Decizie nr. 12 din 03.02.2020

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a prevederilor articolului 207 alin. (1) și alin. (2) lit. d) din Codul administrativ, ridicată de dna Lidia Zambilovici, parte în dosarul nr. 3r-763/19, pendinte la Curtea de Apel Chișinău.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de un complet de judecată din cadrul colegiului civil, comercial și de contencios administrativ de la Curtea de Apel Chișinău (domnii judecători Vladislav Clima, Ecaterina Palanciuc și Ala Malîi), în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție. A. Circumstanțele litigiului principal

Pe rolul Curții de Apel Chișinău se află recursul declarat de dna Elena Djulai și dl Iosif Zambilovici, în interesele dnei Lidia Zambilovici, împotriva încheierii din 8 octombrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, prin care au solicitat admiterea cererii de recurs, casarea încheierii enunțate, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de fond.

Pe 18 noiembrie 2019, dna Lidia Zambilovici a depus la Curtea de Apel Chișinău o cerere cu privire la ridicarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor articolului 207 alin. (1) și alin. (2) lit. d) din Codul administrativ.

Prin încheierea din 25 noiembrie 2019, Curtea de Apel Chișinău a admis cererea de ridicare a excepției de neconstituționalitate și a dispus trimiterea sesizării la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia. B. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 16 Egalitatea „[...] (2) Toți cetățenii Republicii Moldova sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără deosebire de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, avere sau de origine socială.” Articolul 20 Accesul liber la justiție „[...] (2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiție.”

Prevederile relevante ale Codului administrativ sunt următoarele: Articolul 207 Examinarea admisibilității acțiunii în contencios administrativ „(1) Instanța verifică din oficiu dacă sunt întrunite condițiile pentru admisibilitatea unei acțiuni în contenciosul administrativ. Dacă este inadmisibilă, acțiunea în contencios administrativ se declară ca atare prin încheiere judecătorească susceptibilă de recurs. (2) Acțiunea în contencios administrativ se declară inadmisibilă în special când: [...] d) acțiunea a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art.209; [...]” Articolul 209 Termenul de înaintare a acțiunii în contencios administrativ „(1) Acțiunea în contestare și acțiunea în obligare se înaintează în decurs de 30 de zile, dacă legea nu prevede altfel. Acest termen începe să curgă de la: a) data comunicării sau notificării deciziei cu privire la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de prezentul cod pentru soluționarea acesteia; b) data comunicării sau notificării actului administrativ individual, dacă legea nu prevede procedura prealabilă. Prevederile art.165 alin.(1) referitoare la nesoluționarea în termen se aplică corespunzător. (2) Dacă informația cu privire la exercitarea căilor de atac nu se conține în actul administrativ individual sau în decizia cu privire la cererea prealabilă ori este indicată incorect, înaintarea acțiunii în contencios administrativ se admite în termen de un an de la comunicarea sau notificarea actului administrativ sau a deciziei cu privire la cererea prealabilă. (3) Pentru acțiunea în realizare, acțiunea în constatare și acțiunea de control normativ nu există termen de înaintare a acțiunii în contencios administrativ.” ÎN DREPT A. Argumentele autoarei excepției de neconstituționalitate

Autoarea excepției de neconstituționalitate consideră că dreptul instanței de judecată de a declara din oficiu acțiunea în contencios administrativ ca inadmisibilă pe motivul depunerii acesteia după expirarea termenului prevăzut de lege, în condițiile în care niciuna dintre părți nu a invocat acest fapt, îngrădește accesul liber la justiție, garantat de articolul 20 din Constituție.

De asemenea, autoarea excepției de neconstituționalitate susține că prevederile legale contestate o dezavantajează în raport cu reclamanții care depun acțiuni civile, prin aceasta încălcându-se articolul 16 alin. (2) din Constituție. Astfel, autoarea excepției menționează că în cadrul procedurii civile acțiunile depuse după expirarea termenului legal pot fi respinse ca fiind tardive doar la cererea parții în proces sau a altei persoane în favoarea căreia a curs prescripția și are interes legitim, în timp ce acțiunea în contencios administrativ depusă după expirarea termenului legal poate fi declarată ca fiind inadmisibilă de instanța de judecată din oficiu, nefiind necesară cererea părților. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a Codului administrativ, ține de competența Curții Constituționale.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de către dna Lidia Zambilovici, parte în dosarul nr. 3r-763/19, pendinte la Curtea de Apel Chișinău. Astfel, sesizarea este formulată de un subiect care beneficiază de acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, astfel cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Cu titlu preliminar, Curtea reamintește că una dintre condițiile obligatorii pentru admiterea unei excepții de neconstituționalitate constă în aplicabilitatea prevederilor contestate în cauza în care a fost ridicată excepția. În acest sens, Curtea notează că excepția de neconstituționalitate este ridicată într-o cauză care are ca obiect examinarea recursului formulat împotriva încheierii judecătorești prin care s-a declarat inadmisibilă cererea de chemare în judecată depusă de dna Lidia Zambilovici. Având în vedere că prevederile contestate ale articolului 207 alin. (1) și alin. (2) lit. d) din Codul administrativ împuternicesc instanța de judecată să verifice din oficiu dacă acțiunea în contencios administrativ întrunește condițiile pentru admisibilitate și dau competență judecătorului să declare inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ dacă aceasta a fost depusă după expirarea termenului legal, prevăzut la articolul 209 din Codul administrativ, Curtea admite că instanța ar putea aplica dispozițiile legale criticate la soluționarea recursului.

