Hotărâre nr. 33 din 17.11.2016

La originea cauzei se află sesizările depuse la Curtea Constituţională la 25 aprilie 2016 și 5 mai 2016, în temeiul articolelor 135 alin. (1) lit. a) din Constituţie, 25 lit. i) și g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, 38 alin. (1) lit. i) și g) și 39 din Codul jurisdicţiei constituţionale, de către Avocatul poporului Mihail Cotorobai și de către deputații în Parlament Tudor Deliu, Octavian Grama și Grigore Cobzac, precum și excepțiile de neconstituționalitate ridicate de către avocatul Dumitru Sliusarenco în dosarul nr. 2-358/2016, pendinte la Judecătoria Rezina, și de către Lilia Popovici, parte în dosarul nr. 2-931/2016, pendinte la Judecătoria Centru, mun. Chișinău.

Excepțiile de neconstituționalitate au fost depuse la Curtea Constituțională la 24 mai 2016 de către Andrei Balan, judecător la Judecătoria Rezina și la 26 iulie 2016 de către Victor Sandu, judecător la Judecătoria Centru, mun. Chișinău, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituție, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016, precum și al Regulamentului privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională.

Avocatul poporului a solicitat controlul constituționalității, prin prisma articolului 20 combinat cu articolele 16 alin. (2) şi 54 alin. (1) și (3) din Constituţie, a următoarelor prevederi din Codul de procedură civilă: a) art. 57 alin. (2) - propoziţia „ Actele de procedură îndeplinite de persoana lipsită de capacitatea de folosinţă sînt nule "; b) art. 58 alin. (2) - sintagma „ sau de adulţii cu capacitate de exerciţiu limitată "; c) art. 58 alin. (2 1 ) - sintagma „ sau de adulţii declaraţi incapabili "; d) art.58 alin. (6) - sintagma „precum şi ale adulţilor declaraţi incapabili în modul stabilit de lege "; e) art. 169 alin. (1) lit. e) - „ reclamantului şi/sau pîrîtului îi lipseşte capacitatea de folosinţă, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 59 alin. (2) "; f) art. 170 alin. (1) lit.c) - „ cererea a fost depusă de o persoană incapabilă "; g) art. 267 lit. b) - „ cererea a fost depusă de o persoană incapabilă "; h) art. 306 alin. (2) - propoziţia „ Problema citării persoanei se soluţionează în fiecare caz, în funcţie de starea sănătăţii ei ".

Deputații în Parlament Tudor Deliu, Octavian Grama și Grigore Cobzac au solicitat controlul constituționalității articolului 24 din Codul civil, care reglementează modalitatea de declarare a incapacității persoanelor fizice și instituirea tutelei, prin prisma articolelor 4, 16, 20, 25, 27, 28, 38, 46 şi 54 din Constituţie.

Avocatul Dumitru Sliusarenco a solicitat controlul constituționalității articolelor 57 alin. (2), 58 alin. (2 1 ), 170 alin. (1) lit. c), 267 lit. b), 306 alin. (1) și 308 alin. (2) din Codul de procedură civilă, prin prisma articolelor 4, 7, 8, 16, 20 și 54 din Constituţie și a tratatelor internaționale în materie ratificate de Republica Moldova.

Lilia Popovici, parte în dosarul civil nr. 2-931/2016 pendinte la Judecătoria Centru, mun. Chișinău, a solicitat controlul constituționalității articolului 24 din Codul civil, prin prisma articolelor 4, 16, 20, 25, 27, 28, 38, 46 şi 54 din Constituţie.

Prin decizia Curţii Constituţionale din 29 aprilie 2016, sesizarea nr. 49a/2016 a fost declarată admisibilă fără a prejudeca fondul cauzei. Prin decizia Curții din 14 iunie 2016 au fost declarate admisibile sesizările nr. 56a/2016 și 63g/2016. De asemenea, prin decizia Curţii din 6 septembrie 2016, sesizarea nr. 90g/2016 a fost declarată admisibilă fără a prejudeca fondul cauzei.

Având în vedere identitatea de obiect, în temeiul articolului 43 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea a decis conexarea sesizărilor într-un singur dosar.

În procesul examinării sesizărilor, Curtea Constituţională a solicitat opiniile Președintelui Republicii Moldova, Parlamentului, Guvernului, Curții Supreme de Justiție, Oficiului ONU în Republica Moldova, precum și a asociațiilor obștești - „Institutul pentru Drepturile Omului din Moldova" (în continuare - „IDOM"), „Centrul de Promovare a Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități Mintale" (în continuare - „MDAC"), „Alianța Organizațiilor pentru Persoanele cu Dizabilităţi" ( în continuare - „AOPD") și „Centrul de Asistenţă Juridică pentru Persoane cu Dizabilităţi" (în continuare - „CAJPD").

La ședința publică a Curții, Avocatul poporului a fost reprezentat de către dna Olga Vacarciuc, Secretar general al Oficiului Avocatului poporului. Deputații în Parlament Tudor Deliu, Octavian Grama și Grigore Cobzac au fost reprezentați de către dl Petru Moscaliuc. La fel, excepția de neconstituționalitate nr.63g/2016 a fost susținută de avocatul Dumitru Sliusarenco.

Guvernul a fost reprezentat de către dl Eduard Serbenco, viceministru al Justiției, și Andrei Șveț, șef al Direcției juridice a Ministerului Sănătății. Parlamentul a fost reprezentat de către dl Valeriu Kuciuk, consultant principal în cadrul Direcției generale juridice a Secretariatului Parlamentului.

