incapabilă " din pct. 3 subpct. 1) din Regulamentul cadru privind organizarea şi funcţionarea Serviciului social „Locuinţă protejată", aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 711 din 9 august 2010, care urmează a fi aplicată la soluționarea cauzei.

Curtea reţine că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit. g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată.

Totodată, examinând sesizarea, Curtea a observat că pct. 56 sbpct. 2) din Regulament stabilește încetarea plasamentului în serviciul social în caz de declarare a incapacității persoanei, iar pct. 57 stabilește, printre altele, ca temeiuri de suspendare a plasamentului limitarea capacității juridice și declararea persoanei ca incapabilă. Ținând cont de faptul că respectivele prevederi se află într-o legătură de cauzalitate cu normele contestate, în temeiul articolului 6 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea reține spre examinare punctele 56 sbpct. 2) și 57 din Regulamentul cadru privind organizarea şi funcţionarea Serviciului social „Locuinţă protejată". (4) Nu există o hotărâre anterioară a Curţii având ca obiect prevederile contestate

Curtea subliniază că prevederile contestate, în actuala redacție, nu au constituit obiect al controlului constituționalității.

Prin urmare, Curtea apreciază că sesizarea nu poate fi respinsă ca inadmisibilă şi nu există nici un alt temei de sistare a procesului, în conformitate cu prevederile articolului 60 din Codul jurisdicţiei constituţionale.

Curtea constată că autorul excepției a susținut că prevederile contestate sunt contrare articolelor 16, 27, 28, 29, 34, 36, 37, 46, 47, 51, 53 și 54 din Constituţie.

În acest context, Curtea reţine că, deși autorul a invocat articolele menționate, principala problemă abordată în sesizare constă în asigurarea egalității și protecției persoanelor cu dizabilități mintale.

Astfel, cu referire la invocarea articolelor 27 ( dreptul la libera circulaţie ), 28 ( viaţa intimă, familială şi privată ), 29 ( inviolabilitatea domiciliului ), 34 ( dreptul la informaţie ), 36 ( d reptul la ocrotirea sănătăţii ), 37 ( d reptul la un mediu înconjurător sănătos ), 46 ( dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia ) și 47 ( d reptul la asistenţă şi protecţie socială ) din Constituție, Curtea constată lipsa unei legături de cauzalitate între normele constituționale enunțate și prevederile contestate.

Prin urmare, pentru a elucida corespunderea dispozițiilor contestate cu normele constituţionale, Curtea va opera cu prevederile articolelor 16 și 51 din Constituție, ținând cont de raţionamentele expuse în jurisprudenţa sa anterioară și principiile garantate de instrumentele internaționale în materie.

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile supuse controlului constituţionalităţii încalcă articolul 16 din Constituţie, potrivit căruia: „(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului. (2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

Totodată, autorul consideră că prevederile contestate sunt contrare articolului 51 din Constituție, care stabilește: „(1) Persoanele handicapate beneficiază de o protecţie specială din partea întregii societăţi. Statul asigură pentru ele condiţii normale de tratament, de readaptare, de învăţământ, de instruire şi de integrare socială. (2) Nimeni nu poate fi supus nici unui tratament medical forţat, decât în cazurile prevăzute de lege." 1. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul susține că prevederile contestate, care nu permit persoanelor declarate incapabile să beneficieze de Serviciul social „Locuinţă protejată", nu asigură accesul persoanelor cu dizabilități la măsuri de protecție corespunzătoare.

Potrivit autorului excepției, în virtutea obligațiilor care rezultă din Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, statul trebuie să asigure viața independentă în societate și incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități. 2. Argumentele autorităţilor

În opinia sa scrisă, Parlamentul menționează că Serviciul social ,,Locuință protejată" este destinat persoanelor cu dizabilități, care nu dispun de locuință sau necesită îmbunătățirea condițiilor de trai și care pot duce o viață independentă în comunitate.

Astfel, Parlamentul consideră că prin sintagma contestată Guvernul nu a urmărit scopul subminării dreptului persoanelor incapabile la egalitate.

În același timp, Parlamentul consideră că norma contestată ar putea aduce atingere drepturilor persoanelor cu dizabilități mintale. Or, Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi și Legea cu privire la incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități nu fac o diferențiere între persoanele cu dizabilități cu capacitate deplină de exercițiu și persoanele cu dizabilități declarate incapabile.