Totodată, Curtea constată că prevederile criticate nu au mai fost supuse controlului de constituționalitate.

De asemenea, Curtea reține că autoarea excepției contestă competența instanței de judecată de a declara din oficiu acțiunea în contencios administrativ ca inadmisibilă, pe motivul depunerii tardive a acesteia, și pretinde că, în condițiile în care niciuna dintre părți nu invocă excepția de tardivitate, este discriminată în raport cu reclamanții care înaintează acțiune în baza legislației civile, fapt ce contravine articolelor 16 alin. (2) [ egalitatea ] și 20 alin. (2) [ accesul liber la justiție ] din Constituție.

Cu referire la susținerea autoarei excepției privind încălcarea articolului 16 din Constituție, Curtea subliniază că nu orice tratament diferențiat implică în mod automat o discriminare. Pentru a se stabili o încălcare a acestui articol trebuie să se constate faptul că persoanele aflate în situații similare sau comparabile beneficiază de un tratament preferențial și că această diferențiere este una discriminatorie (a se vedea HCC nr. 27 din 20 decembrie 2011 § 61; HCC nr. 11 din 8 mai 2018, § 45; DCC nr. 57 din 16 aprilie 2019, § 18).

Curtea retine că examinarea admisibilității după criteriul instituit de articolul 207 alin. (2) lit. d) din Codul administrativ constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de articolul 6 § 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil, în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces. Curtea menționează că legislatorul nu a stabilit un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existența unor situații procesuale diferite.

Principiul egalității, statuat în articolul 16 din Constituție, nu presupune uniformitate, ci presupune un tratament egal în situații egale. Pentru situații diferite tratamentul juridic poate fi diferit (a se vedea HCC nr. 5 din 23 aprilie 2013, § 69, și DCC nr. 151 din 26 decembrie 2019, §18).

Cu privire la pretinsa încălcare a articolului 20 din Constituție, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale constante (a se vedea, în acest sens, HCC nr. 14 din 15 noiembrie 2012, § 76, și DCC nr. 43 din 8 iulie 2016, § 26), stabilirea unor condiții de admisibilitate pentru introducerea acțiunilor în justiție nu constituie o încălcare a accesului liber la justiție. Mai mult, Curtea reține că liberul acces la justiție presupune accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția și este competența exclusivă a legislatorului de a institui regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, așa cum prevede articolul 115 alin. (4) din Constituție.

În același context, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudența sa că accesul liber la justiție implică prin natura sa o reglementare din partea statului și poate fi supus unor limitări , atât timp cât nu este atinsă substanța dreptului. De asemenea, Curtea Europeană a subliniat că dispozițiile legale referitoare la formalitățile și limitele de timp care trebuie îndeplinite pentru a introduce o acțiune sunt menite să asigure buna administrare a justiției și respectarea, în special, a principiului securității juridice. Justițiabilii ar trebui să se aștepte ca aceste reguli să fie aplicate ( Gheorghiță v. Republica Moldova , 2 iulie 2019, § 27).

Astfel, Curtea menționează că stabilirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești constituie o prerogativă exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. Sub acest aspect, principiul liberului acces la justiție presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a-l utiliza în formele și în modalitățile prevăzute de lege.

Prin urmare, în baza celor menționate supra , Curtea constată că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, în baza articolului 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și a articolelor 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională D E C I D E: 1. Se declară inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor articolului 207 alin. (1) și alin. (2) lit. d) din Codul administrativ, ridicată de către dna Lidia Zambilovici, parte în dosarul nr.3r-763/19, pendinte la Curtea de Apel Chișinău. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte Vladimir ȚURCAN Chișinău, 3 februarie 2020 DCC nr. 12 Dosarul nr. 222g/2019