La 14 februarie 2011 Judecătoria Râbniţa a emis o hotărâre prin care V.S. a fost declarat incapabil în temeiul articolului 24 din Codul civil (în continuare -„ CC "). La 23 martie 2011 Primăria comunei Lalova a dispus instituirea tutelei în privința acestuia și numirea unui tutore.

Ulterior, tutorele a solicitat internarea lui V.S. într-o instituţie specializată în asistenţa persoanelor cu boli psihice. La 1 august 2011 Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei a dispus plasarea în Internatul psihoneurologic din s. Cocieri, r. Dubăsari.

În data de 18 aprilie 2016 avocatul Dumitru Sliusarenco a depus în interesele lui V.S. o cerere la Judecătoria Rezina cu privire la restabilirea capacităţii juridice a reclamantului. În același timp, avocatul Dumitru Sliusarenco a solicitat instanței de judecată ridicarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor articolelor 57 alin. (2), 58 alin. (2 1 ), 170 alin. (1) lit. c), 267 lit. b), 306 alin. (1) și 308 alin. (2) din Codul de procedură civilă (în continuare -„ CPC ") .

Prin încheierea Judecătoriei Rezina din 12 mai 2016 s-a dispus suspendarea procesului, ridicarea excepției de neconstituționalitate și remiterea sesizării Curţii Constituţionale pentru soluţionare. 2. Circumstanțele cauzei civile nr. 2-931/2016

La 24 mai 2011 E.C. fost declarat incapabil printr-o hotărâre a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, în conformitate cu prevederile articolului 24 CC.

La 30 noiembrie 2011, prin dispoziţia Preturii sectorului Centru, mun. Chișinău, Lilia Popovici a fost desemnată tutore asupra fiului său E.C.

La 18 aprilie 2016 Lilia Popovici a înaintat o cerere în instanța de judecată, solicitând restabilirea capacității de exercițiu a fiului său și, totodată, ridicarea excepției de neconstituționalitate a articolului 24 CC.

Prin încheierea din 14 iulie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău, s-a dispus suspendarea procesului, ridicarea excepției de neconstituționalitate și prezentarea sesizării Curţii Constituţionale pentru soluţionare.

Prevederile relevante ale Codului civil al Republicii Moldova nr. 1107-XV din 6 iunie 2002 (M.O., 2002, nr. 82-86, art.661) sunt următoarele: Articolul 24 Declararea incapacităţii persoanei fizice „ (1) Persoana care în urma unei tulburări psihice (boli mintale sau deficienţe mintale) nu poate conştientiza sau dirija acţiunile sale poate fi declarată de către instanţa de judecată ca incapabilă. Asupra ei se instituie tutela. (2) Actele juridice în numele persoanei fizice declarate incapabile se încheie de către tutore. (3) Dacă temeiurile în care persoana fizică a fost declarată incapabilă au dispărut, instanţa de judecată o declară ca fiind capabilă. În baza hotărârii judecătoreşti, tutela asupra persoanei se anulează. "

Prevederile relevante ale Codului de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225-XV din 30 mai 2003 (republicat în M.O. 2013, nr.130-134, art. 415) sunt următoarele: Articolul 5 Accesul liber la justiţie „(1) Orice persoană interesată este în drept să se adreseze în instanţă judecătorească, în modul stabilit de lege, pentru a-şi apăra drepturile încălcate sau contestate, libertăţile şi interesele legitime. (2) Nici unei persoane nu i se poate refuza apărarea judiciară din motiv de inexistenţă a legislaţiei, de imperfecţiune, coliziune sau obscuritate a legislaţiei în vigoare." Articolul 57 Capacitatea de folosinţă a drepturilor procedurale civile „(1) Capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii procedurale civile (capacitatea de folosinţă a drepturilor procedurale civile) este recunoscută în măsură egală tuturor persoanelor fizice şi organizaţiilor care se bucură, conform legii, de dreptul adresării în judecată pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime. (2) Lipsa capacităţii procesuale de folosinţă poate fi invocată în orice fază a procesului. Actele de procedură îndeplinite de persoana lipsită de capacitatea de folosinţă sînt nule. " Articolul 58 Capacitatea de exerciţiu al drepturilor procedurale civile „(1) Capacitatea de a-şi exercita în volum deplin, personal sau printr-un reprezentant drepturile şi obligaţiile procedurale în judecată (capacitatea de exerciţiu al drepturilor procedurale civile) o au persoanele fizice de la vârsta de 18 ani, precum şi persoanele juridice, iar în cazurile prevăzute de lege, entităţile care nu au personalitate juridică, dar dispun de organe de conducere proprii. (2) Actele de procedură efectuate de minorii cu vârste cuprinse între 14 şi 18 ani sau de adulţii cu capacitatea de exerciţiu limitată sînt lovite de nulitate relativă. Reprezentantul legal al minorului sau curatorul adultului cu capacitatea de exerciţiu limitată poate să confirme toate aceste acte sau numai o parte dintre ele. Instanţa judecătorească va acorda un termen pentru confirmarea actelor. Dacă actele nu sînt confirmate în termenul stabilit, se va dispune anularea acestora. (2 1 ) Actele de procedură efectuate de minorii cu vârste de până la 14 ani sau de adulţii declaraţi incapabili sînt nule. Această prevedere nu se aplică în cazul în care persoana declarată de judecată ca fiind incapabilă contestă această hotărâre. (3) Minorul care a atins vârsta de 16 ani poate să-şi exercite personal drepturile procedurale şi să-şi îndeplinească obligaţiile procedurale de sine stătător în cazul declarării capacităţii depline de exerciţiu (emancipării) sau al încheierii căsătoriei. (4) Drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale minorilor cu vârsta între 14 şi 18 ani, precum şi ale adulţilor limitaţi în capacitatea de exerciţiu, sînt apărate în instanţă judecătorească de părinţii, înfietorii sau curatorii lor, instanţa fiind obligată să introducă în astfel de pricini minorii sau adulţii limitaţi în capacitatea de exerciţiu. (5) În cazurile prevăzute de lege, în pricinile ce nasc din raporturi juridice civile, matrimoniale, familiale, de muncă şi din alte raporturi juridice, minorii îşi apără personal în judecată drepturile, libertăţile şi interesele legitime. Instanţa constată necesitatea introducerii în proces a reprezentantului legal al minorului. (6) Drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale minorilor de până la 14 ani, precum şi ale adulţilor declaraţi incapabili în modul stabilit de lege , sînt apărate în instanţă de reprezentanţii lor legali - părinţi, înfietori, tutori, curatori, de administraţia instituţiilor de educare, a instituţiilor curative sau de protecţie socială." Articolul 169 Refuzul de a primi cererea de chemare în judecată „(1) Judecătorul refuză să primească cererea de chemare în judecată dacă: [...] e) reclamantului şi/sau pârâtului îi lipseşte capacitatea de folosinţă, cu excepţia cazurilor prevăzute la art.59 alin.(2). (2) În decursul a 5 zile de la data repartizării cererii de chemare în judecată, judecătorul dispune, printr-o încheiere motivată, refuzul de primire a cererii şi remite reclamantului încheierea şi cererea cu toate documentele anexate. Încheierea poate fi atacată cu recurs. (3) Refuzul judecătorului de a primi cererea de chemare în judecată exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiaşi reclamant, cu aceeaşi acţiune împotriva aceluiaşi pârât, cu acelaşi obiect şi aceleaşi temeiuri." Articolul 170 Restituirea cererii de chemare în judecată „(1) Judecătorul restituie cererea de chemare în judecată dacă: [...] c) cererea a fost depusă de o persoană incapabilă ; [...]" Articolul 267 Temeiurile scoaterii cererii de pe rol „Instanţa judecătorească scoate cererea de pe rol în cazul în care: [...] b) cererea a fost depusă de o persoană incapabilă , cu excepţia cazului în care cererea se referă la contestarea hotărârii privind declararea incapacităţii; [...]" Articolul 302 Depunerea cererii „[...] (2) Procesul privind declararea incapacităţii persoanei din cauza unei tulburări psihice (boli mintale sau deficienţe mintale) poate fi pornit la cererea membrilor ei de familie, a rudelor apropiate (părinţi, copii, fraţi, surori, bunei), indiferent de faptul că domiciliază ori nu în comun cu aceasta, sau la solicitarea organului de tutelă şi curatelă, a instituţiei de psihiatrie (psihoneurologie). [...]" Articolul 306 Examinarea cererii „(1) Examinarea în instanţă a cererii de limitare a persoanei în capacitatea de exerciţiu are loc în prezenţa obligatorie a acesteia, excepţie de la această obligativitate constituie starea de sănătate nesatisfăcătoare certificată de către instituţiile medicale abilitate, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare, precum şi în prezenţa petiţionarului şi a reprezentantului organului de tutelă şi curatelă. (2) Examinarea cererii de declarare a incapacităţii de exerciţiu a persoanei are loc cu participarea obligatorie a reprezentantului organului de tutelă şi curatelă şi a petiţionarului. Problema citării persoanei se soluţionează în fiecare caz, în dependenţă de starea sănătăţii ei. (3) Petiţionarul este scutit de plata cheltuielilor aferente judecării pricinii privind limitarea persoanei în capacitatea de exerciţiu sau declararea incapacităţii ei. (4) Dacă se constată că membrii ei de familie care au depus cerere de limitare a capacităţii de exerciţiu sau de declarare a incapacităţii ei au acţionat cu rea-credinţă, instanţa îi va obliga la plata tuturor cheltuielilor de judecată şi la reparaţia prejudiciului cauzat astfel." Articolul 308 Anularea limitării capacităţii de exerciţiu şi declararea capacităţii „[...] (2) În cazul prevăzut la art. 24 alin.(3) din Codul civil, instanţa, la cererea persoanei declarate incapabile, a tutorelui, a membrilor de familie a persoanei, a instituţiei de psihiatrie (psihoneurologie), a organului de tutelă şi curatelă şi în baza raportului de expertiză psihiatrică legală, porneşte un proces şi emite o hotărâre prin care declară capabilă persoana însănătoşită. În temeiul acestei hotărâri, tutela instituită asupra persoanei se anulează." Articolul 369 Restituirea cererii de apel „(1) Instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: d) cererea de apel a fost depusă de o persoană care nu este în drept să declare apel, cu excepţia cazului în care cererea depusă de persoana incapabilă se referă la contestarea hotărârii privind declararea incapacităţii; [...]"

