Decizie nr. 174 din 20.11.2025

La originea cauzei se află o sesizare depusă la Curtea Constituțională la 19 noiembrie 2025, pe baza articolelor 135 alin. (1) lit. a) din Constituție și 25 alin. (1) lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, de către dl Vasile Tarlev, deputat în Parlamentul Republicii Moldova.

Autorul sesizării îi solicită Curții să verifice constituționalitatea articolului VII din Legea nr. 35 din 13 martie 2025 pentru modificarea unor acte normative (perfecționarea mecanismului de confiscare a bunurilor infracționale).

Totodată, autorul îi solicită Curții, pe baza articolului 25 alin. (1) pct. 1) lit. b) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, să suspende acțiunea normei contestate. Potrivit acestui articol, textul „prevăzute la art. 47" din articolul 400 alineatul (1) din Codul contravențional se substituie cu textul „prevăzute la art. 47, 47 1 ". Articolul 400 din Codul contravențional prevede lista contravențiilor a căror competență de constatare și de examinare este atribuită poliției din subordinea Ministerului Afacerilor Interne. Astfel, prin articolul VII din Legea nr. 35 din 13 martie 2025, constatarea și examinarea contravenției de corupere electorală pasivă, prevăzută de articolul 47 1 din Codul contravențional, a fost atribuită poliției.

În procesul examinării sesizării, dna judecător Domnica Manole a formulat o cerere de abținere, care a fost respinsă de Plenul Curții Constituționale.

În susținerea solicitării de suspendare, autorul precizează că articolul 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională îi acordă Curții competența de a suspenda acțiunea actelor contestate care afectează sau se referă la domeniul drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, stabilit la alineatul (2) lit. b) al aceluiași articol.

Autorul afirmă că, prin articolul VII din Legea nr. 35 din 13 martie 2025, legislatorul a instituit un mecanism care îi acordă poliției atribuții cvasi -judiciare de a constata și de a sancționa contravenția prevăzută de articolul 47 1 din Codul contravențional. Astfel, prevederea în discuție încalcă dreptul de acces la o instanță și dreptul la un proces echitabil. De asemenea, autorul menționează că actele de sancționare emise pe baza prevederii contestate sunt irevocabile, iar pedepsele executorii.

Curtea reiterează că măsura suspendării acțiunii unor acte contestate implică ( i ) să se stabilească dacă prevederile contestate afectează sau se referă la unul sau mai multe domenii indicate la articolul 26 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, iar rațiunea ei constă în ( ii ) evitarea unor prejudicii și consecințe negative iminente (a se vedea DCC nr. 119 din 22 august 2025, § 6). Aceste condiții trebuie întrunite cumulativ.

În jurisprudența sa, Curtea a menționat că, în cazul invocării riscului afectării unui domeniu prevăzut de articolul 26 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, autorul cererii de suspendare trebuie să demonstreze intensitatea și posibilele prejudicii și consecințe negative iminente și ireparabile ale riscului invocat (a se vedea DCC nr. 122 din 28 septembrie 2023, § 9). Chiar dacă riscul este abstract, cererile cu privire la suspendarea acțiunii actelor sesizate trebuie motivate convingător. Doar invocarea riscului și enumerarea unor valori fundamentale nu reprezintă o motivare suficientă și convingătoare pentru suspendarea acțiunii normelor contestate (a se vedea DCC nr. 102 din 12 iulie 2022, § 4; DCC nr. 143 din 26 octombrie 2023, § 8).

Examinând prima facie sesizarea, Curtea reține că argumentul autorului, care susține că prevederea contestată ar afecta în mod iminent și iremediabil dreptul de acces la o instanță și dreptul la un proces echitabil, este infirmat de prevederile articolelor 394 și 395 alin. (1) pct. 2) din Codul contravențional. Curtea reține că aceste articole stabilesc în mod clar că justiția în cauzele contravenționale se înfăptuiește de către instanța de judecată, care are competența să examineze inclusiv contestațiile împotriva deciziilor autorităților competente să constate și să examineze cauze contravenționale. Totodată, persoana dispune de un termen de 15 zile pentru a contesta decizia agentului constatator, care se calculează de la data emiterii acesteia sau, pentru părțile care nu au fost prezente la ședința de examinare a cauzei contravenționale, de la data înmânării copiei de pe decizia respectivă. Mai mult, contestația depusă suspendă executarea sancțiunii contravenționale aplicată prin procesul-verbal cu privire la contravenție sau prin decizia agentului constatator (a se vedea articolul 448 alineatele (1) și (5) din Codul contravențional).

Astfel, Curtea consideră că autorul sesizării nu a demonstrat în mod convingător că aplicarea acestei prevederi ar produce consecințe iremediabile care nu ar putea fi înlăturate pe calea justiției. Curtea reiterează că rațiunea suspendării acțiunii actelor contestate este o măsură in extremis și constă în evitarea unor consecințe negative iminente și ireparabile pentru valorile fundamentale garantate de Constituție (a se vedea DCC nr. 104 din 5 august 2025, § 8).

Prin urmare, Curtea constată că nu există motive pentru suspendarea acțiunii dispozițiilor contestate. Din aceste considerente, în baza articolelor 135 alin. (1) lit. a), 140 din Constituție, 26, 37 și 40 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, Curtea Constituțională DECIDE: 1. Se respinge cererea de suspendare a acțiunii articolului VII din Legea nr. 35 din 13 martie 2025 pentru modificarea unor acte normative (perfecționarea mecanismului de confiscare a bunurilor infracționale), formulată de dl Vasile Tarlev, deputat în Parlamentul Republicii Moldova. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte Domnica MANOLE Chișinău, 20 noiembrie 2025 DCC nr. 174 Dosarul nr. 240a/2025