Decizie nr. 139 din 16.09.2021

La originea cauzei se află sesizarea privind controlul constituționalității textelor „[…] atribuțiile Consiliului Suprem de Securitate […] se aprobă de Președintele Republicii Moldova” și „Procurorul General” din articolul 12 alin. (4) din Legea securității statului nr. 618 din 31 octombrie 1995, precum și a întregului articol 12 din aceeași Lege, sub aspectul omisiunii legislatorului de a reglementa atribuțiile Consiliului Suprem de Securitate.

Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituțională de dl Alexandr Stoianoglo, Procuror General al Republicii Moldova, în baza articolelor 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, 25 lit. f) din Legea nr. 317 din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituțională, 38 alin. (1) lit. f) și 39 din Codul jurisdicției constituționale nr. 502 din 16 iunie 1995 și 11 alin. (1) lit. i) din Legea cu privire la Procuratură nr. 3 din 25 februarie 2016.

În subsidiar, autorul sesizării îi solicită Curții suspendarea acțiunii Legii pentru modificarea și completarea unor acte legislative nr. 270 din 9 decembrie 2016, în partea în care îl include, la articolul IV pct. 1, pe Procurorul General în componența Consiliului Suprem de Securitate. Aceste prevederi au modificat articolul 12 din Legea securității statului nr. 618 din 31 octombrie 1995. Având în vedere faptul că Legea nr. 270 din 9 decembrie 2016 modifică dispoziții ale Legii securității statului nr. 618 din 31 octombrie 1995, Curtea va face trimitere la dispozițiile acesteia din urmă.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a textelor „[…] atribuțiile Consiliului Suprem de Securitate […] se aprobă de Președintele Republicii Moldova” și „Procurorul General” din articolul 12 alin. (4) din Legea securității statului nr. 618 din 31 octombrie 1995, precum și a întregului articol 12 din aceeași Lege, sub aspectul omisiunii legislatorului de a reglementa atribuțiile Consiliului Suprem de Securitate, ține de competența Curții Constituționale.

În cazul în care, invocând riscul afectării unui domeniu prevăzut de articolul 25 1 alin. (2) pct. 1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și de articolul 7 1 alin. (2) pct. 1) din Codul jurisdicției constituționale, autorul sesizării solicită suspendarea acțiunii prevederilor contestate, acesta trebuie să aducă argumente care să demonstreze intensitatea și posibilele prejudicii și consecințe negative iminente și ireparabile ale riscului invocat (a se vedea DCC nr. 20 din 16 februarie 2021, § 4; DCC nr. 21 din 16 februarie 2021, § 7; DCC nr. 31 din 19 martie 2021, § 7 ).

Examinând prima facie cererea de suspendare a acțiunii normei contestate, Curtea notează următoarele.

În argumentarea suspendării normei contestate, Procurorul General pretinde că ar fi afectat principiul separării și al echilibrului puterilor în stat și ar fi periclitate funcționalitatea și independența Procuraturii și al Procurorului General. De asemenea, acesta susține că este afectată independența mandatului constituțional al Procurorului General, iar suspendarea normei contestate ar asigura, până la examinarea sesizării în fond, exercitarea independentă și fără ingerințe externe a atribuțiilor Procurorului General. Astfel, s-ar evita prejudiciile și consecințele negative iminente pentru ordinea constituțională. În fine, autorul sesizării susține că la ședința Consiliului Suprem de Securitate din 10 august 2021 Președintele Republicii Moldova i-ar fi indicat indirect Procurorului General să pornească urmărirea penală împotriva mai multor persoane, inclusiv împotriva unor reprezentanți ai opoziției parlamentare.

Curtea observă că norma contestată este în vigoare din 23 decembrie 2016. Rațiunea suspendării acțiunii actelor normative contestate este o măsură in extremis și constă în evitarea unor prejudicii și consecințe negative iminente și ireparabile (a se vedea DCC nr. 1 din 4 ianuarie 2021, § 9). Din aceste motive, Curtea nu identifică din argumentele autorului sesizării vreun prejudiciu sau vreo consecință negativă iminentă la adresa valorilor invocate în sesizare care ar justifica suspendarea normei contestate.

Cu privire la afirmațiile Procurorului General referitoare la pretinsele indicații venite din partea Președintelui Republicii Moldova, Curtea subliniază că situațiile de fapt pot constitui obiectul unei analize privind modul de aplicare a legii. Acest aspect nu ține, în prezenta cauză, de competența Curții Constituționale. Din aceste considerente, în baza articolelor 135 alin. (1) lit. a) și 140 alin. (2) din Constituție, 25 1 și 26 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 6, 7 1 , 61 și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională DECIDE 1. Se respinge cererea de suspendare a acțiunii articolului 12 alin. (4) din Legea securității statului nr. 618 din 31 octombrie 1995 în partea în care îl include pe Procurorul General în componența Consiliului Suprem de Securitate, depusă de dl Alexandr Stoianoglo, Procuror General al Republicii Moldova. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte Domnica MANOLE Chișinău, 16 septembrie 2021 DCC nr. 139 Dosarul nr. 201a/2021