Prevederile relevante ale Legii privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi nr. 60 din 30 martie 2012 (M.O., 2012, nr. 155-159, art.508) sunt următoarele: Articolul 8 Egalitatea şi nondiscriminarea persoanelor cu dizabilităţi „(1) Persoanele cu dizabilităţi au dreptul să fie recunoscute, oriunde s-ar afla, ca persoane cu drepturi egale în faţa legii. ( 2) Persoanele cu dizabilităţi beneficiază de capacitate juridică în egală măsură cu celelalte persoane în toate aspectele vieţii, iar după caz, şi de măsuri de protecţie şi asistenţă juridică în exercitarea capacităţii juridice, prevăzute de legislaţia în vigoare . (3) Persoanele cu dizabilităţi au dreptul inalienabil la respectarea demnităţii umane indiferent de dizabilitate sau altă stare de sănătate, indiferent de rasă, naţionalitate, originea etnică, limbă, religie, sex, orientarea sexuală, opinie, apartenenţa politică, avere, originea socială sau orice alt motiv. (4) Persoanele cu dizabilităţi se bucură de toate drepturile civile, politice, sociale, economice şi culturale, precum şi de libertăţile fundamentale consfinţite prin Constituţia Republicii Moldova, prin Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi (ratificată prin Legea nr.166 din 9 iulie 2010), prin prezenta lege şi alte acte normative. (5) Persoanele cu dizabilităţi, pe lângă drepturi egale cu ale celorlalte persoane, au obligaţii şi responsabilităţi egale, prevăzute de legislaţia Republicii Moldova. (6) Discriminarea persoanelor cu dizabilităţi constând în orice deosebire, excludere, marginalizare, limitare sau preferinţă, precum şi în refuzul de creare a condiţiilor favorabile şi de adaptare rezonabilă, care conduc la imposibilitatea sau complicarea recunoaşterii, îndeplinirii sau folosirii drepturilor civile, politice, economice, sociale sau culturale, este interzisă şi se pedepseşte conform legislaţiei în vigoare. (7) Statul, prin intermediul structurilor responsabile din cadrul autorităţilor publice centrale şi locale şi al instituţiilor specializate în apărarea drepturilor omului (Avocatul Poporului), asigură dreptul persoanelor cu dizabilităţi de a beneficia de capacitate juridică în egală măsură cu celelalte persoane, în toate aspectele vieţii şi le garantează acestora protecţie juridică egală şi eficientă contra discriminării pe orice temei. (8) Pentru asigurarea egalităţii şi eliminarea discriminării persoanelor cu dizabilităţi, statul promovează măsuri de adaptare rezonabilă. (9) Măsurile specifice necesare pentru a accelera sau a obţine egalitatea de facto a persoanelor cu dizabilităţi nu vor fi considerate o discriminare. (10) Minorii cu dizabilităţi se bucură pe deplin de toate drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului în condiţii de egalitate cu ceilalţi copii. (11) În toate acţiunile care privesc copiii cu dizabilităţi va fi luat în considerare cu prioritate interesul superior al copilului. (12) Statul întreprinde măsuri pentru a se asigura că toate categoriile de persoane cu dizabilităţi, inclusiv femeile şi fetele cu dizabilităţi, nu sînt supuse discriminărilor multiple şi beneficiază de toate drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului. (13) Statul garantează excluderea oricărei forme de discriminare pe criteriu de dizabilitate."

Prevederile relevante ale Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950 şi ratificată de Republica Moldova prin Hotărârea Parlamentului nr. 1298-XIII din 24 iulie 1997) sunt următoarele: Articolul 6 Dreptul la un proces echitabil „1. Orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public şi în termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, [...]" Articolul 8 Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie „1. Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale. 2. Nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acesta este prevăzut de lege şi constituie, într-o societate democratică, o măsură necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii, a moralei, a drepturilor şi a libertăţilor altora." Articolul 14 Interzicerea discriminării „Exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de prezenta Convenţie trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie."

Prevederile relevante ale Convenţiei ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi (adoptată la New York la 13 decembrie 2006 şi ratificată de Republica Moldova prin Legea nr. 166 din 9 iulie 2010) sunt următoarele: Articolul 1 Obiective „[...] Persoanele cu dizabilităţi includ persoanele care au handicap fizic, mintal, intelectual sau senzorial, permanent care în interacţiune cu alte obstacole poate împiedica participarea lor eficientă la viaţa socială, în aceeaşi măsură ca şi alţi cetăţeni." Articolul 4 Obligaţii generale „1. Statele Participante îşi asumă responsabilitatea de a asigura şi promova exercitarea deplină a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului pentru toate persoanele cu dizabilităţi şi fără nici un fel de discriminare din cauza dizabilităţii. În acest scop, Statele Participante se obligă să: a) adopte toate măsurile legislative, administrative şi alte măsuri corespunzătoare pentru implementarea drepturilor recunoscute în această Convenţie; b) întreprindă toate măsurile corespunzătoare, inclusiv măsuri referitoare la legislaţie, pentru modificarea sau abolirea legilor, regulilor şi obiceiurilor existente, care constituie discriminare a persoanelor cu dizabilităţi; [...]" Articolul 5 Egalitatea şi nediscriminarea „1. Statele părţi recunosc faptul că toate persoanele sunt egale în faţa legii şi sub incidenţa legii şi au dreptul fără niciun fel de discriminare la protecţie egală şi la beneficiu egal al legii. 2. Statele părţi vor interzice toate tipurile de discriminare pe criterii de dizabilitate şi vor garanta tuturor persoanelor cu dizabilităţi protecţie juridică egală şi efectivă împotriva discriminării de orice fel. 3. Pentru a promova egalitatea şi a elimina discriminarea, statele părţi vor lua toate măsurile adecvate pentru a se asigura adaptarea rezonabilă. 4. Măsurile specifice care sunt necesare pentru a accelera sau obţine egalitatea de facto a persoanelor cu dizabilităţi nu vor fi considerate o discriminare potrivit prezentei convenţii." Articolul 12 Recunoaştere egală în faţa legii „1. Statele părţi reafirmă că persoanele cu dizabilităţi au dreptul la recunoaşterea, oriunde s-ar afla, a capacităţii lor juridice . 2. Statele părţi vor recunoaşte faptul că persoanele cu dizabilităţi se bucură de asistenţă juridică în condiţii de egalitate cu ceilalţi, în toate domeniile vieţii. 3. Statele părţi vor lua toate măsurile adecvate pentru a asigura accesul persoanelor cu dizabilităţi la sprijinul de care ar putea avea nevoie în exercitarea capacităţii lor juridice. 4. Statele părţi se vor asigura că toate măsurile legate de exercitarea capacităţii juridice prevăd protecţia adecvată şi eficientă pentru prevenirea abuzurilor, conform legislaţiei internaţionale privind drepturile omului. O astfel de protecţie va garanta că măsurile referitoare la exercitarea capacităţii juridice respectă drepturile, voinţa şi preferinţele persoanei, nu prezintă conflict de interese şi nu au o influenţă necorespunzătoare, sunt proporţionale şi adaptate la situaţia persoanei, se aplică pentru cea mai scurtă perioadă posibilă şi se supun revizuirii periodice de către o autoritate competentă, independentă şi imparţială sau de către un organ juridic . Măsurile de protecţie vor fi proporţionale cu gradul în care asemenea măsuri afectează drepturile şi interesele persoanei. 5. În conformitate cu prevederile prezentului articol, statele părţi vor lua toate măsurile adecvate şi eficiente pentru a asigura dreptul egal al persoanelor cu dizabilităţi de a deţine sau moşteni proprietăţi, de a-şi gestiona propriile venituri şi de a avea acces egal la împrumuturi bancare, ipoteci şi alte forme de credit financiar şi se vor asigura că persoanele cu dizabilităţi nu sunt deposedate în mod arbitrar de bunurile lor." Articolul 13 Accesul la justiţie „1. Statele părţi vor asigura acces efectiv la actul de justiţie pentru persoanele cu dizabilităţi, în condiţii de egalitate cu ceilalţi, inclusiv prin asigurarea de ajustări de ordin procedural şi adecvate vârstei, pentru a le facilita un rol activ ca participanţi direcţi şi indirecţi, inclusiv ca martori, în toate procedurile legale, inclusiv etapele de investigaţie şi alte etape preliminare. 2. Pentru a sprijini accesul efectiv la actul de justiţie al persoanelor cu dizabilităţi, statele părţi vor promova formarea corespunzătoare a celor care lucrează în domeniul administrării justiţiei, inclusiv a personalului din poliţie şi penitenciare."

Prevederile relevante ale Recomandării nr. R (99)4 din 23 februarie 1999 a Comitetului de Miniştri al CE privind principiile protecţiei juridice a adulţilor incapabili sunt următoarele: Principiul 2 „1. Măsuri de protecţie şi alte mecanisme juridice destinate asigurării protecţiei intereselor personale şi economice a adulţilor incapabili ar trebui să fie suficient de largi şi suple pentru a permite adoptarea unor soluţii juridice oportune diferitor grade de incapacitate şi varietăţii situaţiilor. 2. Măsuri de protecţie sau alte mecanisme juridice oportune ar trebui să fie prevăzute în caz de urgenţă. [...] 5. Totalitatea măsurilor de protecţie propuse ar trebui să comporte dispoziţii limitându-se la un act specific şi fără a necesita delegarea unui reprezentant sau a unui reprezentant împuternicit cu depline puteri." Principiul 3 „1. Cadrul legislativ ar trebui, la maxim posibil, să recunoască că diferite grade de incapacitate pot să existe şi că incapacitatea poate varia în timp. Drept urmare, o măsură de protecţie nu ar trebui automat să conducă la o restricţionare totală a capacităţii juridice . Totuşi, o limitare a acesteia din urmă ar trebui să fie posibilă atunci când în mod evident apare necesitatea protecţiei persoanei în cauză. 2. În particular, o măsură de protecţie nu ar trebui în mod automat să priveze persoana în cauză de dreptul la vot, de a testa, de a da sau nu acordul său la o anumită intervenţie ce priveşte sănătatea sa, sau de a lua orice altă decizie cu caracter personal, în orice moment, în măsura în care capacitatea sa îi permite." ÎN DREPT

Din conţinutul sesizărilor, Curtea observă că acestea vizează, în esență, restricționarea drepturilor și libertăților persoanelor cu dizabilități mintale, în special restricționarea accesului la justiție.

Astfel, sesizarea se referă la elemente și principii cu valoare constituțională interconexe, precum accesul liber la justiție, principiul egalității tuturor în fața legii şi limitele de restrângere a drepturilor și libertăților persoanelor, raportate la obligaţia primordială a statului de a asigura respectarea şi ocrotirea persoanei.

Articolele 25 lit. i) și g) din Legea cu privire la Curtea Constituţională şi 38 alin. (1) lit. i) și g) din Codul jurisdicţiei constituţionale abilitează Avocatul poporului și, respectiv, deputatul în Parlament cu dreptul de a sesiza Curtea Constituţională.

De asemenea, soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate ține de competența exclusivă a Curții Constituționale.

Curtea reține că obiectul controlului constituţionalităţii îl constituie articolul 24 din Codul civil, precum și unele prevederi ale articolelor 57 alin. (2), 58 alineatele (2), (2 1 ) și (6), 169 alin. (1) lit. e), 170 alin. (1) lit. c), 267 lit. b), 306 alin. (1)-(2) și 308 alin. (2) din Codul de procedură civilă, în partea ce ține de limitarea accesului la justiție al persoanelor cu dizabilități mintale.

