CASE OF KONYA AND SCHREPLER-KONYA v. ROMANIA

CAUZA DE CAUZĂ DE SECȚIUNE A KONYA ȘI ALE ALȚII CU ROMANIA (Aplicații nos. 37087/03 și 24 altele) HOTĂRÂREA (Reviziunea) STRASBOURG 30 august 2022 Prezenta hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul lui Konya și alții c. România (reviziunea hotărârii din 17 noiembrie 2020), Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Al patrulea comitet compus din: Branko Lubarda, președinte, Carlo Ranzoni, Péter Paczolay, judecători și Crina Kaufman, grefierul adjunct al secțiunii interioare, având deliberat în privat la 5 iulie 2022, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut în douăzeci și cinci de cereri împotriva României depuse Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”). Într-o hotărâre pronunțată la 17 noiembrie 2020, Curtea a susținut în principal că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție din cauza incapacității reclamanților de a recupera posesiune sau de a fi compensate pentru pierderea proprietăților lor, în totalitate sau în parte, în ciuda existenței deciziilor finale ale instanței interne care recunoaște retroactiv drepturile lor de proprietate. În ceea ce privește cererea nr. 3104/07 depusă de dna Nadège Ștefănescu (Ștefănescu v. România ), Curtea a afirmat că constatarea menționată mai sus a avut în vedere apartamentele nr. 1-5 în clădirea apartamentelor situată pe strada Paleologu nr. 15, districtul nr. 3, București. În plus, Curtea a susținut că plângerea reclamantului în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 privind restul proprietăților imobile situate la adresa menționată anterior era inadmisibil și nu era necesar să examineze plângerea reclamantului în temeiul articolului 6 din Convenție privind o presupusă încălcare a dreptului de acces la instanță din cauza incapacității ei de a aplica o hotărâre finală a instanței. Curtea a hotărât să atribuie reclamantului 600.000 euro (EUR) pentru prejudiciu material în cazul în care Statul pârât nu a reîntoars reclamantului proprietățile sale. În plus, Curtea a hotărât să atribuie reclamantului 5.000 EUR pentru prejudiciu moral și 4,773 EUR pentru costuri și cheltuieli. La 3 mai 2021, reprezentantul dnei Ștefănescu, dl Arnaud Friederich, a informat Curtea că în ianuarie 2021 a aflat că reclamantul a murit la 1 noiembrie 2020. În consecință, el solicită revizuirea hotărârii în sensul articolului 80 din Regulamentul de procedură, în vederea relocalizării compensațiilor acordate dnei Ștefănescu în temeiul articolului 41 din Convenție. La 1 iunie 2021, Curtea a examinat cererea de revizuire și a hotărât să furnizeze guvernului șase săptămâni în care să prezinte observații. Nu au fost primite observații din partea Guvernului și nu au fost solicitate de acestea, la 6 septembrie 2021, acestea au fost informate că Curtea a fost de gând să ia în considerare solicitarea reprezentantului reclamantului de revizuire pe baza dosarului existent. HOTĂRÂREA DE CERINȚĂ DE REVIZIONARE Reclamantul a solicitat revizuirea hotărârii din 17 Noiembrie 2020, pe care nu l-a putut executa, deoarece reclamantul a murit înainte de a fi fost eliberat hotărârea. Potrivit unui certificat de moștenire furnizat de un public notar la 22 februarie 2021, fiica reclamantului, dna Diana Rotaru, născut la 7 noiembrie 1973 și reședința în Menucourt și care a fost plasată în custodia dnei Joëlle Françoise Thérèse Robin din 30 mai 2017 de către Tribunalul de District Pontoise din cauza sănătății sale, a fost singurul moștenitor al reclamantului. D’Ammassa și Frezza c. Italia ((reviziunea), nr. 44513/98, §§ 5-8, 9 ianuarie 2003), reprezentantul reclamantului a solicitat ca doamna Rotaru să primească compensațiile acordate decedaților. Guvernul nu a prezentat observații cu privire la cererea de revizuire. Curtea consideră că hotărârea din 17 Noiembrie 2020 ar trebui revizuit în conformitate cu art. 80 din Regulamentul Curții, al căror părți relevante prevăd: „O parte poate, în cazul descoperirii unui fapt care, prin natura sa, ar putea avea o influență decisivă și care, atunci când a fost pronunțată o hotărâre, a fost necunoscută Curții și nu ar fi putut fi cunoscută în mod rezonabil de această parte, poate solicita Curtea ... să revizuiască această hotărâre. ...” 10. Curtea consideră că moartea reclamantului constituie un fapt de „influență decisivă” asupra rezultatului hotărârii în sensul articolului 80 din Regulamentul de procedură. Remarca că decesul reclamantului este un fapt care nu a fost cunoscut de Curte și care nu a putut fi cunoscut în mod rezonabil reprezentantul reclamantului atunci când hotărârea a fost pronunțată, având în vedere termenul scurt care a expirat între data decesului reclamantului și data de pronunțare a hotărârii. 11. În consecință, Curtea decide să atribuie doamnei Rotaru, în prezent în custodia dnei Joëlle Françoise Thérèse Robin, sumele pe care le-a atribuit anterior reclamantului decedat, și anume 600.000 EUR, plus orice impozit care ar putea fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciu material, în cazul în care Statul pârât nu a reușit să returneze proprietățile contestate; 5.000, plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale; și 4,773 EUR, plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește costurile și cheltuielile. 12. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, CURTEA, UNANIMOUS, hotărăște să revizuiască hotărârea Konya și alții din 17 noiembrie 2020 în ceea ce privește cererea Ștefănescu v. România (nr. 3104/07) în măsura în care se referă la afirmațiile formulate de reclamantul decedat în temeiul articolului 41 din convenție, în consecință, deține litera (a) statul pârât trebuie să plătească doamnei Diana Rotaru, în prezent în custodia dnei Joëlle Françoise Thérèse Robin, în termen de trei luni, următoarele sume, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare: (i) 600.000 EUR (sex sute de mii de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciu material, în cazul în care Statul pârât nu poate returna proprietățile contestate; (ii) 5000 EUR (cincă mii de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale; (iii) 4.773 EUR (patru mii șapte sute șaptezeci și șaptezeci și trei de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (b) faptul că, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în perioada de default plus trei puncte procentuale. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 30 august 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții.

