Decizie nr. 143 din 26.10.2023

La originea cauzei se află o sesizare depusă la Curtea Constituțională pe 25 octombrie 2023, pe baza articolelor 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și 38 alin. (1) lit. g) din Codul jurisdicției constituționale, de dna Ivanna Koksal și de dnii Grigore Novac, Vladimir Odnostalco și Fiodor Gagauz, deputați în Parlamentul Republicii Moldova.

Curtea observă că autorii sesizării îi solicită Curții să verifice constituționalitatea Legii nr. 285 din 5 octombrie 2023 pentru modificarea articolului 6 din Codul fiscal nr. 1163/1997 (republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova din 8 februarie 2007).

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea menționată care modifică Codul fiscal, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea observă că Legea contestată este publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 398 din 21 octombrie 2023 și intră în vigoare la 1 noiembrie 2023. Potrivit prevederilor contestate, restituirea sumei impozitelor și taxelor, percepute conform prevederilor Codului fiscal și ale altor acte normative, adoptate în conformitate cu acesta, și plătite în plus sau care, conform legislației, urmează a fi restituite, se realizează de la bugetul de stat și de la bugetele locale a căror sursă de venit constituie impozitele și taxele respective, cu excepția restituirii sumei impozitului pe venit al persoanelor fizice care se realizează de la bugetul de stat. Restituirea sumei TVA și accizelor, achitate de către agenții economici din unitatea teritorială autonomă cu statut juridic special, se realizează de la bugetul acesteia. În cazul în care, după încheierea exercițiului bugetar, suma restituirilor aferente acestor tipuri de venituri depășește suma încasărilor, diferența se acoperă prin transferuri cu destinație specială de la bugetul de stat în anul bugetar următor.

Autorii sesizării i-au solicitat Curții să suspende acțiunea Legii contestate pe baza articolelor 25 1 alin. (2) din Legea nr. 317 din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituțională și 7 1 din Codul jurisdicției constituționale. În motivarea acestei cereri, autorii au menționat că restituirea sumei TVA și accizelor, achitate de către agenții economici din unitatea teritorială autonomă cu statut juridic special la bugetul de stat, în condițiile Legii contestate, va cauza prejudicii bugetului unității teritoriale autonome cu statut juridic special în proporție de 25-30%. Restituirea acestor sume va avea un impact negativ asupra condițiilor social-economice ale locuitorilor unității teritoriale autonome cu statut juridic special și va obstrucționa realizarea funcțiilor organelor administrației publice a unității în discuție.

Curtea reține că poate suspenda, sesizată fiind, acțiunea actelor prevăzute la articolele 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, 4 alin. (1) lit. a) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și 4 alin. (1) lit. a) din Codul jurisdicției constituționale, dacă aceste acte afectează sau se referă la domeniile stabilite la articolul 25 1 alin. (2) din Legea citată și la articolul 7 1 alin. (2) din Codul menționat (DCC nr. 161 din 29 decembrie 20 20, § 7).

Curtea reiterează că măsura suspendării acțiunii unor acte contestate implică (i) să se stabilească dacă prevederile contestate afectează sau se referă la unul sau mai multe domenii indicate la articolul 25 1 alin. (2) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și la articolul 7 1 alin. (2) din Codul jurisdicției constituționale, iar rațiunea ei constă în (ii) evitarea unor prejudicii și consecințe negative iminente (a se vedea, mutatis mutandis , DCC nr. 49 din 28 aprilie 2023, § 6).

În jurisprudența sa, Curtea a reținut că în cazul invocării riscului afectării unui domeniu prevăzut de articolul 25 1 alin. (2) pct. 1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și de articolul 7 1 alin. (2) pct. 1) din Codul jurisdicției constituționale, autorul cererii de suspendare trebuie să demonstreze intensitatea și posibilele prejudicii și consecințe negative iminente și ireparabile ale riscului invocat (a se vedea DCC nr. 14 din 7 februarie 2022, § 13; DCC nr. 122 din 28 septembrie 2023, § 9). Chiar dacă riscul este abstract, cererile cu privire la suspendarea acțiunii actelor sesizate trebuie motivate convingător. Doar invocarea riscului și enumerarea unor valori fundamentale nu reprezintă o motivare suficientă și convingătoare în vederea suspendării acțiunii actului sesizat (DCC nr. 102 din 12 iulie 2022, § 4).

Examinând prima facie sesizarea respectivă în partea ce ține de solicitarea suspendării, Curtea observă că autorii nu au prezentat argumente privind riscurile afectării vreunui domeniu stabilit de articolul 25 1 alin. (2) pct. 1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și de articolul 7 1 alin. (2) pct. 1) din Codul jurisdicției constituționale în cazul intrării în vigoare a Legii contestate din 1 noiembrie 2023. Prin urmare, Curtea nu întrevede motive suficiente pentru a dispune suspendarea acțiunii Legii contestate. Din aceste considerente, în baza articolului 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, articolului 25 1 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, articolelor 6, 7 1 , 61 și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională DECIDE 1. Se respinge cererea de suspendare a acțiunii Legii nr. 285 din 5 octombrie 2023 pentru modificarea articolului 6 din Codul fiscal. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte Nicolae ROȘCA Chișinău, 26 octombrie 2023 DCC nr. 143 Dosarul nr. 229a/2023