CASE OF KONYA AND OTHERS v. ROMANIA

CAUZA DE CAUZĂ DE SECȚIUNE A KONYA ȘI ALE ALȚII CU ROMANIA (Aplicații nos. 37087/03 și 24 altele) JUSTĂRI (Reviziunea) STRASBOURG 24 octombrie 2023 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul lui Konya și alții c. România (reviziunea hotărârii din 17 noiembrie 2020), Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Al patrulea comitet), în calitate de comitet compus din: Branko Lubarda , Președintele Carlo Ranzoni , Péter Paczolay , judecători și Crina Kaufman , grefierul adjunct al secțiunii interioare , care a deliberat în privat la 3 octombrie 2023, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut în 25 de cereri împotriva României depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”). Într-o hotărâre pronunțată la 17 noiembrie 2020, Curtea a hotărât, printre altele, , că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție din cauza incapacității reclamanților de a recupera posesia sau de a obține compensații pentru pierderea proprietăților lor, în întregime sau în parte, în ciuda deciziilor finale ale instanței interne care recunosc retroactiv drepturile lor de proprietate. În ceea ce privește cererea nr. 32269/07 depusă de dna Steliana-Aurora Ionescu și dna Maria Piticescu, Curtea a afirmat că constatarea menționată mai sus se referă la apartamentul nr. 1 situat la etajul de bază al unei clădiri situate pe strada Av. Sănătescu nr. 31, districtul nr. 1, București. În plus, Curtea a susținut că plângerea reclamanților în temeiul articolului 6 din Convenția este inadmisibilă. Curtea a hotărât să atribuie reclamanților 70.000 de euro (EUR), în comun, pentru prejudiciu material în cazul în care Statul pârât nu a reîntoars la reclamanții proprietății lor, respingând în continuare restul cererii lor pentru o justă satisfacție. La 16 februarie 2021, Guvernul a informat Curtea că în februarie 2021 au aflat că dna Ionescu și, respectiv, dna Piticescu au murit la 9 septembrie 2020 și 26 ianuarie 2010, în consecință, Guvernul a solicitat revizuirea hotărârii în sensul articolului 80 din Regulamentul Curții. La 23 martie 2021, Curtea a examinat cererea de revizuire și a hotărât să furnizeze reprezentantul reclamanților șase săptămâni în care să prezinte observații. Aceste observații au fost primite la 15 aprilie 2021. Guvernul solicită revizuirea hotărârii din 17 noiembrie 2020, pe care nu le-au putut impune, deoarece reclamanții au murit înainte de a fi adoptată hotărârea, susținând că cererea trebuie să fie eliminată din lista de cazuri a Curții, deoarece avocatul reclamanților a pierdut contactul cu reclamanții și atât el, cât și moștenitorii nu au informat Curții cu privire la moartea reclamanților. Avocatul a aflat despre dispariția reclamanților și despre absența oricărui moștenitor cunoscut pentru dna Piticescu doar la începutul anului 2021 de la fiul dnei Ionescu, dl Traian Ionescu. Avocatul nu a prezentat un formular de autoritate care atestă că reprezintă domnul Ionescu. Reprezentantul reclamanților a recunoscut că moștenitorii dnei Piticescu rămân necunoscuti. El a prezentat un certificat de moștenire din 6 noiembrie 2020 care a atestat că dl Ionescu este singurul moștenitor al dnei Ionescu. El a prezentat, de asemenea, documente și o declarație notarizată a dlui Ionescu care atestă că are dreptul și dorește să primească două treimi din atribuția acordată de Curte la reclamanții, care a reprezentat partea dnei Ionescu, în valoare de 46,667. Curtea consideră că hotărârea din 17 noiembrie 2020 ar trebui revizuită în temeiul articolului 80 din Regulamentul Curții, al căror părți relevante prevăd: „O parte poate, în caz de descoperire a unui fapt care, prin natura sa, ar putea avea o influență decisivă și care, atunci când a fost pronunțată o hotărâre, a fost necunoscută de Curte și nu ar fi putut fi cunoscută în mod rezonabil de acea parte, solicită Curtea ... să revizuiască această hotărâre. ...” 10. Potrivit dovezilor disponibile, reclamanții au murit înainte de adoptarea hotărârii. La etapa de executare a hotărârii, singurul moștenitor al dnei Ionescu și-a exprimat intenția de a primi partea de compensare acordată reclamanților ca satisfacție echitabilă. Moștenitorii dnei Piticescu rămân necunoscuti. 11. Curtea a permis cereri de revizuire depuse în cursul stadiului de executare a unei hotărâri și a acordat moștenitorului compensația acordată anterior reclamantului decedat în circumstanțe în care avocatul reclamantului decedat nu a prezentat un formular de autoritate care să ateste că reprezintă singurul moștenitor (a se vedea D’Ammassa și Frezza c. Italia) ((reviziunea), nr. 44513/98, §§ 5-8, 9 ianuarie 2003; Alecu și alții c. România (reviziunea), nr. 56838/08 și altele 80, §§ 3-14, 15 noiembrie 2016). Cu toate acestea, Curtea a izbucnit din listă un caz în care reclamantul a murit în timpul procedurii și în care nici rudele nu au exprimat dorința de a continua procedura (a se vedea Alecu și altele , citat mai sus). 12. În prezenta cauză, Curtea constată că, în etapa de aplicare a hotărârii, moștenitorul dnei Ionescu și-a exprimat intenția de a continua cererea depusă de mama sa în locul ei. Aceste circumstanțe justifică revizuirea hotărârii și atribuirea dlui Ionescu a cotei dnei Ionescu a sumei pe care le-a atribuit anterior reclamanților decedați, care se ridică la 46.667, plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciu material, în cazul în care Statul pârât nu a reușit să returneze proprietatea contestată. 13. În ceea ce privește doamna Piticescu, Curtea hotărăște să ia parte din aplicarea sa. 14. Curtea consideră oportună ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Revizuirea hotărârii sale din 17 noiembrie 2020 în ceea ce privește cererea Ionescu și Piticescu v. România (nr. 32269/07); hotărăște să scoată din lista sa partea cererii nr. 32269/07 depusă de dna Maria Piticescu; Holds (a) că Statul pârât trebuie să plătească dl Traian Ionescu, în termen de trei luni, 46.667 EUR (torzeci și șase mii șase sute și șase sute) șapte euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, care să fie transformat în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare, în ceea ce privește prejudiciu material, în cazul în care Statul pârât nu a reușit să returneze proprietatea contestată; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 24 octombrie 2023, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Președintele adjunct al grefierului interimar

