Decizie nr. 85 din 19.06.2019

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a articolelor 39 alin. (1) lit. g) și 47 alin. (3) din Legea nr. 161 din 18 iulie 2014 cu privire la administratorii autorizați, ridicată de către dl Iuri Sorochin, în dosarul nr. 3-2120/19, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani.

Excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională pe 13 iunie 2019 de către dl judecător Marcel Gandrabur din cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Pe 29 octombrie 2018, dl Victor Nemțanu a înaintat o acțiune împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, având ca intervenient accesoriu Uniunea Administratorilor Autorizați din Republica Moldova, prin care a solicitat anularea ordinului în privința sa de încetare a activității în calitate de administrator autorizat.

Dl avocat Iuri Sorochin a solicitat ridicarea excepției de neconstituționalitate a articolelor 39 alin. (1) lit. g) și 47 alin. (3) din Legea nr. 161 din 18 iulie 2014 cu privire la administratorii autorizați, referitoare la condițiile pierderii calității de membru al Uniunii administratorilor autorizați.

Prin încheierea din 31 mai 2019, Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani, a admis ridicarea excepției și a sesizat Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Legii nr. 161 din 18 iulie 2014 cu privire la administratorii autorizați sunt următoarele:

Autorul excepției susține că autorizația de administrator autorizat a obținut-o anterior înființării Uniunii administratorilor autorizați din Moldova. Totodată, acesta menționează că nu a depus nicio solicitare de aderare la Uniune și nimeni nu-i poate îngrădi dreptul său de a se asocia cu alți administratori.

De asemenea, autorul consideră că autorizația conferită de Ministerul Justiției al Republicii Moldova constituie proprietatea privată a persoanei care a dobândit-o și o deține în mod implicit, iar administratorul autorizat are dreptul și este liber să activeze în domeniul justiției. Autorul menționează că motivul pentru care devine șomer, fără posibilitatea de a mai activa în domeniul pe care și l-a ales ca profesie, este retragerea autorizației.

Potrivit autorului excepției, dispozițiile contestate sunt contrare articolelor 1 alin. (3), 4 alin. (2), 20, 23 alin. (2), 26 alin. (1) și (2), 41, 43, 46, 54 alin. (1) și 127  din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a Legii cu privire la administratorii autorizați, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate, ridicată de către dl avocat Iuri Sorochin, în dosarul nr. 3-2120/19, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani, este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile articolelor 39 alin. (1) lit. g) și 47 alin. (3) din Legea nr. 161 din 18 iulie 2014 cu privire la administratorii autorizați.

Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale, dreptul la asociere, garantat de articolul 41 din Constituție, prevede posibilitatea cetățenilor de a se asocia, în mod liber, în partide sau formațiuni social-politice sau alte tipuri și forme de organizații, care nu au scopuri lucrative și nu urmăresc obținerea sau împărțirea unor beneficii. În Hotărârea nr. 28 din 21 februarie 1996, Curtea a reținut că „dreptul la asociere prevede posibilitatea cetățenilor de a se asocia, în mod liber, în partide sau formațiuni social-politice, […] sau alte tipuri și forme de organizații […], cu scopul de a participa la viața politică, științifică, socială și culturală, sau de a-și realiza o serie de interese legitime comune.”

De asemenea, Curtea Europeană a notat că obligația de a se afilia unei [organizații] care are calitatea de instituție de drept public, fiind instituită prin lege sau în baza legii, îndeplinind o activitate de interes public și urmărind un scop de interes general, nu constituie o asociație în sensul articolului 11 din Convenție (a se vedea Bota c. României, decizia din 12 octombrie 2004). Curtea Europeană a observat că statutul obligatoriu al persoanelor de membri ai unor instituții de drept public nu este contrar articolului 11 din Convenție, pentru că dispozițiile acestui articol nu oferă o protecție în cazul instituțiilor oficiale.

Curtea menționează că, în anumite situații, legislatorul poate institui forme speciale de asociere pentru a proteja unele interese generale și pornind de la obiectivul pe care îl urmăresc. Acestea  nu pot fi considerate asociații în sensul dreptului la libera asociere prevăzut de articolul 41 din Constituție. Astfel, uniunea administratorilor autorizați se circumscrie unei asemenea situații. Curtea reține că legislatorul a instituit la articolul 10 din Legea cu privire la administratorii autorizați că calitatea de membru al Uniunii o dobândesc toți administratorii autorizați.

Cu referire la argumentele autorului sesizării privind încălcarea dreptului la muncă și a dreptului de proprietate al administratorilor autorizați, Curtea menționează că și prevederile articolului 43 din Constituție nu au incidență în prezenta cauză. Prevederile constituționale referitoare la dreptul la muncă și la protecția acesteia asigură oricărei persoane posibilitatea de a-și exercita profesia sau meseria pe care o dorește, în anumite condiții stabilite de legislator, dar nu vizează obligația statului de a garanta accesul tuturor persoanelor la toate profesiile, în special în cazul persoanelor care prestează anumite servicii sau activități. Nerespectarea prevederilor legale are drept consecință imposibilitatea ocupării unei anumite funcții (HCC nr. 5 din 23 aprilie 2013, §50). Totuși, atunci când accesul persoanelor într-o anumită profesie a avut loc, privarea lor de licență este conformă cu Constituția doar dacă este proporțională.

Normele contestate ale Legii cu privire la administratorii autorizați nu constituie o ingerință disproporționată în exercitarea dreptului la muncă.

Scopul urmărit prin plata contribuțiilor obligatorii vizează administrarea și gestionarea activității Uniunii administratorilor autorizați, care reprezintă o organizație profesională de utilitate publică, necomercială și care asigură instruirea și perfecționarea profesională continuă a administratorilor. Prin urmare, impunerea prin lege a unor cotizații sau taxe obligatorii reprezintă o modalitate de asigurare a activității comune a tuturor administratorilor autorizați.

Astfel, în baza celor menționate supra, Curtea consideră că sesizarea este nefondată.

Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolelor 39 alin. (1) lit. g) și 47 alin. (3) din Legea nr. 161 din 18 iulie 2014 cu privire la administratorii autorizați, ridicată de către dl Iuri Sorochin, în dosarul nr. 3-2120/19, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.