3ra-624/24 — anularea actulului administrativ

3ra-624/24 — anularea actulului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2025)

Î N C H E I E R E

cu privire la inadmisibilitatea recursurilor depuse de avocatul Alexei

Croitor în interesele lui Victor Pridorojnii și Consiliul pentru egalitate

în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în

judecată depusă Administrația Națională a Penitenciarelor și cererea de

chemare în judecată depusă de Penitenciarul 13 împotriva Consiliului pentru

egalitate, persoane terțe Alexandra Stratulat și Victor Pridorojnîi cu privire

la anularea actului administrativ.

împotriva deciziei din 10 aprilie 2024 a Curții de Apel Chișinău

(Dosarul nr. 3ra-624/24

NR. PIGD 2-21121283-01-3ra-15072024)

Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod administrativ. Dezacordul

recurentei cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de casare a deciziei

contestate.

Instanța de fond: L. Holevițcaia

Instanța de apel: V. Sîrbu, V. Negru, A. Braga

18 iunie 2025

Textul corespunde originalului

Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursurilor depuse de

avocatul Alexei Croitor în interesele lui Victor Pridorojnii și Consiliul

pentru Egalitate

Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:

Stela Procopciuc, Președinte,

Diana Stănilă,

Ion Malanciuc, judecători,

constată următoarele:

ÎN FAPT

cerere de chemare în judecată împotriva Consiliului pentru egalitate cu

privire la anularea deciziei Consiliului pentru prevenirea și eliminarea

discriminării și asigurarea egalității din 2 octombrie 2020, pe cauza

nr.143/20.

chemare în judecată împotriva Consiliului pentru egalitate cu privire la

anularea deciziei Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și

asigurarea egalității din 2 octombrie 2020, pe cauza nr.143/20.

Penitenciarelor și Penitenciarul nr.13-Chișinău au invocat aceleași temeiuri

de fapt și de drept, indicând că prin decizia din 2 octombrie 2020, emisă în

cauza nr.143/20, Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și

asigurarea egalității a decis asupra următoarelor aspecte: Faptele constatate

în pct. 5.4, reprezintă discriminare directă în realizarea dreptului la

întrevedere de lungă durată pe criteriul de statut procesual de prevenit

(persoana în privința căreia hotărârea instanței de judecată încă nu a rămas

definitivă). Faptele constatate în pct.5.9, reprezintă discriminare directă a

membrului de familie (aici concubina) prin asociere pe criteriul de statut

procesual în realizarea dreptului la întrevedere de lungă durată. În vederea

repunerii în drepturi a victimelor discriminării, Consiliul recomandă

Administrației Naționale a Penitenciarelor să aplice în privința preveniților

(persoane în privința cărora hotărârea instanței de judecată încă nu a rămas

definitivă) durata reglementată pentru condamnați. Conform pct.5.4 din

Decizie, Consiliul a stabilit faptul că prezumția discriminării directe a fost

instituită. In acest sens Consiliul a reținut existența unei deosebiri în durata

maximă a întrevederilor de lungă durată dintre condamnați și preveniți

(persoane în privința cărora hotărârea instanței de judecată încă nu a rămas

1

definitivă). Astfel, potrivit art. 213 alin. (3) Cod de executare, condamnatului

i se acordă întrevederi de lungă durată de până la 3 zile, pe când prevenitului,

potrivit art. 306 alin. (4) Cod de executare același tip de întrevedere se acordă

cu o durată de până la 24 de ore. Consiliul notează că, din perspectiva

dreptului de a avea întrevederi de lungă durată condamnații și preveniții

(persoane în privința cărora hotărârea instanței de judecată încă nu a rămas

definitivă) sunt în situații similare. În calitate de criteriu care generează

această deosebire se evidențiază statutul sau calitatea, procesuală a persoanei

dezavantajate (aici a preveniților în privința cărora hotărârea instanței de

judecată încă nu a rămas definitivă), care poate fi reținut drept un criteriu

protejat prin prisma sintagmei „orice al criteriu similar”.

Consiliul notează că aspectele de ilegalitate invocate în cererea prealabilă nr.

4/3-2380 din 16 iulie 2021, nu sunt temeinice pentru a atrage anularea actului

administrativ contestat, decizia fiind emisă conform competenței funcționale

și cu respectarea procedurii.

asigurarea egalității, a fost sesizat de către Alexandra Stratulat (concubina

deținutului Victor Pridorojnîi) cu privire la pretinsa discriminare în

realizarea dreptului la viață privată, în speță, exercitarea dreptului la

întrevederi de lungă durată. Astfel, Consiliul constatând corespunderea

cererii condițiilor de admisibilitate, prevăzute în art. 13 din Legea 121/2012

cu privire la asigurarea egalității, a dispus inițierea procedurii de examinare.