Potrivit Președintelui Republicii Moldova, Serviciul social ,,Locuință protejată" este un serviciu specializat, care are scopul de a crea condiții adecvate pentru dezvoltarea deprinderilor necesare unei vieți autonome, fiind destinat persoanelor cu dizabilități mintale care își conștientizează și își dirijează acțiunile. Persoanele declarate incapabile nu au discernământ, nu pot duce o viață independentă în comunitate și nu posedă capacități de a acumula deprinderi pentru integrarea în viața socială și profesională.

Astfel, având în vedere scopul Serviciului respectiv, Președintele consideră că din cauza stării lor de sănătate persoanele declarate incapabile nu pot fi plasate în aceste locuințe cu statut special.

În opinia prezentată de Guvern se menționează că protecția socială a persoanelor cu dizabiltăți se realizează sub formă de prestații și servicii sociale, care au menirea să asigure incluziunea socială a acestora. În acest context, a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 711 din 9 august 2010 cu privire la aprobarea Regulamentului cadru privind organizarea şi funcţionarea Serviciului social „Locuinţă protejată".

Totodată, Guvernul a invocat că la acest serviciu social au acces doar persoanele cu dizabilități mintale care nu sunt declarate incapabile și care pot duce o viață independentă în comunitate. Or, în opinia Guvernului, devine imposibilă plasarea în serviciul respectiv a persoanelor incapabile, asupra cărora este instituită tutela, deoarece, conform art. 40 alin. (1) din Codul civil, tutorele este obligat să locuiască împreună cu cel pus sub tutelă și să aibă grijă de acesta. 3. Aprecierea Curţii 3.1. Principii generale

Curtea constată că art. 51 din Constituţie consacră dreptul persoanelor cu dizabilități de a se bucura de o protecţie specială, sens în care statul trebuie să asigure realizarea unei politici de egalitate a şanselor, de prevenire şi de tratament al dizabilității, în vederea participării efective a persoanelor cu dizabilități la viaţa comunităţii. Prin urmare, această normă constituţională se referă la obligaţia statului de a asigura egalitatea de şanse a persoanei cu dizabilități în raport cu restul comunităţii, fără a interzice ca, în vederea unor situaţii speciale, să fie instituite mijloace specifice de protecţie pentru toate categoriile de persoane cu dizabilități.

În jurisprudența sa, Curtea a subliniat necesitatea creşterii pe cât e posibil a autonomiei persoanelor care suferă de tulburări mintale în activitățile desfășurate și măsurile întreprinse, potrivit standardelor consacrate de actele internaţionale în domeniu (HCC nr. 27 din 13 noiembrie 2014).

Potrivit art. 12 pct. 4 din Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi (în continuare - CDPD), statele părţi se vor asigura că toate măsurile legate de exercitarea capacităţii juridice prevăd protecţia adecvată şi eficientă pentru prevenirea abuzurilor, conform legislaţiei internaţionale privind drepturile omului . O astfel de protecţie va garanta că măsurile referitoare la exercitarea capacităţii juridice respectă drepturile, voinţa şi preferinţele persoanei, nu prezintă conflict de interese şi nu au o influenţă necorespunzătoare, sunt proporţionale şi adaptate la situaţia persoanei, se aplică pentru cea mai scurtă perioadă posibilă şi se supun revizuirii periodice de către o autoritate competentă, independentă şi imparţială sau de către un organ juridic.

În jurisprudența sa, Curtea a reținut că, deşi persoanele pot fi declarate incapabile printr-un act judecătoresc, privarea de capacitate de exercițiu nu poate antrena atingerea demnităţii umane, care constituie subiectul unei protecţii absolute din partea statului. Or, prin prisma garantării demnităţii tuturor persoanelor, posibilitatea unei activităţi de sine stătătoare în societate prin oferirea oportunităţilor de a se dezvolta şi a proteja propriile drepturi şi libertăţi urmează a fi asigurată implicit persoanelor incapabile (HCC nr. 33 din 17 noiembrie 2016).

Curtea a subliniat că demnitatea umană poate fi percepută din două perspective: în primul rând - ca o valoare inerentă și inalienabilă, și în al doilea rând - ca „un drept al personalității", care cuprinde valorile vieții psihologice a fiecărei ființe umane, determinând astfel poziția acesteia în societate și impunând respectul cuvenit pentru fiecare persoană. Din acest „drept al personalității" derivă existența unei garanții minime pentru fiecare persoană de a deține posibilitatea de a acționa liber în cadrul societății și de a-și dezvolta personalitatea integral în mediul social și cultural (HCC nr. 33 din 17 noiembrie 2016).

