Decizie nr. 125 din 15.12.2017

1. La 6 septembrie 2017, , a adresat Curții Constituționale o sesizare, prin care solicită interpretarea textului „cele mai importante probleme ale societății și ale statului" din art.75 alin.(l) și textului „problemelor de interes național" din art.88 lit. f) din Constituție, precum și a textului „doar pentru probleme majore" din Hotărârea Curții Constituționale nr.57 din 3 noiembrie 1999, prin prisma următoarelor aspecte: „1) În condițiile în care toate prevederile Constituției sunt interconectate până la gradul la care conținutul unor prevederi determină conținutul altor prevederi, ce chestiuni / întrebări se încadrează în conținutul textelor constituționale „cele mai importante probleme ale societății și ale statului" din art.75 alin.(1) și „problemelor de interes național" din art.88 lit. f) din Constituție, precum și al sintagmei „doar pentru probleme majore" din HCC nr.57 din 3 noiembrie 1999? 2) Aprecierea și determinarea unei chestiuni/întrebări supuse referendumului ca fiind problemă importantă a societății și statului, problemă de interes național, problemă majoră reprezintă dreptul discreționar și o competență exclusivă a subiecților ce pot iniția referendumul republican consultativ?

3) În sensul art. 75, 77 și 88 lit. f) din Legea Supremă, Președintele țării, ales direct de popor, are competența și poate decide în mod unilateral dacă cere sau nu poporului să-și exprime voința prin referendum, care sunt problemele de interes național și care problemă concretă va fi supusă referendumului? În același context, poate o altă autoritate publică din Republica Moldova să decidă în locul Președintelui lista problemelor majore, cu care s-ar putea confrunta națiunea la un anumit moment, sau aceasta totuși este o atribuție exclusivă a Președintelui Republicii? 4) Curtea Constituțională, în calitate de garant al supremației Constituției și în temeiul art. 135 alin.(1) lit. d) din Constituție, urmează să verifice îndeplinirea condițiilor pentru exercitarea inițiativei referendare si să vegheze la neutilizarea acestui instrument în alte scopuri decât cel pe care legiuitorul constituant l-a avut în vedere la consacrarea referendumului?

5) Poate Parlamentul/Guvernul să nu aloce mijloace financiare de la bugetul de stat pentru organizarea unui referendum pe motive de oportunitate politică? În acest sens, este obligat Parlamentul să adopte o hotărâre motivată privind alocarea/nealocarea mijloacelor financiare necesare pentru organizarea referendumului? 6) În sensul art.2 din Constituție, obstrucționarea/tergiversarea procesului de declarare, organizare (alocarea mijloacelor financiare pentru organizarea și desfășurarea) a referendumului poate fi calificată ca fiind uzurpare a puterii de stat?" A. Motivele sesizării