Decizie nr. 15 din 06.02.2026

La originea cauzei se află sesizările nr. 16g/2026 și nr. 17g/2026 privind excepțiile de neconstituționalitate a articolului VII din Legea nr. 35 din 13 martie 2025 pentru modificarea unor acte normative (perfecționarea mecanismului de confiscare a bunurilor infracționale), ridicate de dna Anna Ranga, în dosarul nr. 5r-139/2025, și, respectiv, de dl Sergiu Chilinciuc, în dosarul nr. 5r-316/2025, ambele pendinte la Judecătoria Ungheni.

Autorii excepțiilor i-au solicitat Curții să suspende acțiunea articolului VII din Legea nr. 35 din 13 martie 2025 pentru modificarea unor acte normative (perfecționarea mecanismului de confiscare a bunurilor infracționale).

Având în vedere identitatea obiectului sesizărilor și a motivelor care stau la baza solicitării de suspendare a acțiunii actului normativ contestat, Curtea a dispus, pe baza punctului 18 din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională, examinarea acestora împreună.

În motivarea cererilor de suspendare a acțiunii, autorii au făcut trimitere la articolul 26 alin. (2) pct. 1) lit. b) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, menționând că norma contestată riscă să prejudicieze în mod ireparabil drepturile și libertățile fundamentale ale omului. Autorii consideră că, prin instituirea unui mecanism care stabilește competența poliției de a constata și de a sancționa faptele reglementate de articolul 47

În jurisprudența sa, Curtea a precizat că măsura suspendării acțiunii unor acte contestate implică

Totodată, în cazul invocării riscului afectării unui domeniu prevăzut de articolul 26 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, autorul cererii de suspendare trebuie să demonstreze intensitatea și posibilele prejudicii și consecințe negative iminente și ireparabile ale riscului invocat (a se vedea DCC nr. 29 din 11 aprilie 2024, § 8). Chiar dacă riscul este abstract, cererile cu privire la suspendarea acțiunii actelor sesizate trebuie motivate convingător. Doar invocarea riscului și enumerarea unor valori fundamentale nu reprezintă o motivare suficientă și convingătoare în vederea suspendării acțiunii normelor contestate (a se vedea DCC nr. 119 din 22 august 2025, § 7; DCC nr. 113 din 23 septembrie 2024, § 8; DCC nr. 41 din 8 mai 2024, § 9).

Analizând

În jurisprudența sa, Curtea a precizat că măsura suspendării acțiunii unui act normativ constituie o măsură

În acest caz, Curtea constată că, în cererile lor de suspendare, autorii menționează că la adoptarea normei contestate legislatorul ar fi încălcat dreptul la inițiativă legislativă, procedura de adoptare a legilor, dreptul la un proces echitabil și dreptul la o instanță stabilită de lege, garantate de articolele 20, 73 și 74 alin. (1) din Constituție. Deși autorii susțin că norma contestată în sesizării ar afecta articolele constituționale invocate, aceștia nu explică, în mod concret, care sunt riscurile și nici nu precizează caracterul iminent și ireparabil al prejudiciului. Curtea nu poate deduce existența acestora doar din invocarea unor dispoziții constituționale pretins încălcate.

Așadar, pentru că cererile de suspendare nu identifică, în niciun fel, existența vreunui risc de producere a unui prejudiciu iminent și ireparabil, Curtea respinge cererile de suspendare ca nefondate.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.