Decizie nr. 144 din 20.08.2026

La originea cauzei se află o sesizare depusă la Curtea Constituțională la 18 august 2026, pe baza articolelor 135 alin. (1) lit. a) din Constituție și 25 alin. (1) lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, de către dl Igor Dodon, deputat în Parlamentul Republicii Moldova.

Autorul sesizării îi solicită Curții să verifice constituționalitatea articolului 39 pct. 2) din Codul de procedură penală, care prevede că „Curtea Supremă de Justiție: […] judecă în primă instanță cauzele penale privind infracțiunile săvârșite de Președintele Republicii Moldova”.

Totodată, autorul îi solicită Curții, pe baza articolului 26 alin. (2) pct. 1) lit. b) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, să suspende acțiunea normei contestate.

În susținerea cererii de suspendare, autorul precizează că articolul 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională îi acordă Curții competența de a suspenda acțiunea actelor contestate care afectează sau se referă la domeniul drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, prevăzut la alin. (2) pct. 1) lit. b) al aceluiași articol.

Autorul afirmă că prevederea contestată obligă Curtea Supremă de Justiție să acționeze într-o calitate contrară rolului său constituțional, i.e. de a judeca cauze penale în primă instanță, și produce un risc procesual ireversibil. Acesta susține că, dacă norma contestată va fi declarată neconstituțională, viciul de competență materială și privarea de dreptul la o cale de atac nu vor putea fi remediate, iar rejudecarea cauzei în instanțele de drept comun ar presupune reluarea întregului proces penal. În opinia sa, aplicarea în continuare a prevederii contestate provoacă un prejudiciu direct, imediat și ireparabil dreptului la egalitate în fața legii și accesului liber la justiție.

În cadrul examinării cererii referitoare la suspendarea acțiunii articolului 39 pct. 2) din Codul de procedură penală, doamna judecător Viorica Puica i-a prezentat Plenului o declarație de abținere de la examinarea cauzei. Având în vedere că pentru examinarea declarației domniei sale nu a fost întrunită condiția cvorumului minim de 4 judecători ai Curții Constituționale, așa cum prevede articolul 35 alineatele (3)-(4) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, a devenit incident standardul necesității, stabilit de punctul 46 din Regulamentul privind procedura de 2 DECIZIE CU PRIVIRE LA CEREREA DE SUSPENDARE A ACȚIUNII ARTICOLULUI 39 PCT. 2) DIN

Așadar, cererea de suspendare a acțiunii normei contestate a fost examinată în continuare în componența de la începutul ședinței.

Curtea reiterează că măsura suspendării acțiunii unor acte contestate implică (i) să se stabilească dacă prevederile contestate afectează sau se referă la unul sau mai multe domenii indicate la articolul 26 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, iar rațiunea ei constă în (ii) evitarea unor prejudicii și consecințe negative iminente (a se vedea DCC nr. 41 din 8 mai 2024, § 7). Aceste condiții trebuie întrunite în mod cumulativ.

În jurisprudența sa, Curtea a menționat că, în cazul invocării riscului afectării unui domeniu prevăzut de articolul 26 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, autorul cererii de suspendare trebuie să demonstreze intensitatea și posibilele prejudicii și consecințe negative iminente și ireparabile ale riscului invocat (a se vedea DCC nr. 122 din 28 septembrie 2023, § 9). Chiar dacă riscul este abstract, cererile cu privire la suspendarea acțiunii actelor sesizate trebuie motivate convingător. Doar invocarea riscului și enumerarea unor valori fundamentale nu reprezintă o motivare suficientă și convingătoare pentru suspendarea acțiunii normelor contestate (a se vedea DCC nr. 84 din 14 mai 2026, § 4).

Examinând prima facie sesizarea, Curtea reține că argumentul autorului potrivit căruia prevederea contestată ar afecta în mod iminent și iremediabil dreptul la egalitate în fața legii și dreptul de acces la o instanță este infirmat de articolul 115 alin. (1) din Constituție și de însuși articolul 39 pct. 2) din Codul de procedură penală, care demonstrează că asemenea cauze sunt judecate de o instanță de judecată, i.e. Curtea Supremă de Justiție.

Curtea observă că, pentru a justifica suspendarea acțiunii textului contestat, prejudiciul pretins trebuie să fie greu sau imposibil de reparat ulterior și să vizeze, în principal, ingerințe grave aduse unui drept fundamental. Curtea consideră că autorul sesizării nu a demonstrat în mod convingător că aplicarea acestei prevederi ar produce consecințe iremediabile care nu ar putea fi înlăturate pe calea justiției. Curtea reiterează că rațiunea suspendării acțiunii actelor contestate este o măsură in extremis și constă în evitarea unor consecințe negative iminente și ireparabile pentru valorile fundamentale garantate de Constituție (a se vedea DCC nr. 104 din 5 august 2025, § 8).

Prin urmare, Curtea constată că nu există motive pentru suspendarea acțiunii prevederii contestate. Din aceste considerente, în baza articolelor 135 alin. (1) lit. a), 140 din Constituție, 26, 37 și 40 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, Curtea Constituțională 3 DECIZIE CU PRIVIRE LA CEREREA DE SUSPENDARE A ACȚIUNII ARTICOLULUI 39 PCT. 2) DIN