Decizie nr. 13 din 29.01.2026

La originea cauzei se află sesizarea nr. 240a/2025 privind controlul constituționalității articolului VII din Legea nr. 35 din 13 martie 2025 pentru modificarea unor acte normative (perfecționarea mecanismului de confiscare a bunurilor infracționale), depusă la Curtea Constituțională de dl Vasile Tarlev, deputat în Parlamentul Republicii Moldova.

De asemenea, pe rolul Curții Constituționale se află sesizările nr. 270g/2025, nr. 275g/2025 și nr. 8g/2026 privind excepțiile de neconstituționalitate a articolului VII din Legea nr. 35 din 13 martie 2025 pentru modificarea unor acte normative (perfecționarea mecanismului de confiscare a bunurilor infracționale), ridicate de dl Lilian Prisăcari, în dosarul nr. 5r-579/2025, de dl Damian Cigoreanu, în dosarul 5r-670/2025, și, respectiv, de dl Oleg Lișciuc, în dosarul nr. 5r-549/2025, toate pendinte la Judecătoria Ungheni.

Sesizările privind excepțiile de neconstituționalitate au fost trimise la Curtea Constituțională la 24 decembrie, la 30 decembrie 2025 și, respectiv, 22 ianuarie 2026, de dnii judecători Ion Ghizdari și Mihail Ulinici și de dna Ala Ucraințeva, de la Judecătoria Ungheni, sediul central.

Având în vedere identitatea obiectului sesizărilor, Curtea a dispus, pe baza punctului 18 din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională, conexarea acestora într-un singur dosar, căruia i-a atribuit numărul 240a/2025.

La 22 iulie 2025, dl Lilian Prisacari a fost sancționat contravențional pe baza articolului 47

La 6 august 2025, dl Lilian Prisacari a contestat în instanța de judecată procesul-verbal cu privire la contravenție și decizia de sancționare.

La 24 octombrie 2025, în cadrul ședinței de judecată, dl Lilian Prisacari a ridicat excepția de neconstituționalitate a articolului VII din Legea nr. 35 din 13 martie 2025 pentru modificarea unor acte normative (perfecționarea mecanismului de confiscare a bunurilor infracționale).

Printr-o încheiere din 12 decembrie 2025, Judecătoria Ungheni a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

La 20 mai 2025, dl Damian Cigoreanu a fost sancționat contravențional pe baza articolului 47

La 18 noiembrie 2025, în cadrul ședinței de judecată, dl Damian Cigoreanu a ridicat excepția de neconstituționalitate a articolului VII din Legea nr. 35 din 13 martie 2025 pentru modificarea unor acte normative (perfecționarea mecanismului de confiscare a bunurilor infracționale).

Printr-o încheiere din 23 decembrie 2025, Judecătoria Ungheni a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

La 15 iulie 2025, dl Oleg Lișciuc a fost sancționat contravențional pe baza articolului 47

La 3 noiembrie 2025, dl Oleg Lișciuc a ridicat excepția de neconstituționalitate a articolului VII din Legea nr. 35 din 13 martie 2025 pentru modificarea unor acte normative (perfecționarea mecanismului de confiscare a bunurilor infracționale).

Printr-o încheiere din 15 decembrie 2025, Judecătoria Ungheni a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Legii nr. 35 din 13 martie 2025 pentru modificarea unor acte normative (perfecționarea mecanismului de confiscare a bunurilor infracționale).

Prevederile relevante ale Codului contravențional, adoptat prin Legea nr. 218 din 24 octombrie 2008, sunt următoarele:

Autorii sesizărilor susțin că, prin adoptarea articolului VII din Legea nr. 35 din 13 martie 2025, legislatorul a instituit un mecanism care îi acordă poliției atribuții cvasi judiciare de a constata și de a sancționa contravenția prevăzută de articolul 47

Mai mult, autorii notează că legislatorul a admis un paralelism legislativ, acordând competența de constatare și de examinare a contravenției de corupere electorală pasivă, prevăzută de articolul 47

De asemenea, autorii sesizărilor nr. 270g/2025, 275g/2025 și nr. 8g/2026 susțin că prevederea contestată a fost votată într-o singură lectură, contrar dispozițiilor articolului 74 alin. (1) din Constituție. Mai mult, aceștia opinează că amendamentul care a stat la baza adoptării prevederii contestate nu a fost supus consultărilor publice, nu a fost avizat corespunzător și nu a fost supus expertizei anticorupție, având totodată un obiect de reglementare distinct de cel al proiectului inițial al legii.

Astfel, autorii sesizărilor susțin că prevederea contestată este contrară articolelor 1 alin. (3), 7, 20, 21, 54 și 74 alin. (1) din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizărilor, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituție, controlul constituționalității legilor - în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr. 35 din 13 martie 2025 pentru modificarea unor acte normative (perfecționarea mecanismului de confiscare a bunurilor infracționale) - ține de competența Curții Constituționale.