FOURTH SECTION

CASE OF KONYA AND OTHERS v. ROMANIA

(Applications nos. 37087/03 and 24 others)

JUDGMENT

(Revision)

STRASBOURG

24 October 2023

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Konya and others v. Romania (revision of the judgment of 17 November 2020),

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Committee composed of:

Branko Lubarda

, President

,

Carlo Ranzoni,

Péter Paczolay

, judges

,

and Crina Kaufman,

Acting

Deputy Section Registrar

,

Having deliberated in private on 3 October 2023,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in twenty-five applications against Romania lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”).

2.

In a judgment delivered on 17 November 2020, the Court held,

inter

alia

, that there was a violation of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention on account of the applicants’ inability to recover possession or obtain compensation for the loss of their properties, in full or in part, despite final domestic court decisions retroactively acknowledging their property rights.

3.

As regards application no. 32269/07 lodged by Ms Steliana-Aurora Ionescu and Ms Maria Piticescu, the Court held that its above-mentioned finding had concerned apartment no. 1 situated on the ground floor of a building located on Av. Sănătescu street no. 31, District no. 1, Bucharest. In addition, the Court held that the applicants’ complaint under Article 6 of the Convention was inadmissible.

4.

The Court decided to award the applicants 70,000 euros (EUR), jointly, for pecuniary damage in the event of failure by the respondent State to return to the applicants their property. It further dismissed the remainder of their claim for just satisfaction.

