Decizie nr. 119 din 18.11.2019

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a articolelor 39 alin. (1) lit. g) și 47 alin. (3) din Legea nr. 161 din 18 iulie 2014 cu privire la administratorii autorizați, ridicată de către dl Iuri Sorochin, în dosarul nr. 3-2120/19, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani.

Excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională pe 7 noiembrie 2019 de către dl judecător Marcel Gandrabur din cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Pe 29 octombrie 2018, dl Victor Nemțanu a înaintat o acțiune împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, având ca intervenient accesoriu Uniunea Administratorilor Autorizați din Republica Moldova, prin care a solicitat anularea ordinului în privința sa de încetare a activității în calitate de administrator autorizat.

Dl avocat Iuri Sorochin a solicitat ridicarea excepției de neconstituționalitate a articolelor 39 alin. (1) lit. g) și 47 alin. (3) din Legea nr.161 din 18 iulie 2014 cu privire la administratorii autorizați, referitoare la condițiile pierderii calității de membru al Uniunii administratorilor autorizați.

Prin încheierea din 29 octombrie 2019, Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani, a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a sesizat Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Legii nr. 161 din 18 iulie 2014 cu privire la administratorii autorizați sunt următoarele:

În argumentarea excepției de neconstituționalitate, autorul pretinde că autorizația de administrator autorizat a obținut-o anterior înființării Uniunii administratorilor autorizați din Republica Moldova. Totodată, acesta susține că nu a depus nicio solicitare de aderare la Uniune și nimeni nu-i poate îngrădi dreptul său de a se asocia cu alți administratori.

De asemenea, autorul consideră că autorizația conferită de Ministerul Justiției al Republicii Moldova constituie proprietatea privată a persoanei care a dobândit-o și o deține în mod implicit, iar administratorul autorizat are dreptul și este liber să activeze în domeniul justiției. Autorul menționează că retragerea autorizației constituie motivul pentru care devine șomer, fără posibilitatea de a mai activa în domeniul pe care și l-a ales ca profesie.

Potrivit autorului excepției, dispozițiile contestate sunt contrare articolelor 1 alin. (3), 4 alin. (2), 20, 23 alin. (2), 26 alin. (1) și (2), 41, 43, 46, 54 alin. (1) și 127  din Constituție.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a Legii cu privire la administratorii autorizați, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de către dl avocat Iuri Sorochin, în dosarul nr. 3-2120/19, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani. Sesizarea este formulată de către subiectul abilitat cu acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile articolelor 39 alin. (1) lit. g) și 47 alin. (3) din Legea nr. 161 din 18 iulie 2014 cu privire la administratorii autorizați.

Curtea menționează că dispozițiile criticate au mai constituit obiect al unei sesizări a aceluiași autor, din perspectiva acelorași critici de neconstituționalitate. Astfel, prin Decizia nr. 85 din 19 iunie 2019 Curtea a declarat inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolelor 39 alin. (1) lit. g) și 47 alin. (3) din Legea nr. 161 din 18 iulie 2014 cu privire la administratorii autorizați.

În Decizia menționată supra, Curtea a reținut că legislatorul poate institui forme speciale de asociere, pentru a proteja unele interese generale și pornind de la obiectivul pe care îl urmăresc. Astfel, Uniunea administratorilor autorizați se circumscrie unei asemenea situații și nu poate fi considerată asociație în sensul dreptului la libera asociere, prevăzut de articolul 41 din Constituție (§17).

De asemenea, în paragraful 19 al acestei Decizii, Curtea a relevat că normele contestate prevăzute la articolele 39 alin. (1) lit. g) și 47 alin. (3) din Legea nr. 161 din 18 iulie 2014 cu privire la administratorii autorizați nu constituie o ingerință disproporționată în exercitarea dreptului la muncă.

Curtea constată că judecătorul Marcel Gandrabur nu  a verificat, potrivit paragrafului 82 din Hotărârea nr. 2 din 9 februarie 2016, condițiile pe care trebuie să le întrunească o sesizare, și anume: (1) obiectul excepției intră în categoria actelor cuprinse la articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție; (2) excepția este ridicată de către una din părți sau reprezentantul acesteia, sau indică faptul că este ridicată de către instanța de judecată din oficiu; (3) prevederile contestate urmează a fi aplicate la soluționarea cauzei; (4) nu există o hotărâre anterioară a Curții având ca obiect prevederile contestate.

Rezumând cele expuse

Totodată, având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluția din decizia menționată își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Prin urmare, Curtea reține că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.