Conform cererii adresate, persoana interesată susține că concubinul acesteia

se află în Penitenciarul nr. 13 - Chișinău, începând cu iulie 2014 până în

prezent, fiind condamnat de prima instanță. La moment cauza acestuia este

în examinare la Curtea de Apel Chișinău. În toți acești 6 ani de detenție,

încearcă să obțină dreptul la vizite a concubinului său, în condiții similare cu

persoanele care au statut de condamnat dar, fără nici un rezultat. În aceste

circumstanțe, petiționara se consideră discriminată în comparație cu

persoanele care vin să-și viziteze rudele cu statut procesual de condamnat,

care dispun de drepturi mai largi. La fel, mai susține că acest tratament este

unul discriminator și fată de concubinul său (pct. I, subpct. 3.1).

Alexandra Stratulat), Consiliul a extins constatările sale cu privire la

prezumția discriminării asupra modului de exercitare a dreptului la

întrevederi de lungă durată, analizând dispozițiile Codului de executare în

acest sens, din perspectiva condițiilor stabilite de legiuitor în privința

persoanelor condamnate în raport cu preveniții, în speță, cu persoana în

2

privința căreia sentința de condamnare încă nu a rămas definitivă. În

concluzie Consiliul, a constatat instituirea prezumției de discriminare în

realizarea dreptului la întrevederi de lungă durată pe criteriu de statut

procesual.

octombrie 2020, contrară normelor instituite de legiuitor. Or, instituția care

asigură punerea în executare a hotărârilor de condamnare sau a măsurii

preventive aplicate în privința unei persoane, întreprinde măsurile necesare

privind exercitarea drepturilor garantate, inclusiv a dreptului la întrevedere

de lungă durată în privința persoanelor aflate în detenție, în condițiile

stabilite de lege și nu poate exceda limitelor expres instituite în acest sens.

Astfel, dreptul la întrevederi al persoanelor aflate în detenție cu soțul, rudele

până la gradul al IV-lea inclusiv sau cu o altă persoană indicată, se acordă în

modul reglementat de Codul de executare, care prevede condițiile generale

și particularitățile specifice categoriilor de persoane private de liberate,

precum și cu respectarea dispozițiilor Statutului executării pedepsei de către

condamnați și altor acte normative interne în domeniu. Acest fapt rezultă

expres din prevederile art. 213 alin. (1) din Codul de executare, în

corespundere cu care, condamnatul are dreptul la întrevederi de scurtă și de

lungă durată, care se acordă în modul și în condițiile stabilite de prezentul

cod și de Statutul executării pedepsei de către condamnați. De asemenea,

norma respectivă în alin. (3) indică asupra faptului că, „întrevederile de lungă

durată (...) se acordă pe o durată de la 12 ore la 3 zile.”

din Codul de executare „preveniții au dreptul la întrevederi de lungă durată,

de până la 24 de ore, în condițiile stabilite pentru persoanele condamnate.”

Așadar, întrevederile de lungă durată se acordă în condiții similare tuturor

persoanelor private de liberate, fiind reglementată diferențiat doar durata

pentru care poate fi acordat acest drept, iar în cazul preveniților se solicită

inclusiv autorizarea organului de urmărire penală sau a instanței de judecată,

în procedura cărora se află cauza penală.

că principiul non-discriminării, garantat de articolul 16 din Constituție, nu

presupune uniformitate, ci presupune un tratament egal în situații egale (a se

vedea pct. 40 din DCC nr. 105/2021). Pentru situații diferite, tratamentul

juridic poate fi diferit (a se vedea DCC nr. 12 din 3 februarie 2020, § 18).

reprezintă caracterul comparabil al situațiilor (a se vedea HCC nr. 16 din 20

mai 2021, § 39). Totodată, Curtea notează că regimul de detenție preventivă

3

este cu mult mai sever decât cel în care persoanele condamnate execută

pedeapsa închisorii. Mai mult, în cadrul detenției preventive persoana este

limitată în mai multe drepturi decât la etapa executării pedepsei închisorii

(e.g. dreptul la întrevederi, dreptul la muncă, plimbări etc.). Așadar, rezultă

că ingerința în cadrul detenției preventive poate fi relativ mai mare decât la

etapa executării pedepsei închisorii (a se vedea DCC nr. 105/2021, §43-44).