Conform articolului 25 alin. (1) lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, deputații din Parlament au competența de a sesiza Curtea Constituțională.

Totodată, sesizările privind excepția de neconstituționalitate au fost ridicate de părți în proces. Astfel, Curtea constată că sesizările sunt formulate de subiectele cărora li s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Obiectul sesizărilor îl constituie articolul VII din Legea nr. 35 din 13 martie 2025. Prevederea contestată nu a făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate. Potrivit acestui articol, textul „prevăzute la art. 47" din articolul 400 alineatul (1) din Codul contravențional s-a substituit cu textul „prevăzute la art. 47, 47

Întrucât sesizările nr. 270g/2025, nr. 275g/2025 și 8g/2026 au la bază excepții de neconstituționalitate, Curtea trebuie să verifice dacă prevederea contestată de autori este aplicabilă în cauzele aflate pe rolul instanțelor de judecată. Întrucât excepțiile de neconstituționalitate au fost ridicate în cauze contravenționale unde se examinează contestațiile împotriva proceselor-verbale și deciziilor de sancționare emise de agenți constatatori din cadrul Inspectoratului de Poliție pe baza articolului 47

Autorii sesizărilor afirmă că norma contestată este contrară articolelor 1 alin. (3) (

Cu privire la incidența articolelor 1 alin. (3) și 7 din Constituție, Curtea reține că, în prezenta cauză, aceste norme comportă un caracter general și nu pot reprezenta repere individuale și separate, ci trebuie coroborate cu alte prevederi din Constituție, a căror incidență trebuie să fie argumentată de autorul sesizării (a se vedea DCC nr. 130 din 17 septembrie 2025, § 14).

Referitor la incidența articolului 54 din Constituție, Curtea a reținut, în jurisprudența sa, că acesta nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabil, autorul sesizării trebuie să demonstreze existența unor ingerințe în drepturile fundamentale garantate de Constituție (a se vedea DCC nr. 101 din 29 august 2023, § 22).

Cu referire la incidența articolului 20 din Constituție, Curtea reține că acesta garantează dreptul de acces liber la justiție și își găsește corespondența în dispozițiile articolului 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În jurisprudența sa, Curtea a menționat că dreptul de acces la un tribunal trebuie să fie unul practic și efectiv, nu teoretic și iluzoriu. Efectivitatea exercitării dreptului în discuție reclamă ca persoanele să beneficieze de o posibilitate clară și concretă de a contesta în instanța de judecată un act care constituie o ingerință în exercitarea drepturilor lor (a se vedea HCC nr. 20 din 26 septembrie 2024, § 67).

În Decizia sa nr. 111 din 7 noiembrie 2017, Curtea a declarat inadmisibilă o sesizare care conținea critici de neconstituționalitate formulate pe baza articolului 20 din Constituție, potrivit cărora atribuirea competenței poliției de a examina o anumită contravenție de rând cu alte autorități ar încălca dreptul la un proces echitabil. Curtea a notat că, de vreme ce nimic nu împiedică contravenientul să conteste în instanța de judecată decizia cu privire la aplicarea sancțiunii contravenționale, iar instanța de judecată la judecarea cauzelor contravenționale cu care a fost sesizată este obligată

În acest sens, Curtea reține că justiția în cauzele contravenționale se înfăptuiește de către instanța de judecată, care are competența să examineze inclusiv contestațiile împotriva deciziilor autorităților competente să constate și să examineze cauze contravenționale (articolele 394 și 395 alin. (1) pct. 2) din Codul contravențional). Totodată, persoana dispune de un termen de 15 zile pentru a contesta decizia agentului constatator, care se calculează de la data emiterii acesteia sau, pentru părțile care nu au fost prezente la ședința de examinare a cauzei contravenționale, de la data înmânării copiei deciziei respective. Mai mult, contestația depusă suspendă executarea sancțiunii contravenționale aplicată prin procesul-verbal cu privire la contravenție sau prin decizia agentului constatator (a se vedea articolul 448 alineatele (1) și (5) din Codul contravențional).

Astfel, atribuirea către poliție a competenței de constatare și de examinare a contravenției de corupere electorală pasivă, prevăzută de articolul 47

Curtea reiterează că o dispoziție legală nu poate fi ruptă din sistemul normativ din care face parte și nu poate acționa în mod izolat. Dimpotrivă, ea trebuie citită împreună cu celelalte dispoziții incidente, ca făcând parte dintr-un sistem juridic coerent (a se vedea DCC nr. 128 din 10 octombrie 2024, § 54).

Referitor la pretinsul paralelism legislativ, Curtea notează că, dată fiind prerogativa legislatorului de a reglementa prin lege organică infracțiunile (

Referitor la incidența articolului 21 din Constituție, Curtea reține că autorii sesizărilor nu au argumentat în ce măsură prevederea contestată afectează prezumția nevinovăției. În jurisprudența sa, Curtea a reținut că simpla trimitere la această prevedere constituțională nu poate fi considerată o critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea fondului sesizărilor formulate de o asemenea manieră, Curtea Constituțională i-ar înlocui pe autorii lor la invocarea argumentelor de neconstituționalitate, fapt care ar echivala cu un control din oficiu (a se vedea DCC nr. 121 din 29 august 2025).