FOURTH SECTION

CASE OF KONYA AND OTHERS v. ROMANIA

(Applications nos. 37087/03 and 24 others)

JUDGMENT

(Revision)

STRASBOURG

30 August 2022

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Konya and Others v. Romania (revision of the judgment of 17

November 2020),

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Committee composed of:

Branko Lubarda,

President,

Carlo Ranzoni,

Péter Paczolay,

judges,

and Crina Kaufman,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 5 July 2022,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in twenty-five applications against Romania lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”).

2.

In a judgment delivered on 17 November 2020, the Court held mainly that there had been a violation of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention on account of the applicants’ inability to recover possession or to be compensated for the loss of their properties, in full or in part, despite the existence of final domestic court decisions retroactively acknowledging their property rights.

3.

As regards application no. 3104/07 lodged by Ms Nadège Ștefănescu (

Ștefănescu v. Romania

), the Court held that its above-mentioned finding had concerned apartments nos. 1 to 5 in the apartment building located on Paleologu street no. 15, District no. 3, Bucharest. In addition, the Court held that the applicant’s complaint under Article 1 of Protocol No. 1 concerning the remaining part of the immovable property located at the aforementioned address had been inadmissible and that there had been no need to examine the applicant’s complaint under Article 6 of the Convention concerning an alleged breach of her right of access to court because of her inability to enforce a final court judgment.

4.

