CASE OF KONYA AND SCHREPLER-KONYA v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Pecuniary and non-pecuniary damage - award (Article 41 - Just satisfaction)
CASE OF KONYA AND SCHREPLER-KONYA v. ROMANIA (CtEDO, 2022)
CAUZA DE CAUZĂ DE SECȚIUNE A KONYA ȘI ALE ALȚII CU ROMANIA (Aplicații nos. 37087/03 și 24 altele) HOTĂRÂREA (Reviziunea) STRASBOURG 30 august 2022 Prezenta hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul lui Konya și alții c. România (reviziunea hotărârii din 17 noiembrie 2020), Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Al patrulea comitet compus din: Branko Lubarda, președinte, Carlo Ranzoni, Péter Paczolay, judecători și Crina Kaufman, grefierul adjunct al secțiunii interioare, având deliberat în privat la 5 iulie 2022, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut în douăzeci și cinci de cereri împotriva României depuse Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”). Într-o hotărâre pronunțată la 17 noiembrie 2020, Curtea a susținut în principal că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție din cauza incapacității reclamanților de a recupera posesiune sau de a fi compensate pentru pierderea proprietăților lor, în totalitate sau în parte, în ciuda existenței deciziilor finale ale instanței interne care recunoaște retroactiv drepturile lor de proprietate. În ceea ce privește cererea nr. 3104/07 depusă de dna Nadège Ștefănescu (Ștefănescu v. România ), Curtea a afirmat că constatarea menționată mai sus a avut în vedere apartamentele nr. 1-5 în clădirea apartamentelor situată pe strada Paleologu nr. 15, districtul nr. 3, București. În plus, Curtea a susținut că plângerea reclamantului în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 privind restul proprietăților imobile situate la adresa menționată anterior era inadmisibil și nu era necesar să examineze plângerea reclamantului în temeiul articolului 6 din Convenție privind o presupusă încălcare a dreptului de acces la instanță din cauza incapacității ei de a aplica o hotărâre finală a instanței. Curtea a hotărât să atribuie reclamantului 600.000 euro (EUR) pentru prejudiciu material în cazul în care Statul pârât nu a reîntoars reclamantului proprietățile sale. În plus, Curtea a hotărât să atribuie reclamantului 5.000 EUR pentru prejudiciu moral și 4,773 EUR pentru costuri și cheltuieli. La 3 mai 2021, reprezentantul dnei Ștefănescu, dl Arnaud Friederich, a informat Curtea că în ianuarie 2021 a aflat că reclamantul a murit la 1 noiembrie 2020. În consecință, el solicită revizuirea hotărârii în sensul articolului 80 din Regulamentul de procedură, în vederea relocalizării compensațiilor acordate dnei Ștefănescu în temeiul articolului 41 din Convenție. La 1 iunie 2021, Curtea a examinat cererea de revizuire și a hotărât să furnizeze guvernului șase săptămâni în care să prezinte observații. Nu au fost primite observații din partea Guvernului și nu au fost solicitate de acestea, la 6 septembrie 2021, acestea au fost informate că Curtea a fost de gând să ia în considerare solicitarea reprezentantului reclamantului de revizuire pe baza dosarului existent. HOTĂRÂREA DE CERINȚĂ DE REVIZIONARE Reclamantul a solicitat revizuirea hotărârii din 17 Noiembrie 2020, pe care nu l-a putut executa, deoarece reclamantul a murit înainte de a fi fost eliberat hotărârea. Potrivit unui certificat de moștenire furnizat de un public notar la 22 februarie 2021, fiica reclamantului, dna Diana Rotaru, născut la 7 noiembrie 1973 și reședința în Menucourt și care a fost plasată în custodia dnei Joëlle Françoise Thérèse Robin din 30 mai 2017 de către Tribunalul de District Pontoise din cauza sănătății sale, a fost singurul moștenitor al reclamantului. D’Ammassa și Frezza c. Italia ((reviziunea), nr. 44513/98, §§ 5-8, 9 ianuarie 2003), reprezentantul reclamantului a solicitat ca doamna Rotaru să primească compensațiile acordate decedaților. Guvernul nu a prezentat observații cu privire la cererea de revizuire. Curtea consideră că hotărârea din 17 Noiembrie 2020 ar trebui revizuit în conformitate cu art. 80 din Regulamentul Curții, al căror părți relevante prevăd: „O parte poate, în cazul descoperirii unui fapt care, prin natura sa, ar putea avea o influență decisivă și care, atunci când a fost pronunțată o hotărâre, a fost necunoscută Curții și nu ar fi putut fi cunoscută în mod rezonabil de această parte, poate solicita Curtea ... să revizuiască această hotărâre. ...” 10. Curtea consideră că moartea reclamantului constituie un fapt de „influență decisivă” asupra rezultatului hotărârii în sensul articolului 80 din Regulamentul de procedură. Remarca că decesul reclamantului este un fapt care nu a fost cunoscut de Curte și care nu a putut fi cunoscut în mod rezonabil reprezentantul reclamantului atunci când hotărârea a fost pronunțată, având în vedere termenul scurt care a expirat între data decesului reclamantului și data de pronunțare a hotărârii. 11. În consecință, Curtea decide să atribuie doamnei Rotaru, în prezent în custodia dnei Joëlle Françoise Thérèse Robin, sumele pe care le-a atribuit anterior reclamantului decedat, și anume 600.000 EUR, plus orice impozit care ar putea fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciu material, în cazul în care Statul pârât nu a reușit să returneze proprietățile contestate; 5.000, plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale; și 4,773 EUR, plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește costurile și cheltuielile. 12. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, CURTEA, UNANIMOUS, hotărăște să revizuiască hotărârea Konya și alții din 17 noiembrie 2020 în ceea ce privește cererea Ștefănescu v. România (nr. 3104/07) în măsura în care se referă la afirmațiile formulate de reclamantul decedat în temeiul articolului 41 din convenție, în consecință, deține litera (a) statul pârât trebuie să plătească doamnei Diana Rotaru, în prezent în custodia dnei Joëlle Françoise Thérèse Robin, în termen de trei luni, următoarele sume, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare: (i) 600.000 EUR (sex sute de mii de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciu material, în cazul în care Statul pârât nu poate returna proprietățile contestate; (ii) 5000 EUR (cincă mii de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale; (iii) 4.773 EUR (patru mii șapte sute șaptezeci și șaptezeci și trei de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (b) faptul că, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în perioada de default plus trei puncte procentuale. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 30 august 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții.