Decizie nr. 68 din 18.05.2021

La originea cauzei se află sesizarea privind controlul constituționalității prevederilor articolului 32 3 alineatele (3) literele a) și d), (4), (5), (6), (6 1 ), (7), (8), (9), (10), (11) și teza I din alin. (12) din Legea viei și vinului nr. 57 din 10 martie 2006, depusă de către dl Chiril Moțpan, deputat în Parlament.

Sesizarea a fost depusă la Curtea Constituțională pe 23 decembrie 2020, în baza articolului 135 alin. (1) litera a) din Constituție. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 46 Dreptul la proprietate privată și protecția acesteia „(1) Dreptul la proprietate privată, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. […]”. Articolul 54 Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți (1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile și libertățile fundamentale ale omului și cetățeanului. (2) Exercițiul drepturilor și libertăților nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internațional și sânt necesare în interesele securității naționale, integrității teritoriale, bunăstării economice a țării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă și infracțiunilor, protejării drepturilor, libertăților și demnității altor persoane, împiedicării divulgării informațiilor confidențiale sau garantării autorității și imparțialității justiției. (3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24. (4) Restrângerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existența dreptului sau a libertății. Articolul 131 Bugetul public național „[…] (4) Orice propunere legislativă sau amendament care atrag majorarea sau reducerea veniturilor bugetare sau împrumuturilor, precum și majorarea sau reducerea cheltuielilor bugetare pot fi adoptate numai după ce sânt acceptate de Guvern. […]”.

Prevederile relevante ale Legii viei și vinului nr. 57 din 10 martie 2006 sunt următoarele: Articolul 32 3 Fondul Viei și Vinului „(1) În scop de susținere financiară a măsurilor de dezvoltare a sectorului vitivinicol se creează Fondul Viei și Vinului (în continuare – Fond) fără personalitate juridică. (2) Formarea și gestionarea Fondului se pune în sarcina Oficiului în conformitate cu regulamentul aprobat de către Guvern. (3) Sursele de formare a resurselor Fondului sunt: a) contribuțiile obligatorii ale producătorilor de produse vitivinicole, inclusiv ale producătorilor de produse vitivinicole –rezidenți ai zonelor economice libere; b) mijloacele alocate din bugetul de stat, aprobat anual prin legea bugetului de stat, în mărime egală cu suma contribuțiilor efectuate în conformitate cu lit.a) pentru anul precedent, care, însă, nu pot depăși 5% de la fondul de subvenționare a producătorilor agricoli; c) mijloacele de la prestarea de către Oficiu a serviciilor cu caracter voluntar; d) penalitățile la plata cu întârziere a contribuțiilor; e) resursele financiare oferite de către donatori; f) sursele financiare benevole ale persoanelor fizice și juridice, inclusiv ale celor străine. (4) Contribuabilii contribuțiilor obligatorii la Fond sunt: a) producătorii de viță altoită pentru producerea strugurilor destinați fabricării produselor vitivinicole; b) producătorii de vinuri; c) producătorii de băuturi pe bază de vin, de produse obținute pe bază de vin. (5) Cuantumurile contribuțiilor sunt: a) 0,12 lei pentru o viță altoită comercializată, destinată fabricării produselor vitivinicole; b) 30,0 lei pentru o tonă comercializată de struguri destinați vinificării; c) 0,1 lei pentru un litru comercializat de vin sau de băutură pe bază de vin; d) 1,6 lei pentru un litru de alcool absolut comercializat de produs obținut pe bază de vin, cu concentrația alcoolică de cel puțin 25% vol. ( 6) Plata contribuției prevăzute la alin.(5) lit.b) se efectuează de către unitatea vinicolă care a achiziționat struguri destinați vinificării. (6 1 ) Obligativitatea calculării și achitării contribuțiilor intervine din data eliberării facturii fiscale, a declarației de import/export sau a bonului de plată. (7) Plătitorul de contribuții obligatorii calculează de sine stătător sumele datorate către Fond și efectuează plata în decurs de cel mult 120 de zile calendaristice din ziua de eliberare a facturii fiscale. În același termen, plătitorul prezintă Serviciului Fiscal de Stat calculul contribuției conform unui formular tipizat, aprobat de către Serviciul Fiscal de Stat. (8) Suma contribuțiilor plătite se include în componența cheltuielilor care vor fi deduse. (9) Pentru sumele datorate Fondului se calculează penalitate în valoare de 0,1% din suma datoriei pentru fiecare zi de întârziere de la expirarea termenului de plată prevăzut la alin.(7). (10) Serviciul Fiscal de Stat vor aplica măsurile de executare silită a datoriilor și penalităților calculate ale plătitorilor de contribuții obligatorii către Fond similare celor prevăzute în titlul V al Codului fiscal. (11) Gestionarea colectării contribuțiilor de la plătitori, evidența contribuțiilor, calculele penalităților, precum și urmărirea datoriilor către Fond se efectuează de către Serviciul Fiscal de Stat similar modului stabilit conform legislației fiscale pentru administrarea impozitelor și taxelor. (12) Producătorii de produse vitivinicole vor transfera contribuțiile obligatorii la contul trezorerial al Oficiului. Mijloacele bugetare vor fi transferate la contul trezorerial al Oficiului, în condițiile alin.(3) lit.b), în sumă egală cu suma contribuțiilor obligatorii obținute în anul bugetar anterior. Pentru primul an de activitate a Oficiului, suma mijloacelor bugetare va fi calculată în baza plafonului de 2,5% din fondul de subvenționare a producătorilor agricoli. (13) Mijloacele Fondului sunt utilizate în strictă corespundere cu bugetul anual al Oficiului și cu planul de activitate a Oficiului, aprobate de către Consiliul de coordonare, pentru: a) promovarea exportului de produse vitivinicole, cercetarea și analiza piețelor de desfacere; b) realizarea programelor/proiectelor de dezvoltare a viticulturii și vinificației, în parteneriat cu asociațiile de profil, cu entitățile economice din sectorul vitivinicol, cu instituțiile de învățământ și de cercetare de profil și cu specialiștii în domeniu; c) elaborarea și implementarea proiectelor, programelor investiționale și de asistență tehnică în sectorul vitivinicol; d) transferarea tehnologiilor și a know-how-urilor, inclusiv pentru crearea și exploatarea loturilor experimental-demonstrative, asigurarea proiectelor cu materiale, echipamente și utilaje, elaborarea și editarea materialelor informaționale/didactice. După finalizarea proiectelor implementate de către Oficiul Național al Viei și Vinului, bunurile achiziționate în cadrul acestora din Fondul Viei și Vinului pot fi transmise gratuit în posesia partenerilor proiectului. Criteriile și modul de selectare a partenerilor de proiecte se vor stabili în conformitate cu regulamentul aprobat de către Consiliul de coordonare al Oficiului Național al Viei și Vinului; e) efectuarea analizelor sectoriale; f) executarea programelor de instruire; g) elaborarea și implementarea programelor de asigurare a conformității și calității produselor vitivinicole; h) gestionarea producerii vinurilor cu indicație geografică protejată, cu denumire de origine protejată și cu brand de țară; i) salarizarea personalului și finanțarea cheltuielilor curente ce țin de activitatea statutară a Oficiului; j) acordarea de consultanță referitor la sectorul vitivinicol. (14) Modul de prestare și mărimea plății pentru prestarea serviciilor de către Oficiu se aprobă de către Guvern. (15) Excedentele financiare neutilizate de către Oficiu pe parcursul anului nu pot fi supuse prelevării și se transferă în contul anului următor în scop de realizare a sarcinilor Oficiului. […]”.