The Court decided to award the applicant 600,000 euros (EUR) for pecuniary damage in the event of failure by the respondent State to return to the applicant her properties. In addition, the Court decided to award the applicant EUR 5,000 for non-pecuniary damage and EUR 4,773 for costs and expenses. It further dismissed the remainder of the claims for just satisfaction.

5.

On 3 May 2021 Ms Ștefănescu’s representative, Mr Arnaud Friederich, informed the Court that in January 2021 he had learned that the applicant had died on 1 November 2020. He accordingly requested revision of the judgment within the meaning of Rule 80 of the Rules of Court, to the effect of reallocating the compensations awarded to Ms Ștefănescu under Article

41 of the Convention.

6.

On 1 June 2021 the Court considered the request for revision and decided to give the Government six weeks in which to submit any observations. No observations having been received from the Government and no extension of time having been requested by them, on 6 September 2021 they were informed that the Court was going to consider the applicant’s representative’s request for revision on the basis of the existing case file.

THE LAW

THE REQUEST FOR REVISION

7

.

The applicant’s representative requested revision of the judgment of 17

November 2020, which he had been unable to have executed because the applicant had died before the judgment had been delivered. According to an inheritance certificate delivered by a notary public on 22 February 2021, the applicant’s daughter, Ms Diana Rotaru, born on 7 November 1973 and residing in Menucourt and who had been placed in the custody of Ms Joëlle Françoise Thérèse Robin since 30 May 2017 by the Pontoise District Court because of her health, was the applicant’s only heir. Relying on the judgment

D’Ammassa and Frezza v. Italy

((revision), no. 44513/98, §§ 5-8, 9 January 2003), the applicant’s representative requested that Ms Rotaru receive the compensations awarded to the deceased.

8.

The Government have not submitted comments on the request for revision.

9.

The Court considers that the judgment of 17

November 2020 should be revised pursuant to Rule 80 of the Rules of Court, the relevant parts of which provide:

“A party may, in the event of the discovery of a fact which might by its nature have a decisive influence and which, when a judgment was delivered, was unknown to the Court and could not reasonably have been known to that party, request the Court ... to revise that judgment.

...”

10.

The Court considers that the applicant’s death constitutes a fact of “decisive influence” on the outcome of the judgment within the meaning of Rule

80 of the Rules of Court. It notes that the applicant’s demise is a fact that was not known to the Court and could not reasonably have been known to the applicant’s representative when the judgment was delivered, given the short time which had lapsed between the date of the applicant’s death and the date of the delivery of the judgment.

11.

The Court accordingly decides to award Ms Rotaru, presently in the custody of Ms Joëlle Françoise Thérèse Robin, the amounts it previously awarded to the deceased applicant, namely EUR

600,000, plus any tax that may be chargeable, in respect of pecuniary damage, in the event of failure by the respondent State to return the disputed properties; EUR

5,000, plus any tax that may be chargeable, in respect of non-pecuniary damage; and EUR

4,773, plus any tax that may be chargeable, in respect of costs and expenses.

12.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Decides

to revise the judgment

Konya and Others

of 17 November 2020 as regards the application

Ștefănescu v. Romania

(no. 3104/07) in so far as it concerns the claims made by the deceased applicant under Article

41 of the Convention,

accordingly,

Holds

(a)

that the respondent State is to pay Ms Diana Rotaru, presently in the custody of Ms Joëlle Françoise Thérèse Robin, within three

months, the following amounts, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement:

(i)

EUR 600,000 (six hundred thousand euros), plus any tax that may be chargeable, in respect of pecuniary damage, in the event of failure by the respondent State to return the disputed properties;

(ii)

EUR 5,000 (five thousand euros), plus any tax that may be chargeable, in respect of non-pecuniary damage;

(iii)

EUR 4,773 (four thousand seven hundred and seventy-three euros), plus any tax that may be chargeable, in respect of costs and expenses;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Done in English, and notified in writing on 30 August 2022, pursuant to Rule

77

§§

2 and 3 of the Rules of Court.

Crina Kaufman

Branko Lubarda

Acting Deputy Registrar

President