Deoarece o parte din normele legale contestate in abstracto au fost sesizate și pe calea excepției de neconstituționalitate, Curtea va examina condițiile de admisibilitate a excepțiilor.

Cât privește prevederile articolelor 58 alin. (2) și (6), 169 alin. (1) lit. e) și 306 alin. (2) din CPC, contestate doar de către Avocatul poporului, Curtea apreciază că sesizarea acestuia în această parte nu poate fi respinsă ca inadmisibilă şi nu există nici un temei de sistare a procesului, în conformitate cu prevederile articolului 60 din Codul Jurisdicţiei Constituţionale. (1) Excepția este ridicată de către una din părți sau reprezentantul acesteia, sau indică faptul că este ridicată de către instanţa de judecată din oficiu

Fiind ridicate de către părțile în cauzele civile aflate pe rolul Judecătoriilor Rezina și Centru, mun. Chişinău, excepțiile de neconstituționalitate privind unele prevederi ale articolelor 57 alin. (2), 58 alin. (2 1 ), 170 alin. (1) lit. c), 267 lit. b), 306 alin. (1) și 308 alin. (2) din Codul de procedură civilă și, respectiv, ale articolului 24 din Codul civil sunt formulate de subiecții abilitați cu acest drept, în temeiul articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituţie, astfel cum a fost interpretat prin Hotărârea Curţii Constituţionale nr. 2 din 9 februarie 2016. (2) Prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluționarea cauzelor

Curtea reţine că prerogativa de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate, cu care a fost învestită prin articolul 135 alin.(1) lit. g) din Constituţie, presupune stabilirea corelaţiei dintre normele legislative şi textul Constituţiei, ţinând cont de principiul supremaţiei acesteia şi de pertinenţa prevederilor contestate pentru soluţionarea litigiului principal în instanţele de judecată .

Curtea observă că obiect al excepțiilor de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile articolului 24 din Codul civil și unele prevederi ale articolelor 57 alin. (2), 58 alin. (2 1 ), 170 alin. (1) lit. c), 267 lit. b), 306 alin. (1) și 308 alin. (2) din Codul de procedură civilă, în vigoare la momentul contestării.

Totodată, Curtea menționează că, în procesul examinării sesizărilor de către Curtea Constituțională, prevederile contestate de la articolele 58 alineatul (2 1 ), 267 lit. b), 306 alin. (1) și 308 alin. (2) din Codul de procedură civilă au fost modificate și completate prin Legea nr. 201 din 28 iulie 2016, în vigoare din 9 septembrie 2016.

Analizând esența modificărilor și completărilor instituite prin Legea menționată, precum și în lumina articolului 6 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea va examina prevederile contestate ținând cont de modificările și completările operate.

În același timp, Curtea constată că prevederile alin. (1) al art. 306 din CPC, invocat de către autorul sesizării nr. 63g/2016, se referă la examinarea de către instanța de judecată a cererii de limitare a capacității de exercițiu a persoanei în privința căreia poate fi instituită curatela. Curtea menționează că dosarul în care a fost ridicată excepţia vizează restabilirea capacității depline de exercițiu a persoanei cu tulburări psihice în privința căreia anterior a fost instituită tutela.

În Hotărârea nr. 2 din 9 februarie 2016 Curtea a subliniat că excepția de neconstituționalitate reprezintă o acțiune procesuală de apărare, prin care Curtea Constituțională este sesizată asupra neconcordanței cu prevederile Constituției a unor dispoziții legale aplicabile în cauza dedusă instanţei de judecată.

Prin urmare, excepția de neconstituționalitate ridicată în sesizarea nr. 63g/2016 este inadmisibilă în partea ce ține de alineatul (1) al articolului 306 CPC, deoarece nu are incidență în cauza civilă în care a fost ridicată excepţia.

Totodată, Curtea observă că alin. (2) al art. 308 din CPC, invocat de autorul sesizării nr. 63g/2016, viza restabilirea de către instanța de judecată a capacității de exercițiu doar la cererea tutorelui, a membrilor de familie a persoanei, a instituţiei de psihiatrie (psihoneurologie), a organului de tutelă şi curatelă şi a procurorului.

Ulterior, prin Legea nr. 201 din 28 iulie 2016, norma respectivă a fost modificată în sensul în care și persoanei incapabile i-a fost acordat dreptul de a solicita restabilirea în capacitate și anularea tutelei.

În acest context, Curtea subliniază constatările Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit cărora orice persoană - declarată parțial capabilă sau incapabilă - are dreptul de acces direct la o instanță pentru a solicita restabilirea capacității sale juridice (a se vedea Kędzior c. Poloniei, nr. 45026/07, 16 octombrie 2012, §85; Nataliya Mikhaylenko c. Ucrainei , nr. 49069/11, 30 mai 2013, §§37 şi 40).

Dreptul de a solicita în instanță verificarea legalității declarării incapacității juridice este unul dintre cele mai importante drepturi ale persoanei cu tulburări mintale, deoarece o asemenea procedură, odată declanșată, are o importanță decisivă atât pentru exercitarea tuturor drepturilor și libertăților afectate de starea de incapacitate, cât și în legătură cu restricțiile care ar putea fi aplicate asupra libertății persoanei. Or, din perspectiva Convenţiei, lipsirea de capacitate juridică este o problemă la fel de importantă ca și privarea de libertate.

