Decizie nr. 20 din 16.02.2021

La originea cauzei se află sesizarea domnilor Vasile Bolea, Grigore Novac și Alexandr Suhodolski, deputați în Parlamentul Republicii Moldova, depusă la Curtea Constituțională pe 12 februarie 2021, în baza articolelor 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și 38 alin. (1) lit. g) din Codul jurisdicției constituționale.

Autorii sesizării îi solicită Curții să verifice constituționalitatea Decretului Președintelui Republicii Moldova nr. 32-IX din 11 februarie 2021 privind desemnarea candidatului pentru funcția de Prim-ministru.

Totodată, autorii sesizării îi solicită Curții să suspende acțiunea Decretului contestat, menționând că procedurile și termenele prevăzute de Constituție referitoare la învestitura Guvernului sunt strict dependente de acțiunea actului contestat. Din acest motiv suspendarea Decretului contestat este necesară pentru a evita „prejudicii și consecințe negative iminente”.

Examinând solicitarea de suspendare, Curtea reține că autorii ei nu au argumentat survenirea eventualelor prejudicii iminente în cazul nesuspendării Decretului nr. 32-IX din 11 februarie 2021. Este evident faptul că Decretul contestat influențează asupra procedurilor și asupra termenelor prevăzute de Constituție referitoare la învestitura Guvernului. Totuși, simpla invocare a unui fapt evident, atât timp cât autorii cererii nu argumentează caracterul ireparabil al riscului, nu reprezintă o motivare suficientă și convingătoare pentru a suspenda acțiunea Decretului contestat. În jurisprudența sa, Curtea a reținut că în cazul invocării riscului afectării unui domeniu prevăzut de articolul 25 1 alin. (2) pct. 1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și de articolul 7 1 alin. (2) pct. 1) din Codul jurisdicției constituționale, trebuie aduse argumente privind intensitatea și posibilele prejudicii și consecințe negative iminente și ireparabile ale riscului. Chiar dacă riscul este abstract, cererile cu privire la suspendarea acțiunii actelor sesizate trebuie motivate convingător, nu prin simpla enumerare a unor valori fundamentale. Doar invocarea riscului și enumerarea unor valori fundamentale nu reprezintă o motivare suficientă și convingătoare în vederea suspendării acțiunii actului sesizat (a se vedea DCC nr. 150 din 22 decembrie 2020, § 9; DCC nr. 160 din 29 decembrie 2020, §§ 11-13; DCC nr. 161 din 29 decembrie 2020, § 15).

În același timp, Curtea reține că pentru a fi respectat principiul loialității constituționale (a se vedea HCC nr. 7 din 18 mai 2013, § 49; HCC nr. 33 din 10 octombrie 2013, § 50; HCC nr. 30 din 8 decembrie 2015, § 43), în cazul contestării unui decret al Președintelui Republicii de desemnare a candidatului pentru funcția de Prim-ministru pentru motive de neconstituționalitate, Parlamentul trebuie să aștepte hotărârea Curții Constituționale și să demareze procedurile parlamentare pertinente doar dacă constituționalitatea decretului a fost confirmată de către Curte (a se vedea, mutatis mutandis , HCC nr. 9 din 14 februarie 2014, § 68; HCC nr. 12 din 7 mai 2020, § 88; DCC nr. 137 din 7 decembrie 2020, § 12). Din aceste considerente, în baza articolelor 135 alin. (1) lit. a) și 140 din Constituție, 25 1 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 6, 7 1 , 61 și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională D E C I D E 1. Se respinge cererea de . 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte Domnica MANOLE Chișinău, 16 februarie 2021 DCC nr. 20 Dosarul nr. 30a/2021