Decizie nr. 16 din 02.02.2021

La originea cauzei se află sesizarea depusă la Curtea Constituțională pe 19 ianuarie 2021, în baza articolelor 135 alin. (1) lit. b) din Constituție, 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și 38 alin. (1) lit. g) din Codul jurisdicției constituționale, de dnii Vasile Bolea și Grigore Novac, deputați în Parlamentul Republicii Moldova.

Autorii sesizării îi solicită Curții Constituționale să explice următoarele chestiuni, prin prisma articolelor 85 și 98 din Constituție: „a) Care este termenul limită în cadrul căruia Președintele Republicii Moldova urmează să facă prima desemnare a candidatului la funcția de Prim-ministru, în cadrul termenului general de trei luni? b) Refuzul sau inacțiunea Președintelui Republicii Moldova de a desemna un candidat la funcția de Prim-ministru constituie o faptă gravă prin care încalcă prevederile Constituției? c) Care sunt consecințele cazului în care Președintele Republicii Moldova nu a desemnat candidatura la funcția de Prim-ministru, iar între timp s-a scurs termenul de trei luni? d) Care sunt consecințele cazului în care Președintele Republicii Moldova a desemnat candidatul la funcția de Prim-ministru ignorând condițiile temporale de 45 de zile de la prima solicitare, precum și în cazul în care refuză să desemneze a doua candidatură? e) Constituie drept temei de dizolvare a Parlamentului imposibilitatea formării Guvernului timp de trei luni drept rezultat al refuzului Șefului statului de a desemna candidatul la funcția de Prim-ministru? f) Care este consecința în cazul dacă Președintele Republicii Moldova, în urma consultării fracțiunilor parlamentare, consideră că mai există șanse reale pentru a învesti Guvernul prin intermediul Parlamentului existent, dar în același timp s-a scurs termenul de 45 de zile?”

Autorii sesizării menționează că Guvernul și-a dat demisia pe 23 decembrie 2020. Aceste circumstanțe au declanșat mecanismul constituțional reglementat de articolul 98 din Constituție, în cadrul căruia rolul principal îi revine Președintelui Republicii Moldova. Procesul învestirii noului Guvern este condiționat de desemnarea unui candidat pentru funcția de Prim-ministru de către Președintele Republicii Moldova. Această obligație a Președintelui apare de la data survenirii circumstanțelor care au determinat necesitatea formării unui nou Guvern.

Făcând trimitere la Hotărârile Curții Constituționale nr. 30 din 1 octombrie 2013, nr. 32 din 29 decembrie 2015, nr. 12 din 15 mai 2019 și nr. 28 din 19 noiembrie 2020, autorii sesizărilor au ajuns la următoarele concluzii: a) Președintele Republicii Moldova este obligat să desemneze un candidat la funcția de Prim-ministru în condițiile articolului 98 din Constituție; b) termenul de trei luni pentru desemnarea candidatului începe să curgă de la data apariției circumstanțelor care au determinat necesitatea formării unui nou Guvern ( i.e. 23 decembrie 2020); c) propunerea candidaturii la funcția de Prim-ministru trebuie făcută cu rezervă de 15 zile înainte de expirarea zilei a 90-a; d) trebuie asigurat intervalul de 45 de zile în cadrul termenului de 90 de zile pentru eventualitatea desemnării celei de-a doua candidaturi; e) trebuie să se țină cont de perioada de timp necesară pentru procedurile legislative și pentru aprobarea hotărârii Parlamentului; f) prima desemnare a candidatului trebuie să aibă loc cel târziu în cea de-a 30-a zi, iar cea de-a doua cel târziu în cea de-a 75-a zi; g) Parlamentul poate fi dizolvat doar dacă el a respins cel puțin două solicitări de învestire a Guvernului și dacă a expirat termenul de 45 de zile de la prima solicitare; h) mecanismul dizolvării Parlamentului nu poate fi declanșat atât timp cât Președintele nu a desemnat cea de-a doua candidatură; i) articolul 85 din Constituție nu limitează Președintele Republicii Moldova în ceea ce privește numărul solicitărilor de învestire a Guvernului, singura condiție fiind să respecte termenul de 45 de zile. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

Conform articolului 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și articolului 38 alin. (1) lit. g) din Codul jurisdicției constituționale, deputații în Parlament au competența de a sesiza Curtea Constituțională.

Potrivit articolului 135 alin. (1) lit. b) din Constituție, sesizarea privind interpretarea Constituției ține de competența sa ratione materiae .

În jurisprudența sa, Curtea a reținut că scopul oricărei interpretări a normelor constituționale este să asigure unitatea și perceperea corectă a conținutului și sensului lor autentic. Interpretarea oficială este obligatorie în cazurile în care incertitudinea nu poate fi soluționată printr-o altă procedură jurisdicțională. Necesitatea interpretării trebuie să fie confirmată prin esența problemei de drept rezultată din caracterul neuniform al dispozițiilor constituționale. Având în vedere importanța interpretării dispozițiilor constituționale, Curtea Constituțională tratează sesizările din această categorie cu o exigență deosebită (a se vedea DCC nr. 69 din 27 iunie 2017, § 22-23; DCC nr. 125 din 15 decembrie 2017, §§ 19-20; DCC nr. 96 din 6 august 2020, § 8; DCC nr. 98 din 6 august 2020, § 12-13; DCC nr. 144 din 17 decembrie 2020, § 11).

În această cauză, Curtea constată că deși autorii sesizării au solicitat interpretarea articolelor 85 și 98 din Constituție, ei nu au demonstrat, printr-o argumentare raportată separat la fiecare normă invocată, în ce măsură acestea sunt neclare și reclamă o interpretare din partea Curții. Prin formularea unor opinii despre subiectul atribuțiilor Președintelui Republicii în domeniul desemnării candidatului la funcția de Prim-ministru și al dizolvării Parlamentului (numite de autorii sesizării „axiome juridice”), bazate în mare parte pe jurisprudența Curții, și prin adresarea unor întrebări la acest subiect, fără a argumenta neclaritatea acestuia, autorii sesizării nu au demonstrat Curții că problemele puse în discuție le sunt neclare și pretind o interpretare suplimentară a sa.

Cu privire la acest gen de sesizări, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că necesitatea interpretării trebuie să fie confirmată prin caracterul incert și neuniform al dispozițiilor constituționale. Prezentarea unor situații ipotetice, fără argumentarea pretinsei neclarități a Constituției, nu este suficientă pentru inițierea procesului de interpretare a Constituției de către Curte (a se vedea DCC nr.69 din 27 iunie 2017, § 22; DCC nr.125 din 15 decembrie 2017, § 19; DCC nr.96 din 6 august 2020, § 8; DCC nr.98 din 6 august 2020, § 12; DCC nr. 144 din 17 decembrie 2020, § 12).

Așadar, având în vedere faptul că autorii sesizării nu au îndeplinit cerința motivării caracterului incert și neuniform al dispozițiilor constituționale, Curtea reține că sesizarea este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) lit. b), 140 alin. (2) din Constituție, 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională DECIDE : 1 . Se declară inadmisibilă sesizarea privind interpretarea articolelor 85 și 98 din Constituție, depusă de dnii Vasile Bolea și Grigore Novac, deputați în Parlamentul Republicii Moldova. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova . Președinte Domnica MANOLE Chișinău, ­­2 februarie 2021 DCC nr. 16 Dosarul nr. 6b/2021