În aceste condiții, Curtea conchide că persoanele care se află sub arest

preventiv și, respectiv, persoanele care execută pedeapsa închisorii nu sunt

în situații comparabile (a se vedea DCC nr. 105/2021, §45).

sensul art.14, se produce în cazul în care există un tratament diferit al

persoanelor în situații similare sau relevante în mod similar și această

diferență de tratament nu are nicio justificare obiectivă și rezonabilă. Așadar,

existența unor diferențe de tratament, atât timp cât acestea urmăresc un scop

legitim și respectă o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele

utilizate și scopul urmărit, nu poate fi interpretată drept discriminare în

exercitarea drepturilor, iar prevederile legale care reglementează cadrul

normativ de acordare a dreptului la întrevederi, respectă aceste exigențe. De

asemenea, invocarea unui tratament diferențiat nu poate fi explicată prin

caracteristici individuale, este necesar a fi luat în considerare caracterul

proporțional al acestei măsuri. Or, un tratament diferențiat este

discriminatoriu doar în cazul în care acesta nu are o justificare obiectivă și

rezonabilă. Prin urmare, reglementarea unor particularități specifice sau

limitări în exercitarea drepturilor persoanelor aflate în detenție, în funcție de

statutul procesul al acestora, rezultă din necesitatea asigurării unei planificări

eficiente a proceselor specifice examinării cauzei penale și cele ce țin de

executarea pedepsei. Raționamentul diferențierii condițiilor de acordare a

dreptului la întrevederi de lungă durată, ce vizează durata și autorizarea

specială, rezultă din faptul că prevenitul este antrenat într-un proces de

urmărire penală sau de judecare a cauzei în instanța de fond, inclusiv în

instanța de apel, fapt care implică derularea unor proceduri specifice

procesului penal concomitent cu procesele inerente executării pedepsei.

Astfel, acordarea întrevederilor de lungă durată în cazul preveniților, pe un

termen mai îndelungat decât cel reglementat, ar putea afecta celeritatea

procesului penal în derulare sau examinarea cauzei în termen rezonabil.

Totodată, preveniții ar putea utiliza în mod intenționat acest drept pentru a

se eschiva de la participarea în proces, fapt ce ar putea duce la tergiversarea

acestuia.

felul în care au fost formulate în Decizia nr.143/2020, trezește suspiciuni

4

asupra constituționalității normelor Codului de executare în partea ce ține de

reglementarea dreptului la întrevederi de lungă durată a persoanelor

condamnate în raport cu preveniții.

neconstituționalitate reprezintă o procedură de control a conformității unei

legi sau a unui alt act normativ, cu normele constituționale. Verificarea

constituționalității normelor contestate reprezintă competența exclusivă a

Curții Constituționale, care acționează în modul și condițiile stabilite de

Codul jurisdicției constituționale nr.502/1995. Astfel, în cazul în care, în

procesul examinării sesizării adresate de Alexandra Stratulat, Consiliul a

considerat că normele Codului de executare ce reglementează dreptul la

întrevedere de lungă durată al persoanelor aflate în detenție, contravin

standardelor constituționale, urma să acționeze în conformitate cu

prevederile art. 165 alin. (4) din Codul de executare, potrivit cărora dacă, în

procesul aplicării prevederilor prezentului cod sau a actelor normative

adoptate în conformitate cu acesta, se constată că norma juridică ce urmează

a fi aplicată contravine prevederilor Constituției și este expusă într-un act

juridic care poate fi supus controlului constituționalității, organul care a

constatat acest fapt sesizează Curtea Constituțională în modul stabilit de

lege.”

Alexandra Stratulat cu privire la pretinsa discriminare, au fost prezentate

dovezile ce confirmă faptul că instituția penitenciară ce asigură detenția lui

Victor Pridorojnîi, asigură menținerea legăturii cu familia și exercitarea

dreptului la întrevederi de lungă durată în mod constant. Astfel, începând cu

anul 2016, până în prezent acesta beneficiază de întrevederi de lungă durată

cu concubina sa, în corespundere cu reglementările ce vizează modul și

condițiile exercitării acestui drept, fără a fi supus unui tratament diferențiat.

lungă în limita maximă admisă de Codul de executare, consideră că prin

decizia adoptată Consiliul și-a depășit limitele competențelor, considerând

voalat neconstituționalitatea unor prevederi din Codul de executare, fapt

pentru care această decizie urmează a fi anulată.

în pct. 3 din Decizia nr 143/20, potrivit căreia în vederea repunerii în drepturi

a victimelor discriminării, Consiliul recomandă Administrației Naționale a

Penitenciarelor să aplice în privința preveniților (persoane în privința cărora

hotărârea instanței de judecată încă nu a rămas definitivă) durata

reglementată pentru condamnați.

5

faptul că asigurarea drepturilor persoanelor aflate în detenție se realizează în

condițiile expres prevăzute de legislația execuțional penală. Or, condițiile

privind exercitarea unui drept și obligațiile unei autorități/instituții privind

modul de satisfacere a dreptului respectiv, trebuie să rezulte expres dintr-un

actul normativ superior (Lege, Hotărâre).

recomandarea privind repunerea în drepturi a victimelor discriminării, așa

cum a statuat Consiliul, prin asigurarea exercitării dreptului la întrevederi de

lungă durată în privința preveniților (persoane în privința cărora hotărârea

instanței de judecată încă nu a rămas definitivă) în condițiile reglementate de

legiuitor pentru persoanele condamnate, adică în privința cărora sentința de

condamnare este definitivă.

reglementarea diferențiată a condițiilor privind exercitarea drepturilor

reglementate de actele normative privind executarea pedepselor privative de

libertate, în funcție de statutul procesual al persoanei, reprezintă o abordare

logică și obișnuită.

prevenit în raport cu persoana condamnată, în exercitarea dreptului la

întrevederi de lungă durată și, respectiv pentru rudele acestora, deoarece

dreptul în cauză se realizează în condiții similare cu respectarea

particularităților stipulate expres în lege.

octombrie 2020, emisă în temeiul sesizării adresate de Alexandra Stratulat

privind pretinsa discriminare în realizarea dreptului la întrevederi de lungă

durată, este neîntemeiată și ilegală, urmând a fi anulată, iar Consiliul, în

speță, și-a depășit limitele competențelor stabilite și a intrat în sfera

controlului constituționalității legii.

POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE

Chișinău sediul Râșcani, s-a dispus a atrage în proces, în calitate de terți,

Alexandra Stratulat și Victor Pridorojnîi.

chemare în judecată în contenciosul administrativ nr. 3-2286/21, aflată în

procedura judecătorului Oleg Melniciuc, la cauza nr. 3-2253/21 aflată în

procedura judecătorului Oleg Melniciuc, pentru a fi examinate într-o singură

procedură.

6

Râșcani, acțiunea în contencios administrativ înaintată de Administrația

Națională a Penitenciarelor și acțiunea în contencios administrativ înaintată

de Penitenciarul nr.13-Chișinău împotriva Consiliului de Egalitate, persoane

terțe: Alexandra Stratulat, Victor Pridorojnîi privind anularea deciziei

Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea

egalității din 2 octombrie 2020, pe cauza nr.143/20, s-a admis. S-a anulat

decizia Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea

egalității din 2 octombrie 2020, pe cauza nr.143/20.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL

Pridorojnii a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 14 noiembrie 2023

a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, solicitând casarea hotărârii din 14

noiembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, rejudecarea cauzei

cu adoptarea unei noi hotărâri prin care să fie respinsă cerere de chemare în

judecată depusă de Administrația Națională a Penitenciarelor și

Penitenciarul nr. 13 – Chișinău.

apel împotriva hotărârii din 14 noiembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Râșcani, iar la 6 februarie 2024 a depus cerere de apel motivată

solicitând casarea hotărârii din 14 noiembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Râșcani și emiterea unei noi decizii prin care să fie respinsă cerere de

chemare în judecată depusă de Administrația Națională a Penitenciarelor și

Penitenciarul nr. 13 – Chișinău.

POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL

apelul declarat de Consiliul pentru Egalitate și apelul declarat de avocatul

Alexei Croitor în interesele lui Victor Pridorojnîi. S-a menținut hotărârea

Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani din 14 noiembrie 2023.

art.1 alin.(1), art. 13, art. 15, alin. (1)-(4) din Legea cu privire la asigurarea

egalității nr.121/2012 (în vigoare la momentul emiterii deciziei contestate),

art. 213 alin. (1) și (3), art. 306 alin. (4) Cod de executare.

convingă instanța că sunt prezente criterii de discriminarea directă în

realizarea dreptului la întrevederi de lungă durată pe criteriul de statut

7

procesual de prevenit (persoana în privința căreia hotărârea instanței de

judecată încă nu a rămas definitivă), precum și discriminare directă a

membrului de familie, la caz a concubinei Alexandra Stratulat prin asociere

pe criteriul de statut procesual, în realizarea dreptului la întrevederi de lungă

durată și că decizia Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării

și asigurarea egalității din 2 octombrie 2020, pe cauza nr.143/20 este una

întemeiată.

de lungă durată se acordă în condiții similare tuturor persoanelor private de

liberate, fiind reglementată diferențiat doar durata pentru care poate fi

acordat acest drept, iar în cazul preveniților se solicită inclusiv autorizarea

organului de urmărire penală sau a instanței de judecată, în procedura cărora

se află cauza penală.

diferențiat este discriminatoriu doar în cazul în care acesta nu are justificare

obiectivă și rezonabilă, la caz, însă se atestă o altă stare de fapt.

întrevederi de lungă durată, or, legiuitorul, pentru preveniți, a statuat expres

la art. 306 alin.(4) Cod de executare, că aceștia au dreptul la întrevederi de

până la 24 de ore, fapt ce conturează că atât argumentele invocate în apel,

precum și concluzia Consiliului consemnată în decizia contestată sunt

contrare normelor instituite de către legiuitor.

legal a concluzionat asupra temeinicie acțiunilor înaintate de Administrația

Națională a Penitenciarelor și de Penitenciarul nr.13-Chișinău și a decis

anularea deciziei Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și

asigurarea egalității din 2 octombrie 2020, pe cauza nr.143/20. Or, la caz, nu

se atestă un tratament discriminatoriu față de prevenit în raport cu persoana

condamnată, în exercitarea dreptului la întrevederi de lungă durată și,

respectiv pentru rudele acestora, deoarece dreptul în cauză se realizează în

condiții similare cu respectarea particularităților stipulate expres în lege.

asigură punerea în executare a hotărârilor de condamnare sau a măsurii

preventive aplicate în privința unei persoane, întreprinde măsurile necesare

privind exercitarea drepturilor garantate, inclusiv a dreptului la întrevedere

de lungă durată în privința persoanelor aflate în detenție, în condițiile

stabilite de lege.

8

discriminării și asigurarea egalității a extins constatările sale cu privire la

prezumția discriminării asupra modului de exercitare a dreptului la

întrevederi de lungă durată, analizând dispozițiile Codului de executare în

acest sens, din perspectiva condițiilor stabilite de legiuitor în privința

persoanelor condamnate în raport cu preveniții, în speță, cu persoana în

privința căreia sentința de condamnare încă nu a rămas definitivă.

instanța de fond a interpretat eronat art. 213 alin. (3) și art. 306 alin. (4) Cod

de executare în acest sens încercând să convingă instanța că urmează a se

face o distincție între statutul de prevenit la faza de urmărire penală și

prevenit - persoana în privința căreia hotărârea instanței de judecată încă nu

a rămas definitivă, precitând art. 295 alin. (1) Cod de executare.

Cod de executare care statuează expres că persoana supusă unei măsuri

preventive are drepturile, libertățile și obligațiile cetățenilor Republicii

Moldova, cu excepțiile și restricțiile stabilite de prezentul cod și de Codul de

procedură penală.

expres indicate la art. 213 alin.(1), (3) și art. 306 alin. (4) Cod de executare

și nu lasă loc de interpretări.

invocate în apel de către Consiliul pentru Egalitate și avocatul Alexei Croitor

în interesele lui Victor Pridorojnîi, or, acestea nu pot fi reținute în situația în

care se contrazic cu normele legale ce guvernează litigiul dedus judecării.

Or, critica apelanților precum că, instanța de fond nu a dat o apreciere corectă

circumstanțelor cauzei, este una pur declarativă și conturează de fapt

dezacordul părții cu soluția adoptată de către instanța de fond.

a constatat că prima instanța just a stabilit circumstanțele cauzei și a aplicat

normele legale și întemeiat a concluzionat asupra temeiniciei acțiunilor

înaintate și just a conchis a anula decizia contestată, iar careva temei legal

pentru casarea hotărârii n-a fost stabilit.

EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS

Pridorojnii a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 10 aprilie 2024 a

Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea deciziei, rejudecarea cauzei cu

9

adoptarea unei noi decizii prin care să fie respinsă cerere de chemare în

judecată depusă de Administrația Națională a Penitenciarelor și

Penitenciarul nr. 13 – Chișinău.

deciziei din 10 aprilie 2024 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea

recursului, casarea integrală a deciziei Curții de Apel Chișinău din 10 aprilie

2024, cu adoptarea unei noi decizii prin care acțiunea depusă de

Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul nr. 13 – Chișinău

să fie respinsă integral.

ARGUMENTELE RECURSULUI

Pridorojnii a reiterat cele invocate în cerere de apel și suplimentar a indicat

că, temei de declarare a recursului sunt prevederile art. 2451 alin.(l) lit. a), b),

c) Cod administrativ.

sediul Ciocana din 27 martie 2023, dosar nr.21ji-480/2022, 1-19206102-12-

2lji-14022022 s-a admis plângerea depusă de Victor Pridorojnîi privind

constatarea încălcării dreptului de întrevederi de lungă durată în IP-13

Chișinău, s-a constatat încălcarea dreptului la întrevederi de lungă durată în

privința condamnatului Victor Pridorojnîi, din partea administrației

Penitenciarul nr. 13 mun. Chișinău.

nr.21r-1206/2023 (1-19206102-02-2lr-11052023) s-a respins recursul

declarat de Penitenciarul nr. 13 mun. Chișinău, s-a menținut încheierea

Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 27 martie 2023.

drepturile garantate condamnaților, conform art. 306 Cod de executare,

dispozițiile capitolului XXII din prezentul cod referitoare la condițiile de

deținere, la drepturile și obligațiile persoanelor condamnate, la activitățile

socioeducative, la stimulări și sancțiuni disciplinare se aplică în mod

corespunzător persoanelor aflate sub arest preventiv în măsura în care nu

contravin dispozițiilor prezentului titlu.

din Convenție, dreptul la un proces echitabil.

decizia motivată a Curții de Apel Chișinău adoptată o considerăm pasibilă

de casare în temeiul art. 2451 alin. (1) lit. d) Cod administrativ.

10

arbitrară, bazată în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a

probelor, preluând motivarea instanței de fond care a interpretat în mod

eronat normele de drept și nu a elucidat pe deplin circumstanțele importante

pentru soluționarea cauzei. Aceste fapte au generat concluzii nefondate și

ilegale, care au condus la anularea deciziei Consiliului în cauza nr. 143/20

din 2 octombrie 2020.

aprilie 2024, raportată la soluția adoptată, rezultă că instanța ierarhic

inferioară a concluzionat că în speță nu există un tratament discriminatoriu

față de prevenit în raport cu persoana condamnată în exercitarea dreptului la

întrevederi de lungă durată și, respectiv, pentru rudele acestuia, deoarece

dreptul în cauză se realizează în condiții similare cu respectarea

particularităților stipulate expres în lege. Prin urmare, examinând plângerea

depusă de către dna Alexandra Stratulat în interesele sale și ale lui Victor

Pridorojnîi (terții), Consiliul neîntemeiat ar fi stabilit că faptele constatate

reprezintă discriminare.

la instanța de fond și, în cele dintâi, consideră oportun să reamintească că

prin decizia emisă pe cauza nr. 143/20 a decis că faptele constatate reprezintă

discriminare directă, implicit a membrului de familie (aici concubina) prin

asociere, pe criteriul de statut procesual de prevenit (persoana în privința

căreia hotărârea instanței de judecată încă nu a rămas definitivă) în realizarea

dreptului la întrevederi de lungă durată. Pentru a decide astfel, Consiliul a

stabilit că atât preveniții, cât și condamnații, potrivit prevederilor normative,

beneficiază de întrevederi de lungă durată. Cu toate acestea, Consiliul a

reținut că legislația în vigoare la data emiterii actului administrativ prevedea

însă durate diferite pentru astfel de întrevederi, și anume: până la 24 ore

pentru preveniți, iar pentru condamnați până la 3 zile. Respectiv, această

diferență era determinată doar de statutul procesual al persoanei. În

continuare, Consiliul a stabilit că situațiile preveniților în privința cărora

hotărârea instanței de judecată încă nu a rămas definitivă și condamnaților

sunt comparabile după natura detenției.

acordă o dată în trimestru, respectiv 4 ori pe an. Prin urmare, Consiliul nu a

întrevăzut care ar fi impedimentele obiective de a gestiona graficul de

întrevederi pentru preveniți în așa mod, încât să nu coincidă cu întreprinderea

acțiunilor de urmărire penală, fie cu ședințele de judecată. în plus, Consiliul

atrage atenția că termenul întrevederii nu este unul fix, ci unul flexibil, dat

11

fiind prezența sintagmei „de până la”. Prin urmare, Consiliul a constatat că

la nivel de aplicabilitate practică impedimente obiective, care să justifice

diferențierea examinată, nu pot fi confirmate.

argumentelor prezentate de Consiliu. Astfel, deși a menționat că, potrivit art.

213 alin. (3) Cod de executare, condamnatului i se acordă întrevederi de

lungă durată de până la 3 zile, iar prevenitului, potrivit art. 306 alin. (4) Cod

executare (în redacția de lata emiterii actului administrativ contestat), același

tip de întrevedere i se acordă cu o durată de până la 24 de ore, instanța nu a

luat în calcul că din perspectiva dreptului de a avea întrevederi de lungă

durată, condamnații și preveniții sunt în situații similare. În calitate de

criteriu care generează această deosebire se evidențiază statutul sau calitatea

procesuală a persoanei dezavantajate (aici, cea a preveniților în privința

cărora hotărârea instanței de judecată încă nu a rămas definitivă,

statut/calitate ce poate dura ani de zile), care poate fi reținut drept un criteriu

protejat prin prisma sintagmei „orice alt criteriu” stipulată la art. 1 din Legea

nr. 121/2012 cu privire la asigurarea egalității.

în constatările realizate. Astfel, inițial deși afirmă că preveniții au dreptul la

întrevederi de lungă durată conform art. 306 alin. (4) Cod de executare,

ulterior Curtea de Apel menționează că cadrul legal nu permite a acorda

subiecților vizați întrevederi de lungă durată. Această împrejurare denotă

încă o dată superficialitatea cu care instanța ierarhic inferioară a examinat

cauza, în cele din urmă adoptând o hotărâre vădit arbitrară.

examinate și constatate de Consiliu, dând dovadă de arbitraritate la

soluționarea cauzei, fapt ce a generat concluzia nefondată cu privire la

menținerea justificării primei instanțe, care a anulat decizia Consiliului nr.

143/20 din 2 octombrie 2020. Prin urmare, instanța ierarhic inferioară greșit

a ajuns la concluzia că asigurarea drepturilor persoanelor aflate în detenție

se realizează în condițiile expres prevăzute de legislația execuțional penală,

fără a fi în prezența unui tratament discriminatoriu la caz. Or, instanța a omis

că fapta de discriminare a reieșit direct din înseși prevederile legislației.

în mod direct din dispozițiile legislației în vigoare la data emiterii actului

administrativ contestat. Astfel, în conformitate cu prevederilor art. 12 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 121/2012 cu privire la asigurarea egalității, Consiliul

prin decizia nr. 143/20, emisă la 2 octombrie 2020, a examinat corespunderea

legislației în vigoare la acel moment cu standardele privind nediscriminarea,

12

fapt expres indicat la pct. 5.2 din decizie. Totodată, ținând cont și de

prevederile art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 121/2012 cu privire la

asigurarea egalității, coroborat cu pct. 21 lit. a) din Regulamentul de

activitate a Consiliului aprobat prin Legea nr. 298/2012, menționează că

cadrul normativ oferă Consiliului dreptul de a examina legislația națională

prin prisma standardelor internaționale privind nediscriminarea prin

înaintarea de propuneri de modificare a legislației care contravine acestor

standarde. Astfel, consideră neîntemeiată afirmația instanțelor ierarhic

inferioare cu privire la depășirea de către Consiliu a limitelor de competentă,

prin extinderea constatărilor la analiza dispozițiilor Codului de executare cu

privire la modul de exercitare a dreptului la întrevederi de lungă durată din

perspectiva condițiilor stabilite de legiuitor în privința persoanelor

condamnate în raport cu preveniții.

și prevenirii situațiilor similare pentru viitor, în virtutea competențelor

expres atribuite de lege, Consiliul a recomandat Ministerului Justiției să

demareze acțiunile necesare întru modificarea cadrului normativ ținând cont

de constatările sale din decizia nr. 143/20, or fapta de discriminare a reieșit

dintr-un act normativ. În context, Consiliul notează că Codul de executare a

fost supus modificărilor, proces în care s-a ținut cont de propunerile de

îmbunătățire înaintate de Consiliu în vederea asigurării tratamentului egal al

condamnaților și preveniților în realizarea dreptului la întrevederi de lungă

durată.

executare al Republicii Moldova nr. 443/2004 (în vigoare din data de 13

februarie 2024), actul normativ vizat a fost modificat inclusiv în sensul celor

constate de Consiliu prin decizia emisă pe cauza nr. 143/20. Or, potrivit pct.

23 al Art. I din Legea nr. 451/2023, textul „,de până la 24 de ore,” a fost

exclus din art. 306 alin. (4) Cod de executare. În consecință, diferența de

tratament a fost eliminată din legislație, actualmente preveniții au dreptul la

întrevederi de lungă durată, în condițiile stabilite pentru persoanele

condamnate.

de către legiuitor a modificărilor la Codul de executare, în corespundere cu

recomandarea Consiliului formulată în decizia emisă pe cauza nr. 143/20,

indică în mod expres asupra temeiniciei și legalității respectivului act

administrativ. Prin urmare, motivarea soluțiilor instanțelor inferioare este

cea care în prezent se contrazice cu normele legale ce guvernează litigiul

dedus judecării, dar nu constatările Consiliului care s-au dovedit a fi cele

13

juste și transpuse în legislație. Mai mult, Consiliul ține în mod imperios să

evidențieze că la data adoptării actului judecătoresc contestat prin recursul

de față, și anume 10 aprilie 2024, deja erau în vigoare prevederile Codului

de executare care reglementează în mod similar situația condamnaților și

preveniților sub aspectul exercitării dreptului la întrevederi de lungă durată.

În așa fel, Consiliul atestă în mod repetat arbitraritatea cu care instanța de

apel a examinat cauza, argumentele căreia aduse în susținerea soluției

instanței de fond nu mai erau actuale.

27 martie 2023 pronunțată în dosarul nr. 21ji-480/2022 (1-19206102-12-

21ji-14022022), menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18

decembrie 2023 emisă în dosarul nr. 21r-1206/2023 (1-19206102-02-21r-

11052023), a fost constatată încălcarea dreptului la întrevederi de lungă

durată în privința condamnatului Victor Pridorojnîi din partea administrației

Penitenciarul nr. 13 - Chișinău.

de către instanțele de judecată, cauza penală în privința acestuia se examina

la Curtea de Apel Chișinău, fapt ce denotă că nu deținea statut de condamnat

în sensul pct. 5 din Statutul executării pedepsei de către condamnați. Deci,

deținea încă statutul de prevenit. Mai mult, prin decizia Curții de Apel

Chișinău din 21 februarie 2024 emisă în dosarul nr. 2a-4080/21 (2-

20003089-02-2a-29102021 ), a fost dispusă încasarea în folosul lui Victor

Pridorojnîi, Alexandra Stratulat și Alexandr Stratulat despăgubirea bănească

a prejudiciului moral în cuantum a câte 10000 (zece mii) MDL fiecare,

cauzat prin încălcarea dreptului la respectarea vieții private, de familie și la

întrevederi de lungă durată.

143/20 vizează mai multe instituții, nu doar pe intimați, respectiv, și

recomandări pentru alte entități, cum ar fi Ministerul Justiției. În aceste sens,

notează că instanțele ierarhic inferioare nu puteau anula decizia în întregime,

ci doar eventual în partea ce afectează pretinsul drept încălcat al instituțiilor

intimate vizate de recomandarea formulată. Or, în acest context, anularea

deciziei în totalitate depășește cadrul de competentă a instanței de judecată.

Cu toate acestea, Consiliul opinează că până și o anulare parțială a deciziei

nu s-ar justifica la caz, în condițiile în care recomandarea de la pct. 3 din

dispozitivul deciziei Consiliului emise pe cauza nr. 143/20, în prezent, în

mod expres este în corespundere cu legislația în vigoare, în privința

preveniților fiind aplicat intervalul întrevederilor de lungă durată

reglementat pentru condamnați.

14

cu care instanța de apel a soluționat cauza supusă examinării, fapt care a

condus la adoptarea unei decizii bazate în mod determinant pe aprecierea

vădit nerezonabilă a probelor. Or, aceasta în mod greșit a preluat poziția

eronată a primei instanțe și a ignorat aprecierea la justă valoare a

argumentelor aduse de Consiliu în susținerea legalității deciziei emise pe

cauza nr. 143/20, prin probe concludente și pertinente, în plus, Consiliul

punctează că atât timp, cât recomandarea sa întru modificarea cadrului

normativ în spiritul constatărilor din decizia nr. 143/20 a fost implementată,

este împotriva dreptei judecăți de a anula actul administrativ, perfect legal,

ce a stat la baza îmbunătățirii prevederilor normative în materie execuțional-

penală, anterior discriminatorii.

POZIȚIA INTIMATULUI

solicitat declararea recursului depus de avocatul Alexei Croitor în interesele

lui Victor Pridorojnii, ca inadmisibil.

în interesele lui Victor Pridorojnii a susținut recursul depus de Consiliul

pentru egalitate.

LEGISLAȚIA RELEVANTĂ

„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel

pot fi contestate cu recurs.”

„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la

pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”

„Recursul este admis dacă:

a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței

uniforme a Curții Supreme de Justiție;

b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții

Supreme de Justiție;

c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;

d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe

aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;

e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;

f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu

încălcarea competenței jurisdicționale.

15

Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au

fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie pentru

instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d) sau a

cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare.

La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare pot fi

prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate

de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”

„Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.

Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.

Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,

motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme

de Justiție și se comunică părților.

Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, ”recursul se declară

inadmisibil în special când recursul este vădit neîntemeiat.”

MOTIVAREA INSTANȚEI

al Curții Supreme de Justiție atestă că la 18 iunie 2024 recurenților a fost

notificată decizia motivată a instanței de apel, prin intermediul poștei

electronice, fapt confirmat prin extrasul din poșta electronică anexat la

materialele cauzei (f. d. 193 V-II).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție, consideră că recursurile

sunt depuse cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.

inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului

administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat

pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept

exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o

motivare suficient de serioasă.

Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul ne

devolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva

invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material

capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,

hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond

și invocare ex officio a erorilor de drept.

de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare

convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În

consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se

16

referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea

rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

relevă temeiuri justificate care să convingă că există o aparență privind

interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material

sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea

vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a

deciziei recurată.

recursul depus de avocatul Alexei Croitor în interesele lui Victor Pridorojnii

și Consiliul pentru Egalitate, conține obiecții de fapt și de drept similare celor

expuse în cererea de apel, care au fost analizate de către Curtea de Apel

Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există

aparența unei încălcări a dreptului recurenților la soluționarea tuturor

argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în

sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera

netemeinicia deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451

din Codul administrativ. Nu este suficientă simpla expunere a

circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu

indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și

dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea

nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea

tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a

pronunțat o hotărâre neîntemeiată. Recursul nu se poate limita la o simplă

indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate Curții

de Apel Chișinău și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept,

precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla

trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau

aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Chișinău, nu

echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea

pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar

substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din

oficiu.

admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției

legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea

și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios

administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont

pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de

ordin legal fundamental.

17

de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.

230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,

întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care

se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo

împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi

mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva

Franței, pct. 45).

din Codul administrativ, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție

COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,

Declară inadmisibil recursul depus de avocatul Alexei Croitor în interesele

lui Victor Pridorojnii și recursul depus de Consiliul pentru egalitate.

Încheierea este irevocabilă.

Președinte Stela Procopciuc

Judecători Diana Stănilă

Ion Malanciuc

18