Prevederile relevante ale Legii nr. 47 din 26 martie 2021 pentru modificarea Legii viei și vinului nr. 57/2006, sunt următoarele: […] „10. Articolul 32 3 : alineatul (3): la litera a), cuvintele „producătorilor de produse vitivinicole” , în ambele cazuri, se substituie cu cuvântul „subiecților” ; litera b) va avea următorul cuprins: „b) alocațiile de la bugetul de stat în cuantumul stabilit prin legea bugetului de stat anuală, egal cu suma contribuțiilor efectuate de subiecții specificați la alin. (4) pentru ultimul an bugetar încheiat, care însă nu pot depăși 5% din Fondul național de dezvoltare a agriculturii și mediului rural;” alineatul (4) va avea următorul cuprins: „(4) Subiecții contribuitori la Fond sunt: a) producătorii de material săditor viticol de soiuri pentru vin; b) exportatorii de struguri proaspeți sau zdrobiți de soiuri pentru vin, exportatorii de must de toate categoriile; c) producătorii de vinuri, de produse obținute pe bază de must și de produse vitivinicole aromatizate; d) producătorii de produse obținute pe bază de vin.” articolul se completează cu alineatele (4 1 ) și (4 2 ) cu următorul cuprins: „(4 1 ) Prin derogare de la alin. (4), producătorii de vin materie primă și de distilate de origine vitivinicolă produse și comercializate în Republica Moldova și utilizate pe teritoriul Republicii Moldova în calitate de materie primă la producerea altor produse vitivinicole sunt exonerați de plata contribuțiilor obligatorii la Fond conform procedurii stabilite de Guvern. (4 2 ) Obiecte ale impunerii cu contribuție obligatorie la Fond sunt: a) livrarea materialului săditor viticol de soiuri pentru vin; b) livrarea la export a strugurilor proaspeți sau zdrobiți de soiuri pentru vin și a tuturor categoriilor de must; c) livrarea vinurilor, a produselor obținute pe bază de must și a produselor vitivinicole aromatizate; d) livrarea produselor obținute pe bază de vin.” alineatele (5) și (6) vor avea următorul cuprins: „(5) Cotele contribuțiilor obligatorii la Fond sunt următoarele: a) 0,12 lei per viță altoită de soiuri pentru vin comercializată; b) 35,0 lei per tonă exportată de struguri proaspeți sau zdrobiți de soiuri pentru vin, precum și de must de toate categoriile; c) 0,1 lei per litru comercializat de vin, de produs obținut pe bază de must, de produs obținut pe bază de vin cu concentrația alcoolică sub 25% vol. și de produs vitivinicol aromatizat; d) 1,2 lei per litru de alcool absolut comercializat de produs obținut pe bază de vin cu concentrația alcoolică de cel puțin 25% vol. (6) Obligativitatea de plată a contribuției se răsfrânge asupra tuturor subiecților contributori la Fond rezidenți în Republica Moldova și intervine la data eliberării facturii fiscale, a bonului de plată fiscal sau la data depunerii declarației de export. Contribuția se achită pentru produsele ce constituie obiecte ale impunerii conform alin. (42), comercializate pe piața internă în scop de consum uman direct sau livrate la export. Plata contribuției prevăzute la alin. (5) lit. b) se efectuează de către exportator.” alineatul (6 1 ) se abrogă ; alineatul (7) va avea următorul cuprins: „(7) Subiecții contributori la Fond calculează de sine stătător sumele contribuțiilor datorate și prezintă la Serviciul Fiscal de Stat darea de seamă privind calculul contribuțiilor conform unui formular tipizat, aprobat de Serviciul Fiscal de Stat. Declararea și achitarea contribuțiilor obligatorii se efectuează până în data de 25 a lunii următoare trimestrului de raportare. Serviciul Fiscal de Stat ține evidența contribuțiilor conform art. 190 alin. (4) din Codul fiscal nr. 1163/1997.” la alineatul (10), cuvintele „vor aplica măsurile” se substituie cu cuvintele „va aplica măsurile de asigurare și”; articolul se completează cu alineatul (11 1 ) cu următorul cuprins: „(11 1 ) În cazul admiterii restanțelor către Fond, termenul de plată a contribuțiilor obligatorii poate fi modificat în conformitate cu prevederile Codului fiscal nr. 1163/1997.” alineatul (12) va avea următorul cuprins: „(12) Contribuțiile obligatorii și alocațiile de la bugetul de stat, în cuantumul prevăzut la alin. (3) lit. b) și la alin. (5), vor fi transferate la contul trezorerial al Oficiului.” alineatul (13) se completează cu litera k) cu următorul cuprins: „k) ținerea Registrului vitivinicol.” […]”. ÎN DREPT A. Argumentele autorului sesizării

În argumentarea sesizării, autorul susține că contribuțiile obligatorii către Fondul Viei și Vinului, precum și penalitățile calculate pentru întârzierea plății contribuțiilor menționate reprezintă o ingerință în dreptul de proprietate al producătorilor de produse vitivinicole, garantat de articolul 46 din Constituție.

Autorul sesizării a mai menționat că plata obligatorie a contribuțiilor în Fondul menționat supra de către producătorii vitivinicoli nu este justificată, deoarece sumele achitate sunt îndreptate pentru plata salariilor angajaților Oficiului Viei și Vinului, precum și pentru susținerea altor cheltuieli ale acestui Oficiu. De asemenea, având în vedere că în Fondul respectiv sunt acumulate mijloace financiare neutilizate, autorul desconsideră necesitatea contribuțiilor obligatorii ale producătorilor vitivinicoli, susținând că fondul ar putea activa doar din mijloacele bugetului de stat și/sau din donații. Prin urmare, normele contestate nu asigură un echilibru corect între gradul de afectare a dreptului la proprietate al producătorilor vitivinicoli și importanța modernizării sectorului vitivinicol.

De asemenea, autorul sesizării susține că textul „inclusiv ale producătorilor de produse vitivinicole – rezidenți ai zonelor economice libere” din articolul 32 3 alin. (3) lit. a) din Legea viei și vinului ar veni în contradicție și cu articolul 131 alin. (4) din Constituție, deoarece această modificare legislativă are ca efect majorarea cheltuielilor bugetare și a fost votată de Parlament cu avizul negativ al Guvernului.

Potrivit autorului sesizării, dispozițiile contestate sunt contrare articolelor 46, 54 și 131 alin. (4) din Constituție. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării, Curtea constată următoarele.

Dispozițiile articolelor 25 lit. g) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și 38 alin. (1) lit. g) din Codul jurisdicției constituționale îi conferă deputatului în Parlament prerogativa de a sesiza Curtea Constituțională.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea viei și vinului nr. 57 din 10 martie 2006, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea reține că obiectul sesizării îl constituie prevederile articolului 32 3 alineatele (3) literele a) și d), (4), (5), (6), (61), (7), (8), (9), (10), (11) și teza I din alin. (12) din Legea viei și vinului nr. 57 din 10 martie 2006, care nu au constituit anterior obiect de control al constituționalității.

Autorul sesizării pretinde că norma contestată ar veni în contradicție cu articolele 46 [ dreptul la proprietate privată și protecția acesteia ], 54 [restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți] și 131 alin. (4) [ majorarea sau reducerea veniturilor/cheltuielilor bugetare ] din Constituție.

Curtea observă că prin Legea nr. 47 din 26 martie 2021 pentru modificarea Legii viei și vinului nr. 57 din 10 martie 2006 a fost abrogată norma contestată din articolul 32 3 alin. (6 1 ). De asemenea, legislatorul a modificat integral prevederile care conțineau textele contestate de către autorul sesizării ale articolului 32 3 alineatele (4), (5), (6), (7) și (12). În aceste condiții, Curtea constată că, datorită abrogării normei contestate, precum și datorită expunerii unor dispoziții contestate într-o nouă redactare, sesizarea autorului depusă în baza articolului 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, în partea ce se referă la textele abrogate sau expuse într-o nouă redactare, este lipsită de obiect al controlului de constituționalitate. Prin urmare, Curtea declară inadmisibilă sesizarea în partea textelor contestate abrogate și celor expuse într-o redactare nouă.