Referitor la încălcările procedurale pretinse, Curtea a stabilit că autorii au motivat că amendamentele la proiectul de lege nr. 349 din 28 noiembrie 2024, care au devenit articolul VII din Legea nr. 35 din 13 martie 2025 pentru modificarea unor acte normative (perfecționarea mecanismului de confiscare a bunurilor infracționale), nu au fost avizate de autoritățile competente și că actorii interesați din rândul societății civile nu au fost antrenați în dezbateri.

În acest context, Curtea reamintește că poate verifica constituționalitatea unei legi sub aspect procedural doar dacă la adoptarea acesteia Parlamentul a afectat un element esențial al procesului de legiferare, care rezultă expres din Constituție sau care poate fi dedus în mod clar dintr-un principiu constituțional (a se vedea HCC nr. 7 din 10 iunie 2025, § 157).

Cu referire la capătul sesizărilor privind încălcarea obligației de avizare și de consultare, Curtea a notat, în jurisprudența sa, că omisiunea de a obține avizele relevante ale autorităților, de a efectua expertize și de a analiza impactul reglementării în cazul elaborării proiectelor de lege trebuie să rezulte, ca să fie examinate de Curte, dintr-un principiu constituțional. Totodată, Curtea a menționat că obligația avizării și a expertizării amendamentelor legislative care nu afectează domeniile stabilite de articolele 109, 111 și 131 alin. (4) din Constituție nu rezultă din nicio normă constituțională (a se vedea HCC nr. 14 din 20 iunie 2024, § 35).

Astfel, pentru că procesul de adoptare a amendamentului care a introdus prevederea contestată nu a încălcat vreo exigență constituțională explicită, Curtea respinge ca inadmisibile aceste critici de neconstituționalitate.

Cu referire la votarea amendamentului care a stat la baza adoptării prevederii contestate într-o singură lectură, Curtea reține că prin acest argument autorii pun în discuție nerespectarea elementului procedural din textul „după cel puțin două lecturi" din articolul 74 alin. (1) din Constituție, care presupune că Parlamentul trebuie să voteze în două lecturi proiectul de lege organică (HCC nr. 18 din 19 iulie 2024, § 24).

Curtea observă că proiectul de lege nr. 349 a fost înregistrat la Secretariatul Parlamentului la 28 noiembrie 2024, fiind o inițiativă legislativă a Guvernului Republicii Moldova. Potrivit notei de fundamentare, acest proiect de lege are drept scop îmbunătățirea mecanismului de urmărire și identificare a bunurilor infracționale.

La 13 decembrie 2024, cu votul majorității deputaților aleși, proiectul de lege nr. 349 a fost votat în prima lectură.

La 26 februarie 2025, un deputat în Parlamentul Republicii Moldova a depus un amendament prin care a propus completarea proiectului de lege cu prevederea contestată[1]. Argumentul central al amendamentului a fost acela că acordarea a poliției competenței de a constata și de a examina contravențiile de corupere electorală pasivă este necesară având în vedere că numărul limitat de personal de care dispune Centrul Național Anticorupție face dificilă examinarea acestor cauze contravenționale.

La 27 februarie 2025, Comisia juridică, numiri și imunități a Parlamentului, prin raportul pe marginea proiectului de lege pentru lectura a doua, a acceptat,

La 12 martie 2025, Comisia juridică, numiri și imunități a Parlamentului a aprobat pentru lectură finală raportul pe marginea proiectului legii nr. 349 din 28 noiembrie 2024[4]. La 13 martie 2025, Parlamentul a votat în lectură finală proiectul de lege nr. 349 din 28 noiembrie 2024. Pentru susținerea proiectului au votat 59 de deputați[5]. După adoptarea în lectura finală, proiectul de lege nr. 349 a devenit Legea nr. 35 din 13 martie 2025 pentru modificarea unor acte normative (perfecționarea mecanismului de confiscare a bunurilor infracționale).

Așa fiind, Curtea constată că, la adoptarea articolului VII din Legea nr. 35 din 13 martie 2025 pentru modificarea unor acte normative (perfecționarea mecanismului de confiscare a bunurilor infracționale), legislatorul a respectat exigențele articolului 74 alin. (1) din Constituție, care impune adoptarea legilor organice cu votul majorității deputaților aleși, după cel puțin două lecturi. Această concluzie scutește Curtea să analizeze dacă amendamentul care a introdus prevederea contestată are o legătură indisolubilă cu obiectului proiectului inițial (a se vedea HCC nr. 14 din 20 iunie 2024, §§ 48-53).

Pe baza celor menționate mai sus, Curtea constată că sesizările în cauză nu întrunesc condițiile de admisibilitate și nu pot fi acceptate pentru examinare în fond.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.