Decizie nr. 41 din 08.05.2024

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 19 1 din Legea nr. 1409 din 17 decembrie 1997 cu privire la medicamente, ridicată de dl avocat Adrian Grosu, în interesele SRL „Balkan Pharmaceuticals”, reclamantă în dosarul nr. 3-40/2024, pendinte la Curtea de Apel Chișinău.

Autorul excepției îi solicită Curții să verifice constituționalitatea articolului 19 1 din Legea cu privire la medicamente (introdus prin Legea nr. 408 din 21 decembrie 2023, în vigoare din 12 ianuarie 2024). Acest articol interzice importul, fabricarea, distribuirea, comercializarea, prescrierea și eliberarea medicamentelor care conțin steroizi anabolizanți și androgeni, cu excepția medicamentelor cu denumiri comune internaționale, ale căror nomenclatură și cantitate se aprobă anual de către Ministerul Sănătății și care sunt achiziționate prin procedura de licitație publică.

Totodată, autorul excepției i-a solicitat Curții să suspende acțiunea articolului contestat până la examinarea în fond a sesizării. În susținerea acestei cereri, autorul sesizării a menționat că SRL „Balkan Pharmaceuticals” este producător de medicamente care conțin steroizi anabolizanți și androgeni. Aplicarea prevederilor criticate va conduce la sistarea producerii medicamentelor. De asemenea, materia primă deja importată va trebui nimicită, iar medicamentele distribuite în rețelele de farmacii vor trebui retrase. Prin urmare, SRL „Balkan Pharmaceuticals” va suporta prejudicii.

Autorul excepției mai afirmă că aplicarea imediată a articolului contestat va cauza prejudicii iremediabile pentru sănătatea pacienților care au nevoie de aceste medicamente, având în vedere specificul bolii și al tratamentului. Personalul medical va fi nevoit să trateze pacienții fără remedii efective alternative.

Așadar, autorul sesizării indică că suspendarea acțiunii articolului 19 1 din Legea cu privire la medicamente va asigura respectarea dreptului de proprietate, a dreptului la ocrotirea sănătății și protecția socială.

Curtea reține că poate suspenda, sesizată fiind, acțiunea actelor prevăzute la articolele 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, 4 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și 4 alin. (1) lit. a) din Codul jurisdicției constituționale, dacă aceste acte afectează sau se referă la domeniile stabilite la articolul 25 1 alin. (2) din Legea citată și la articolul 7 1 alin. (2) din Codul menționat (a se vedea DCC nr. 166 din 30 noiembrie 2023, § 7; DCC nr. 35 din 22 aprilie 20 24, § 8).

Curtea reiterează că măsura suspendării acțiunii unor acte contestate implică (i) să se stabilească dacă prevederile contestate afectează sau se referă la unul sau mai multe domenii indicate la articolul 25 1 alin. (2) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și la articolul 7 1 alin. (2) din Codul jurisdicției constituționale, iar rațiunea ei constă în (ii) evitarea unor prejudicii și consecințe negative iminente (a se vedea DCC nr. 166 din 30 noiembrie 2023, § 8). Aceste condiții trebuie întrunite cumulativ.

Curtea observă că în solicitarea sa de suspendare a acțiunii articolului 19 1 din Legea cu privire la medicamente autorul susține că aplicarea imediată a acestui articol ar afecta dreptul de proprietate, dreptul la ocrotirea sănătății și protecția socială, precum și principiul legalității.

În jurisprudența sa constantă, Curtea a stabilit că în cazul invocării riscului afectării unui domeniu prevăzut de articolul 25 1 alin. (2) pct. 1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și de articolul 7 1 alin. (2) pct. 1) din Codul jurisdicției constituționale, autorul cererii de suspendare trebuie să demonstreze intensitatea și posibilele prejudicii și consecințe negative iminente și ireparabile ale riscului invocat (a se vedea DCC nr. 44 din 13 aprilie 2023, § 6; DCC nr. 49 din 28 aprilie 2023, § 7; DCC nr. 122 din 28 septembrie 2023, § 9; DCC nr. 166 din 30 noiembrie 2023, § 9; DCC nr. 35 din 22 aprilie 20 24, § 8). Chiar dacă riscul este abstract, cererile cu privire la suspendarea acțiunii actelor sesizate trebuie motivate convingător. Doar invocarea riscului și enumerarea unor valori fundamentale nu reprezintă o motivare suficientă și convingătoare în vederea suspendării acțiunii actului sesizat (a se vedea DCC nr. 102 din 12 iulie 2022, § 4; DCC nr. 143 din 26 octombrie 20 23, § 8).

Examinând prima facie sesizarea privind solicitarea suspendării, Curtea observă că argumentele autorului excepției formulate în susținerea cererii referitoare la suspendarea acțiunii articolului 19 1 din Legea cu privire la medicamente nu demonstrează caracterul iminent și ireparabil al pretinselor consecințe negative. Așadar, din argumentele cererii de suspendare, Curtea consideră că nu există motive suficiente pentru a dispune suspendarea acțiunii articolului contestat.

Curtea reiterează că rațiunea suspendării acțiunii actelor normative contestate este o măsură in extremis și constă în evitarea unor consecințe negative iminente și ireparabile pentru valorile fundamentale garantate de Constituție (a se vedea DCC nr. 139 din 16 septembrie 2021, § 8; DCC nr. 166 din 30 noiembrie 2023, § 11). Din aceste considerente, pe baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g) și 140 din Constituție, 4, 25 1 și 26 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 6, 7 1 , 61 și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională DECIDE: 1. Se respinge cererea de suspendare a acțiunii articolului 19 1 din Legea nr. 1409 din 17 decembrie 1997 cu privire la medicamente, ridicată de dl avocat Adrian Grosu, în interesele SRL „Balkan Pharmaceuticals”, reclamantă în dosarul nr. 3-40/2024, pendinte la Curtea de Apel Chișinău. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte Domnica MANOLE Chișinău, 8 mai 2024 DCC nr. 41 Dosarul nr. 106g/2024