CASE OF KOMAROMI AND OTHERS v. ROMANIA

CAUZA CAUZA DE KOMAROMI ȘI ALȚII v. ROMANIA (Aplicații nr. 30075/03 și altele 23) HOTĂRÂREA (Reviziunea) STRASBOURG 18 ianuarie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Komaromi și alții v. România, (depunerea revizuirii hotărârii din 29 septembrie 2020), Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Branko Lubarda, președinte, Carlo Ranzoni, Péter Paczolay, judecători și Ilse Freiwirth, secretar adjunct al secțiunii, după ce a deliberat în particular la 14 decembrie 2021, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a apărut în douăzeci și patru de cereri împotriva României depuse Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”). În hotărârea Komaromi și alții c. România , depusă la 29 septembrie 2020 , Curtea a afirmat că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, din cauza incapacității reclamanților de a recupera posesia sau de a fi compensate pentru pierderea proprietăților lor, în ciuda existenței deciziilor finale ale instanței interne care își recunosc în mod retroactiv drepturile de proprietate. În ceea ce privește cererea nr. 46114/06 ( Munster c. România), Curtea a hotărât să atribuie reclamantului în acest caz 420.000 euro (EUR) pentru prejudiciu material care corespunde valorii proprietăților sale (apartamentele nr. 2, 4, 5, 6, 7 și 8) situate la Decebal Blvd nr. 7, Arad și 5.000 EUR pentru prejudiciu moral; a respins în continuare restul cererilor pentru o justă satisfacție (a se vedea §§§ 25-26 din hotărârea, punctul 6 din partea sa operativă și nr. 12 din tabelul anexat la aceasta). La 30 decembrie 2020, Guvernul a informat Curtea că au aflat că în momentul în care hotărârea a fost pronunțată, apartamentul nr. 5 situat la adresa menționată anterior era deja înaintat reclamantului și, în consecință, au solicitat revizuirea hotărârii în sensul articolului 80 din Regulamentul Curții. La 16 februarie 2021, Curtea a examinat cererea de revizuire și a hotărât să-i dea reclamantului trei săptămâni în care să prezinte observații. Aceste observații au fost primite la 11 martie 2021. Septembrie 2020, pe care nu le-au putut executa deoarece reclamantul a avut deja reclamațiile ei de proprietate reparate parțial la nivel intern înainte de a fi eliberată hotărârea (a se vedea punctul 3 de mai sus). Prin urmare, ei au considerat că atribuirea acordată în temeiul articolului 41 ar trebui modificată în consecință. Moștenitorul reclamantului, care a urmărit procedura principală în locul ei (a se vedea § 9 din hotărâre) a confirmat că apartamentul nr. 5 i-a fost redau; totuși, în opinia ei, atribuirea acordată de Curte în temeiul articolului 41 în ceea ce privește prejudiciile materiale a fost doar, având în vedere faptul că valoarea celorlalte cinci apartamente care nu au fost returnate la ea a fost de 466.000 EUR, în conformitate cu valorile 2020 ale tranzacțiilor de proprietate. Curtea consideră că hotărârea din 29 septembrie 2020 ar trebui revizuită în temeiul articolului 80 din Regulamentul Curții, ale căror părți relevante prevăd: „O parte poate, în caz de descoperire a unui fapt care, prin natura sa, ar putea avea o influență decisivă și care, atunci când a fost pronunțată o hotărâre, a fost necunoscută de Curte și nu ar fi putut fi cunoscută în mod rezonabil de acea parte, solicită Curtea ... să revizuiască această hotărâre. ...” Curtea consideră, de la început, că informațiile prezentate de Guvern în legătură cu returnarea reclamantului de apartament nr. 5 constituie un fapt de „influență decisivă” asupra rezultatului hotărârii în sensul articolului 80 § 1, care, desigur, nu puteau fi cunoscute în mod rezonabil, având în vedere numărul mare de cazuri similare care au implicat restituirea numeroaselor creanțe legate de bunuri, în așteptare atât în fața Curții, cât și în fața autorităților interne în general. În plus, având în vedere faptul că apartamentul nr. 5 a fost deja returnată reclamantului, Curtea constată că acest aspect al plângerii sale a fost rezolvat în sensul articolului 37 § 1 litera (b) din Convenție și că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu impune ca aceasta să continue examinarea acestei părți a cererii în temeiul articolului în amendă În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din listă, în măsura în care se referă la această plângere (a se vedea, de exemplu, Ana Ionescu și alții c. România , nr. 19788/03 și altele 18 §§§ 16, 26 februarie 2019). 10. Curtea decide, în consecință, să modifice concluziile sale în temeiul articolului 41 din Convenție, și anume, prin deducerea sumei corespunzătoare valorii apartamentului nr. 5 din atribuirea inițială; prin urmare, acordă doamnei Ardelean, moștenitoarea reclamantului, valoarea de 370.000 EUR ca prejudiciu material și menține atribuirea de 5.000 EUR acordată pentru ea în ceea ce privește nereferința Dăunările pecuniare (a se vedea mutatis mutandis Manushaqe Puto și alții c. Albania (reviziunea), nr. 604/07 și altele 3, § 11, 4 noiembrie 2014). 11. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Revizuirea hotărârii Komaromi și alții din 29 septembrie 2020 în ceea ce privește cererea Munster v. România (nr. 46114/06); în consecință decide să elimine cererea nr. 46114/06 în măsura în care se referă la plângerea în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 privind apartamentul nr. 5 situat în Arad, Bdul Decebal nr. 7; Deține (a) că Statul pârât va plăti moștenitorul reclamantului, dna Ardelean, în termen de trei luni, 370.000 EUR (trei sute șaptezeci mii de euro) în ceea ce privește prejudiciu material și 5000 EUR (cincă mii) în ceea ce privește prejudiciile morale, care urmează să fie convertite în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare, plus orice impozit care poate fi taxabil; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de nerambursare plus trei puncte procentuale. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 18 ianuarie 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Ilse Freiwirth Branko Lubarda Președintele adjunct al grefierului

FOURTH SECTION

CASE OF

KOMAROMI AND OTHERS v. ROMANIA

(Applications nos. 30075/03 and 23 others)

JUDGMENT

(Revision)

STRASBOURG

18 January 2022

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Komaromi and Others v. Romania, (request for revision of the judgment of 29 September 2020),

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Committee composed of:

Branko Lubarda,

President,

Carlo Ranzoni,

Péter Paczolay,

judges,

and Ilse Freiwirth,

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 14 December 2021,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in twenty-four applications against Romania lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”).

2.

In the judgment

Komaromi and Others v. Romania

, delivered on 29

September 2020, the Court held that there had been a violation of Article

1 of Protocol No. 1 to the Convention on account the applicants’ inability to recover possession or to be compensated for the loss of their properties, despite the existence of final domestic court decisions retroactively acknowledging their property rights. As regards application no.

46114/06 (

Munster v. Romania

), the Court decided to award the applicant in that case 420,000

euros (EUR) for pecuniary damage corresponding to the value of her properties (apartments nos. 2, 4, 5, 6, 7 and 8) located Decebal Blvd

no.

7, Arad, and EUR 5,000 for non-pecuniary damage; it further dismissed the remainder of the claims for just satisfaction (see §§ 25-26 of the judgment, point

6 of its operative part and no. 12 of the table appended thereto).

3

.

On 30 December 2020 the Government informed the Court that they had learned that at the time when the judgment had been delivered, apartment no.

5 situated at the above-mentioned address had already been returned to the applicant. They accordingly requested revision of the judgment within the meaning of Rule 80 of the Rules of Court.

4.

On 16 February 2021 the Court considered the request for revision and decided to give the applicant three weeks in which to submit any observations. Those observations were received on 11 March 2021.

THE LAW

THE REQUEST FOR REVISION

5.

The Government requested revision of the judgment of 29

September 2020, which they had been unable to execute because the applicant had already had her property claims partially redressed at the domestic level before the judgment had been delivered (see paragraph 3 above). They therefore considered that the award granted under Article 41 should be amended accordingly.

6.

The applicant’s heir, who had pursued the main proceedings in her stead (see § 9 of the judgment) confirmed that apartment no. 5 had been given back to her; however, in her view, the award granted by the Court under Article

41 in respect of pecuniary damage was just, having regard to the fact that the value of the other five apartments which had not been returned to her was EUR 466,000, according to the 2020 values of property transactions.

7.

The Court considers that the judgment of 29

September 2020 should be revised pursuant to Rule 80 of the Rules of Court, the relevant parts of which provide:

“A party may, in the event of the discovery of a fact which might by its nature have a decisive influence and which, when a judgment was delivered, was unknown to the Court and could not reasonably have been known to that party, request the Court ... to revise that judgment.

...”

8.

The Court considers at the outset that the information submitted by the Government with reference to the return to the applicant of apartment no.

5 constitutes a fact of “decisive influence” on the outcome of the judgment within the meaning of Rule 80 § 1, which, admittedly, could not reasonably have been known to them, in view of the large number of similar cases which involved numerous restitution of property related claims, pending both before the Court as well as before the domestic authorities in general.

9.

Furthermore, having regard to the fact that apartment no. 5 had already been returned to the applicant, the Court finds that this aspect of her complaint has been resolved within the meaning of Article 37 § 1 (b) of the Convention and that respect for human rights, as defined in the Convention and the Protocols thereto, does not require it to continue the examination of that part of the application under Article

37

§

1

in fine

. Accordingly, the case should be struck out of the list, in so far as it relates to this complaint (see for instance

Ana Ionescu and Others v. Romania

, nos. 19788/03 and 18 others, §§

15

‑

16, 26

February 2019).

10.

The Court further decides to amend its findings under Article 41 of the Convention accordingly, namely, by deducting the amount corresponding to the value of apartment no. 5 from the award initially granted; it therefore awards Ms Ardelean, the applicant’s heir, the amount of EUR 370,000 as pecuniary damage and it maintains the award of EUR 5,000 granted to her in respect of non

‑

pecuniary damage (see,

mutatis mutandis

,

Manushaqe Puto

and Others v. Albania

(revision), nos. 604/07 and 3 others, § 11, 4

November 2014).

11.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Decides

to revise the judgment

Komaromi and Others

of 29

September 2020 as regards the application

Munster v. Romania

(no.

46114/06);

accordingly

Decides

to strike out the application no. 46114/06

in so far as it concerns the complaint under Article 1 of Protocol No. 1 relating to apartment no.

5 located in Arad, Bdul Decebal no. 7;

Holds

,

(a)

that the respondent State is to pay to the applicant’s heir, Ms

Ardelean, within three months, EUR 370,000 (three hundred and seventy thousand euros) in respect of pecuniary damage and EUR

5,000 (five

thousand) in respect of non-pecuniary damage, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement, plus any tax that may be chargeable;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Done in English, and notified in writing on 18 January 2022, pursuant to Rule

77

§§

2 and 3 of the Rules of Court.

Ilse Freiwirth

Branko Lubarda

Deputy Registrar

President