5.

On 16 February 2021 the Government informed the Court that in February 2021 they learned that Ms Ionescu and Ms Piticescu had died, respectively, on 9 September 2020 and 26 January 2010. The Government accordingly requested revision of the judgment within the meaning of Rule

80 of the Rules of Court.

6.

On 23 March 2021 the Court considered the request for revision and decided to give the applicants’ representative six weeks in which to submit any observations. Those observations were received on 15 April 2021.

THE LAW

THE REQUEST FOR REVISION

7.

The Government requested revision of the judgment of 17 November 2020, which they could not enforce because the applicants had died before the judgment was adopted. They argued that the application had to be struck out of the Court’s list of cases because the applicants’ lawyer had lost contact with the applicants and both him and the heirs had failed to inform the Court of the applicants’ deaths. The lawyer learned about the applicants’ demises and about the absence of any known heir for Ms Piticescu only in early 2021 from Ms Ionescu’s son, Mr Traian Ionescu. The lawyer had not submitted an authority form attesting that he was representing Mr. Ionescu.

8.

The applicants’ representative acknowledged that Ms Piticescu’s heirs remain unknown. He submitted an inheritance certificate of 6 November 2020 attesting that Mr Ionescu was Ms Ionescu’s only heir. He submitted also documents and a notarised statement by Mr Ionescu attesting that he was entitled and wished to receive two-thirds of the Article 41 award made by the Court to the applicants, which represented Ms Ionescu’s share, amounting to EUR 46,667.

9.

The Court considers that the judgment of 17 November 2020 should be revised pursuant to Rule 80 of the Rules of Court, the relevant parts of which provide:

“A party may, in the event of the discovery of a fact which might by its nature have a decisive influence and which, when a judgment was delivered, was unknown to the Court and could not reasonably have been known to that party, request the Court ... to revise that judgment.

...”

10.

According to the available evidence, the applicants died before the adoption of the judgment. At the enforcement stage of the judgment Ms

Ionescu’s only heir expressed his intention to receive her share of the compensation awarded to the applicants as just satisfaction. Ms Piticescu’s heirs remain unknown.

11.

The Court has allowed requests for revision lodged during the enforcement stage of a judgment and awarded the heir the compensation previously awarded to the deceased applicant in circumstances where the deceased applicant’s lawyer had not submitted an authority form attesting that he was representing the only heir (see

D’Ammassa and Frezza v. Italy

((revision), no. 44513/98, §§ 5-8, 9 January 2003;

Alecu and Others v.

Romania

(revision), nos. 56838/08 and 80 others, §§

3-14, 15

November 2016).

Nevertheless, the Court has struck out of its list cases a case where the applicant had died during the proceedings and in which no relatives had expressed a wish to pursue the proceedings (see

Alecu and Others

, cited above).

12.

In the present case, the Court notes that at the enforcement stage of the judgment Ms Ionescu’s heir expressed his intention to pursue the application lodged by his mother in her stead. These circumstances justify the revision of the judgment and the award to Mr Ionescu of Ms Ionescu’s share of the amount it previously awarded to the deceased applicants, which amounts to EUR 46,667, plus any tax that may be chargeable, in respect of pecuniary damage, in the event of failure by the respondent State to return the disputed property.

13.

As to Ms Piticescu, the Court decides to strike her part of the application out of its list.

14.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Decides

to revise its judgment of 17 November 2020 as regards the application

Ionescu and Piticescu v. Romania

(no. 32269/07);

Decides

to strike out of its list the part of the application no. 32269/07 lodged by Ms Maria Piticescu;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay Mr Traian Ionescu, within three

months, EUR 46,667 (forty-six thousand six hundred and sixty

‑

seven euros), plus any tax that may be chargeable,

to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement, in respect of pecuniary damage, in the event of failure by the respondent State to return the disputed property;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Done in English, and notified in writing on 24 October 2023, pursuant to Rule

77

§§

2 and 3 of the Rules of Court.

Crina Kaufman

Branko Lubarda

Acting Deputy Registrar

President