De asemenea, potrivit actelor internaționale, respectul pentru demnitatea ființei umane, pentru autonomia individuală, inclusiv pentru dreptul de a face propriile alegeri, precum și pentru independența persoanei, este un principiu fundamental.

În acest sens, în conformitate cu prevederile art. 19 CDPD, statele părţi la Convenţie trebuie să recunoască dreptul egal al tuturor persoanelor cu dizabilităţi de a trăi în comunitate, având şanse egale cu ale celorlalţi, și, respectiv , să ia măsuri eficiente şi adecvate pentru ca să se bucure pe deplin de acest drept, să fie integrate în comunitate şi să participe la viaţa acesteia.

În vederea asigurării incluziunii sociale, art. 19 lit. b) din CDPD stabilește că persoanele cu dizabilităţi au acces la o gamă de servicii la domiciliu, rezidenţiale şi alte servicii comunitare de suport, inclusiv la asistenţă personală necesară vieţii şi integrării în comunitate, precum şi pentru prevenirea izolării sau segregării de comunitate.

În corespundere cu prevederile internaționale, Legea nr. 60 din 30 martie 2012 cu privire la incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi menționează că persoanele cu dizabilităţi beneficiază de servicii sociale primare, specializate şi cu specializare înaltă, în vederea reabilitării şi incluziunii sociale. 3. 2. Aplicarea principiilor în prezenta cauză

Curtea reține că, în vederea integrării sociale şi profesionale în comunitate a persoanelor cu dizabilităţi mintale, creării condiţiilor pentru dezvoltarea deprinderilor necesare unei vieţi autonome, Guvernul a aprobat Regulamentul cadru privind organizarea şi funcţionarea Serviciului social „Locuinţă protejată".

Curtea observă că, în conformitate cu prevederile Regulamentului cadru privind organizarea şi funcţionarea Serviciului social „Locuinţă protejată", pot beneficia de acest serviciu persoanele cu dizabilităţi mintale care conştientizează şi îşi dirijează acţiunile și care nu au fost declarate incapabile de către instanţa de judecată.

Curtea constată că obiectivele acestui serviciu sunt: prevenirea instituţionalizării adulţilor cu dizabilităţi mintale; asigurarea condiţiilor minime de trai pentru garantarea integrităţii fizice şi psihice; asigurarea serviciilor de îngrijire şi suport în comunitate; dezvoltarea deprinderilor de autoservire; facilitarea accesului la servicii de orientare şi formare profesională.

Totodată, Curtea reține că, în timp ce obiectivele serviciului sunt integrarea în comunitate a persoanelor cu dizabilități mintale, persoanele declarate incapabile prin hotărârea instanței au fost private de posibilitatea de a beneficia de acest serviciu.

În acest context, Curtea subliniază necesitatea diferențierii instituției declarării incapacității, pe de o parte, și serviciilor sociale, pe de altă parte. În timp ce prima are ca scop protecția persoanei cu dizabilități împotriva actelor și acțiunilor proprii sau ale unor terți, care pot prejudicia drepturile și interesele persoanei cu dizabilități mintale, serviciile sociale au scopul de a dezvolta autonomia persoanei și incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități.

Mai mult, în speță Curtea constată că reclamanta, deși declarată incapabilă prin hotărârea instanței de judecată, inițial a beneficiat de acest serviciu .

În același timp, Curtea reține că, potrivit prevederilor pct.8 al Regulamentului, la acordarea locuințelor protejate este instituită o comisie formată din specialistul în domeniul asistenţei sociale al structurii teritoriale de asistenţă socială din subordinea consiliului raional, reprezentantul autorităţii administraţiei publice locale de nivelul întâi în a cărei rază teritorială este prestat Serviciul, asistentul social comunitar, medicul de familie, psihiatrul.

De asemenea, pct. 15 al Regulamentului stabilește că asistentul social comunitar întocmeşte raportul de evaluare complexă a solicitantului de servicii sociale, cu concluziile şi recomandările specialiştilor privind plasamentul persoanei în Serviciu, inclusiv ale medicului psihiatru, care atestă că persoana cu dizabilităţi mintale conştientizează şi îşi dirijează acţiunile.

Respectiv, Curtea constată că fiecare caz este evaluat în mod individual de către Comisia instituită în acest sens.

Curtea reține că, potrivit prevederilor legale, asupra persoanei declarată incapabilă de către instanţa de judecată se instituie tutela.

