Decizie nr. 10 din 23.01.2026

La originea cauzei se află sesizarea nr. 8g/2026 privind excepția de neconstituționalitate a articolului VII din Legea nr. 35 din 13 martie 2025 pentru modificarea unor acte normative (perfecționarea mecanismului de confiscare a bunurilor infracționale), ridicată de dl Oleg Lișciuc, în dosarul nr. 5r-549/2025, pendinte la Judecătoria Ungheni.

Autorul excepției i-a solicitat Curții să suspende acțiunea articolului VII din Legea nr. 35 din 13 martie 2025 pentru modificarea unor acte normative (perfecționarea mecanismului de confiscare a bunurilor infracționale).

În motivarea cererii de suspendare a acțiunii articolului VII din Legea nr. 35 din 13 martie 2025 pentru modificarea unor acte normative (perfecționarea mecanismului de confiscare a bunurilor infracționale), autorul a făcut trimitere la articolul 26 alin. (2) pct. 1) lit. b) din Legea privind Curtea Constituțională, menționând că norma contestată riscă să prejudicieze în mod ireparabil drepturile și libertățile fundamentale ale omului. Autorul consideră că prin instituirea unui mecanism care stabilește competența poliției de a constata și de a sancționa faptele reglementate de articolul 47 1 din Codul contravențional, adoptat cu încălcarea procedurii de legiferare, Parlamentul a încălcat dreptul la un proces echitabil și dreptul la o instanță stabilită de lege, garantate de articolele 20 și 74 alin. (1) din Constituție.

Curtea precizează că măsura suspendării acțiunii unor acte contestate implică (i) să se stabilească dacă prevederile contestate afectează sau se referă la unul sau mai multe domenii indicate la articolul 26 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, iar rațiunea ei constă în (ii) evitarea unor prejudicii și consecințe negative iminente (a se vedea DCC nr. 75 din 26 noiembrie 2025, § 6). Aceste condiții trebuie întrunite cumulativ.

Totodată, în cazul invocării riscului afectării unui domeniu prevăzut de articolul 26 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, autorul cererii de suspendare trebuie să demonstreze intensitatea și posibilele prejudicii și consecințe negative iminente și ireparabile ale riscului invocat (a se vedea DCC nr. 29 din 11 aprilie 2024, § 8). Chiar dacă riscul este abstract, cererile cu privire la suspendarea acțiunii actelor sesizate trebuie motivate convingător. Doar invocarea riscului și enumerarea unor valori fundamentale nu reprezintă o motivare suficientă și convingătoare în vederea suspendării acțiunii normelor contestate (a se vedea DCC nr. 119 din 22 august 2025, § 7; DCC nr. 113 din 23 septembrie 2024, § 8; DCC nr. 41 din 8 mai 2024, § 9).

Analizând prima facie cererea de suspendare, Curtea reține absența unei minime motivări care să justifice suspendarea acțiunii normei contestate.

În jurisprudența sa, Curtea a precizat că măsura suspendării acțiunii unui act normativ constituie o măsură in extremis . Ea poate fi dispusă numai dacă autorul demonstrează, prin argumente și probe, existența unui risc iminent de producere a unui prejudiciu ireparabil în cazul menținerii acțiunii actului contestat până la soluționarea cauzei (a se vedea DCC nr. 113 din 23 septembrie 2024, § 12). Totodată, Curtea a reținut că sarcina de a motiva și de a demonstra, cel puțin prima facie , existența riscului iminent și a prejudiciului ireparabil îi revine autorului sesizării (a se vedea DCC nr. 107 din 11 august 2025, § 6).

În acest caz, Curtea constată că, în cererea de suspendare, autorul menționează că la adoptarea normei contestate legislatorul ar fi încălcat procedura de adoptare a legilor, dreptul la un proces echitabil și dreptul la o instanță stabilită de lege, garantate de articolele 20 și 74 alin. (1) din Constituție. Deși autorul susține că norma contestată în sesizare ar afecta articolele constituționale invocate, acesta nu explică, în mod concret, care sunt riscurile și nici nu precizează caracterul iminent și ireparabil al prejudiciului. Curtea nu poate deduce existența acestora doar din menționarea unor dispoziții constituționale.

Așadar, pentru că cererea de suspendare nu identifică, în niciun fel, existența vreunui risc de producere a unui prejudiciu iminent și ireparabil, Curtea respinge cererea de suspendare ca nefondată.

Totodată, Curtea observă că autorul prezentei sesizări a preluat în totalitate aserțiunile autorului sesizării nr. 275g/2025 referitoare la solicitarea de suspendare a acțiunii articolului VII din Legea nr. 35 din 13 martie 2025 pentru modificarea unor acte normative (perfecționarea mecanismului de confiscare a bunurilor infracționale). Această cerere a fost respinsă de Președintele Curții Constituționale prin Decizia nr. 189 din 30 decembrie 2025, care a fost confirmată ulterior de către Plenul Curții Constituționale prin Decizia nr. 1 din 5 ianuarie 2026. Din aceste considerente, în baza articolelor 135 alin. (1) lit. a), 140 din Constituție, 26, 37 și 40 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, Curtea Constituțională DECIDE : 1. Se respinge cererea de suspendare a acțiunii articolului VII din Legea nr. 35 din 13 martie 2025 pentru modificarea unor acte normative (perfecționarea mecanismului de confiscare a bunurilor infracționale), formulată de dl Oleg Lișciuc, în dosarul nr. 5r-549/2025, pendinte la Judecătoria Ungheni. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte Domnica MANOLE Chișinău, 23 ianuarie 2026 DCC nr. 10 Dosarul nr. 8g/2026