În lumina principiilor de mai sus și a completării menționate, Curtea constată că problema de neconstituționalitate, ridicată în această parte de către autorul sesizării nr. 63g/2016, a fost remediată prin modificările operate. Din acest motiv, Curtea sistează procesul pentru controlul constituționalității prevederilor articolului 308 alin (2) din CPC.

Cu referire la celelalte prevederi contestate, Curtea acceptă argumentele autorilor excepțiilor de neconstituționalitate, potrivit cărora acestea urmează a fi aplicate la soluționarea cauzelor aflate pe rolul instanțelor de judecată, deoarece sub imperiul acestora s-au născut raporturi juridice care continuă să producă efecte și sunt determinante pentru soluționarea chestiunii privind capacitatea de exercițiu a persoanelor cu tulburări psihice. (1) Nu există o hotărâre anterioară a Curții având ca obiect prevederile contestate

Curtea constată că prevederile contestate nu au constituit anterior obiect al controlului constituţionalităţii.

Urmând jurisprudenţa sa anterioară, Curtea va aborda problema de constituţionalitate a prevederilor contestate, raportate la circumstanţele concrete ale litigiilor principale, prin prisma normelor constituţionale invocate de autorii excepțiilor, luând în considerare atât principiile consacrate în Constituţie şi în dreptul intern, cât şi cele statuate în jurisprudenţa Curţii Europene.

Prin urmare, Curtea apreciază că sesizările nu pot fi respinse ca inadmisibile şi nici nu există un alt temei de sistare a procesului, în conformitate cu prevederile articolului 60 din Codul jurisdicţiei constituţionale.

Curtea constată că autorii excepțiilor au susținut că prevederile contestate sunt contrare articolelor 4, 7, 8, 16, 20, 25, 27, 28, 38, 46 şi 54 din Constituţie.

În acest context, Curtea reţine că, deși autorii au invocat articolele menționate, argumentul esențial al sesizărilor rezidă în încălcarea accesului liber la justiție în condițiile în care toți cetățenii sunt egali, indiferent de starea sănătății acestora și gradul de dizabilitate.

Adițional, Curtea observă că dispozițiile contestate se referă la obligația statului de a garanta protecţia persoanelor cu dizabilități, după cum prevede articolul 51 din Constituție.

Prin urmare, pentru a elucida corespunderea dispozițiilor contestate cu normele constituţionale, Curtea va opera cu prevederile articolelor 20 și 51 alin. (1) combinate cu articolele 16 şi 54 din Constituție, ținând cont de raţionamentele expuse în jurisprudenţa sa anterioară, de jurisprudenţa Curţii Europene și principiile garantate de instrumentele internaționale în materie.

Autorii sesizărilor au menţionat că prevederile contestate încalcă articolul 20 din Constituție, potrivit căruia: „(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiţie."

La fel, după cum a reținut Curtea supra, dispozițiile contestate urmează a fi examinate inclusiv prin prisma articolului 51 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia: „(1) Persoanele handicapate beneficiază de o protecţie specială din partea întregii societăţi. Statul asigură pentru ele condiţii normale de tratament, de readaptare, de învăţămînt, de instruire şi de integrare socială. [...]"

Autorii sesizărilor au pretins că prevederile supuse controlului constituționalității vin în contradicţie cu articolul 16 din Constituție, potrivit căruia: „(1) Respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului. (2) Toţi cetăţenii Republicii Moldova sînt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială."

În opinia autorilor sesizărilor, dispozițiile contestate contravin și articolului 54 din Constituție, care prevede: „(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului. (2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sînt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei. (3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24. (4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii." 1. Argumentele autorilor sesizărilor - Cu referire la normele contestate din Codul de procedură civilă

În motivarea sesizărilor nr. 49a/2016 și 63g/2016, autorii invocă faptul că orice persoană interesată, inclusiv cu deficiențe mintale, este în drept să se adreseze în instanţa judecătorească în modul stabilit de lege pentru a-şi apăra drepturile, libertăţile şi interesele legitime. Or, justiţia în pricinile civile se înfăptuieşte în conformitate cu principiul egalităţii tuturor persoanelor, independent de cetăţenie, rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, origine socială, serviciu, domiciliu, loc de naştere şi de alte circumstanţe.

Astfel, autorii sesizărilor respective menționează că principiul accesului liber la justiţie trebuie să se aplice indiferent de starea sănătății persoanei şi se materializează prin posibilitatea depunerii unei cereri în instanţele judecătoreşti, iar caracterul legitim al pretenţiilor formulate urmează să fie apreciat doar de instanța de judecată.

Potrivit acestora, prin ratificarea pactelor şi tratatelor privind drepturile omului, statul Republica Moldova s-a angajat să respecte, să promoveze şi să realizeze dreptul la egalitate şi să ofere protecţie legală efectivă tuturor persoanelor prezente pe teritoriul său, inclusiv persoanelor cu dizabilități mintale. - Cu referire la normele contestate din Codul civil

Autorii sesizărilor nr. 56a/2016 și 90g/2016 susțin că instituția tutelei nu reprezintă o măsură de protecție eficientă a persoanelor cu tulburări psihice.

Autorii sesizărilor consideră că instituția tutelei, reglementată de art. 24 din CC, implică lipsirea totală a persoanelor cu tulburări psihice de capacitatea de exercițiu, deși în majoritatea cazurilor ar fi nevoie de măsuri mai puțin restrictive. De asemenea, la instituirea tutelei nu se examinează gradul sau severitatea afectării discernământului persoanei care urmează a fi declarată incapabilă.