Suplimentar, în Hotărârea nr. 33 din 17 noiembrie 2016, Curtea a reținut că instituția tutelei nu este în sine neconstituțională, însă pentru a fi conformă prevederilor Constituției, urmează a fi interpretată în sensul în care declararea incapacității de exercițiu vizează doar persoanele cărora le lipsește în totalitate discernământul , în privința cărora aplicarea altor măsuri de protecție mai puțin restrictive se dovedește a fi ineficientă.

Totodată, în hotărârea menționată, Curtea a subliniat că această măsură trebuie să fie luată în ultimă instanță, după epuizarea altor măsuri mai puțin restrictive, fapt constatat de către instanțele de judecată în cadrul examinării cererii de declarare a incapacității și a evaluării ulterioare a necesității menținerii stării de incapacitate și doar în măsura în care nu privează în totalitate persoana de dreptul de a încheia acte juridice minore sau de a exercita alte activități inerente personalității sale .

În același timp, Curtea a menționat că și în situația instituirii tutelei reprezentantul legal trebuie să țină cont de preferințele persoanei.

Adițional, Curtea reține că, potrivit art. 46 alin. (4) din Codul civil, autoritatea tutelară eliberează tutorele de la îndeplinirea obligaţiilor în cazul plasării persoanei puse sub tutelă într-o instituţie de asistenţă socială publică, de educaţie, de învăţământ, de tratament sau în altă instituţie similară. În aceste circumstanţe, Curtea nu poate accepta afirmaţia Guvernului, potrivit căreia prevederile art. 40 alin. (1) din Codul civil, care stabilesc obligația tutorelui de a locui împreună cu cel pus sub tutelă și de a avea grijă de acesta, fac imposibilă plasarea în Serviciu a persoanelor incapabile asupra cărora este instituită tutela. Or, plasamentul în Serviciul social „Locuință protejată" reprezintă o formă a asistenței sociale publice.

Curtea menționează că dreptul persoanelor cu dizabilități mintale la servicii sociale are o importanţă decisivă în vederea garantării incluziunii sociale şi evitării segregării acestor persoane.

În acest sens, Curtea constată că plasamentul persoanelor cu dizabilități mintale în Serviciul social „Locuință protejată" nu poate fi condiționat de existența capacității de exercițiu depline. Prin urmare, serviciile sociale trebuie să fie accesibile tuturor persoanelor cu dizabilități.

Curtea reiterează că, potrivit art. 16 din Constituție, toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice. Suplimentar, Curtea menționează că prevederile CDPD stabilesc obligația statelor de a asigura dreptul egal al tuturor persoanelor cu dizabilităţi de a trăi în comunitate , cu şanse egale cu ale celorlalţi, şi vor lua măsuri eficiente şi adecvate în vederea incluziunii sociale a acestora.

În acest context, Curtea observă că prin norma contestată, care exclude din categoria beneficiarilor serviciului social persoanele declarate incapabile, se instituie un tratament diferențiat între persoanele cu dizabilități declarate incapabile și persoanele cu dizabilități cu capacitate de exercițiu deplină, fără a se urmări un scop legitim și fără existența unei justificări obiective și rezonabile.

Din cele expuse, Curtea reține că limitarea accesului unei persoane declarate incapabile la Serviciul social „Locuinţă protejată" nu corespunde obligației pozitive a statului de a lua măsurile necesare, de natură să asigure participarea efectivă a persoanelor cu dizabilități mintale la viața comunității, fapt contrar articolelor 16 și 51 din Constituție. Din aceste motive, în temeiul articolului 140 alin. (2) din Constituţie şi articolului 26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, articolelor 6, 61, 62 lit. a) şi 68 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională HOTĂRĂȘTE : 1 . Se admite excepţia de neconstituţionalitate, ridicată de către avocatul Doina Ioana Străisteanu în dosarul nr. 3-244/2016, aflat pe rolul Judecătoriei Bălți. 2. Se declară neconstituțională: - sintagma „ nu este declarată de către instanţa de judecată ca incapabilă " din punctul 3 subpunctul 1); - punctul 56 subpunctul 2); - sintagma „ de limitare a capacităţii sau de declarare a incapacităţii beneficiarului de către instanţa de judecată" din punctul 57 din Regulamentul cadru privind organizarea şi funcţionarea Serviciului social „Locuinţă protejată", aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 711 din 9 august 2010. 3. Prezenta hotărâre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Preşedinte Alexandru TĂNASE Chişinău, 7 martie 2017 HCC nr. 8 Dosarul nr. 161g/2016