Autorii sesizărilor consideră că și în cazul persoanelor cu tulburări psihice severe, care nu dețin capacitatea necesară pentru a lua decizii, urmează să existe o abordare individualizată pentru fiecare caz în parte pentru a facilita luarea unor decizii ținând cont de voinţa şi preferinţele persoanei.

Lipsirea deplină a unei persoane cu tulburări psihice de capacitatea de exercițiu poate avea loc doar în urma epuizării măsurilor de asistenţă mai puțin restrictive, atunci când procedura privind lipsirea de capacitate oferă suficiente garanţii faţă de potenţialele abuzuri de influenţă şi conflicte de interese între persoana în cauză și viitorii reprezentanți legali şi doar dacă este aplicată pentru un termen scurt şi este revizuită periodic de către autorităţile competente pentru a stabili dacă sunt necesare şi proporţionale drepturilor şi intereselor persoanei vizate.

În concluzie, autorii sesizărilor nr. 56a/2016 și 90g/2016 consideră că tutela instituie restricţii disproporţionate asupra drepturilor şi intereselor persoanelor cu tulburări psihice. 2. Argumentele autorităţilor - Cu referire la normele contestate din Codul de procedură civilă

În opinia Președintelui Republicii Moldova se menționează că statul poate restricţiona accesul liber la justiţie în cazuri particulare cum ar fi cel al persoanelor declarate incapabile, instituind reguli speciale de procedură, precum şi anumite modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale civile. Asemenea restrângeri trebuie să fie proporţionale cu situaţia care le-a determinat şi necesare în scopul garantării autorităţii justiţiei şi a protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii atât a persoanelor declarate incapabile, cât şi a altor persoane.

Astfel, în opinia Președintelui, persoanele cu dizabilități psihice trebuie să beneficieze de dreptul de a depune cereri de chemare în judecată, de apel şi recurs, precum și alte cereri pe parcursul examinării cauzei, pe care instanţa de judecată să le examineze în modul stabilit ţinând cont de starea sănătății persoanelor în cauză şi de obligaţia părţilor de a se folosi cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale.

În opinia prezentată, Parlamentul a menționat că problemele abordate în sesizările nr.49a/2016 şi nr.63g/2016 se află la etapa finală a soluţionării pe cale parlamentară.

Astfel, la 28 iulie 2016 a fost adoptată Legea nr. 201 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, în vigoare din 9 septembrie 2016, prin care s-au introdus importante modificări la dispozițiile din Codul de procedură civilă cu privire la accesul la justiție a persoanelor cu tulburări psihice. De asemenea, la 3 noiembrie 2016 Parlamentul a aprobat în prima lectură un proiect de lege privind modificarea legislaţiei în ceea ce privește capacitatea de exerciţiu, care instituie multiple garanții în vederea asigurării protecției juridice a persoanelor cu dizabilități mintale, în conformitate cu prevederile actelor internaționale și jurisprudența Curții Europene.

Guvernul la fel a menționat că proiectul de lege pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, aprobat în prima lectură de Parlament la 3 noiembrie 2016, instituie un concept diferit cu privire la statutul juridic al persoanelor cu dizabilităţi mintale şi prevede reformarea măsurilor de ocrotire în privința acestora.

În opinia Curții Supreme de Justiție, declararea nulităţii absolute a actelor de procedură civilă întocmite de persoanele incapabile poate conduce la abuzuri prin faptul că din start se respinge posibilitatea examinării circumstanţelor particulare ale fiecărui caz, astfel fiind încălcat principiul proporţionalitaţii. Din aceste motive, restituirea sau scoaterea de pe rol a cererilor de chemare în judecată depuse de persoanele incapabile reprezintă o măsură disproporționată, în lumina prevederilor art. 54 din Constituție.

Curtea Supremă de Justiţie consideră că, în consonanţă cu principiile egalităţii şi al respectării demnităţii umane, obligativitatea reprezentării în instanţă a adulţilor declaraţi incapabili doar de persoanele stabilite la articolul 58 alin. (6) CPC, în special când există conflicte de interese între adulţii incapabili şi reprezentanții legali, constituie măsuri ce contravin Constituției. - Cu referire la normele contestate din Codul civil

În opinia sa, Președintele Republicii Moldova a menționat că măsurile de protecţie a persoanelor cu tulburări psihice nu ar trebui automat să conducă la restricţionarea totală a capacităţii juridice. Totuşi, o limitare a capacității ar trebui să fie posibilă atunci când apare necesitatea protecţiei persoanei în cauză.

Prin urmare, Președintele Republicii a susținut că art. 24 CC urmăreşte scopul de a institui o formă de protecţie a persoanelor declarate incapabile de către instanţa de judecată împotriva unor abuzuri care pot fi comise de alte persoane. Totodată, în opinia sa, este inadmisibilă declararea incapacităţii persoanei numai în baza diagnosticului psihiatric.

În opinia sa, Parlamentul menționează că lipsirea de capacitate de exerciţiu este o instituţie concepută pentru protecţia persoanelor cu dizabilităţi mintale, fiind dictată de faptul că persoana cu tulburări psihice nu este în stare să înţeleagă esenţa și consecinţele actelor juridice civile pe care le poate încheia.

Parlamentul a susținut că excluderea în totalitate a tutelei și instituirea unui alt mecanism de protecție, în calitate de suport acordat persoanelor cu dizabilităţi mintale, ar putea genera consecinţe imprevizibile. De asemenea, lipsirea persoanei de capacitate de exerciţiu nu poate fi considerată ca fiind contrară normelor constituţionale invocate de autorii sesizărilor pe motiv că această restrângere se dispune exclusiv print