Totodată, Curtea observă că modificările efectuate prin Legea nr. 47 din 26 martie 2021 la articolul 32 3 alin. (3) lit. a) nu afectează sensul textului contestat și, respectiv, Curtea va analiza dacă acest text împreună cu altele în care nu au fost operate modificări fac sau nu incidente dispozițiile constituționale invocate de autor.

În prezenta cauză, Curtea observă că articolul 1 al Legii viei și vinului, ale cărei dispoziții au fost contestate, stabilește mai multe scopuri, printre care: (i) apărarea intereselor economice ale statului și societății în sectorul pepinieritului viticol, viticulturii și vinificației; (ii) alinierea la cerințele internaționale în sectorul vitivinicol; (iii) consolidarea imaginii Republicii Moldova ca țară cu tradiții vitivinicole, sporirea exportului de vinuri calitative. În realizarea acestor scopuri și susținerea financiară a măsurilor de modernizare a sectorului vitivinicol, în Republica Moldova a fost creat Fondul Viei și Vinului, care se completează din contribuțiile obligatorii ale producătorilor de produse vitivinicole (articolul 32 3 alin. (3) lit. a)), mijloacele bugetului de stat în mărime egală cu suma contribuțiilor producătorilor pentru anul precedent (articolul 32 3 alin. (3) lit. b)), precum și din donații. Respectiv, autorul sesizării consideră că obligarea producătorilor de produse vitivinicole, în special a celor care sunt rezidenți în zonele economice libere, la plata contribuțiilor în Fondul Viei și Vinului reprezintă o ingerință în dreptul de proprietate contrară Constituției.

Curtea notează că dreptul de proprietate, garantat de articolul 46 din Constituție, nu este un drept absolut, poate suporta anumite limitări și este susceptibil de ingerințe ale statului în ceea ce privește exercitarea atributelor sale. Limitarea exercițiului acestui drept poate fi impusă de necesitatea asigurării unui echilibru între interesele individuale și interesul general, iar uneori are ca scop protecția drepturilor și a libertăților altor persoane. Astfel, obligarea la plata unor impozite și contribuții, inclusiv la plata contribuției în Fondul Viei și Vinului, prevăzută de normele Legii contestate, constituie, în principiu, o ingerință în dreptul constituțional la proprietate, întrucât privează persoana în cauză de un bun, și anume de suma bănească care trebuie plătită. Totuși, această ingerință în dreptul de proprietate este în general justificată, deoarece statului i se recunoaște prerogativa de a institui și percepe impozite și contribuții obligatorii ( Gasus Dosier - und Fordertehchnik GmbH v. Țărilor de Jos , 23 februarie 1995, § 59).

Din aceste motive, la verificarea unor norme privind impunerea la plata unor contribuții prevăzute de lege, Curtea nu va putea efectua o analiză în fond decât dacă cuantumul acestor contribuții este atât de mare, încât dreptul de proprietate ar fi afectat în mod nejustificat. În eventualitatea în care cuantumul contribuțiilor este rezonabil, problema în sine a existenței contribuțiilor constituie o chestiune care ține de marja discreționară a legislativului, fiind exclusă de la controlul de constituționalitate. Legislativul beneficiază de o asemenea marjă atunci când sunt în discuție măsurile generale de strategie economică sau socială, precum și elaborarea și implementarea politicilor în domeniul impozitării. Datorită cunoașterii directe a societății și a nevoilor sale, legislatorul este, în principiu, mai bine plasat decât Curtea pentru a decide ce este „în interesul public”. Astfel, îi revine în primul rând legislativului să decidă asupra tipului de impozite sau de contribuții care trebuie percepute (a se vedea, mutatis mutandis , Di Belmonte v. Italia , 16 martie 2010, § 40; Azienda Agricola Silverfunghi S.A.S. și alții v. Italia , 24 iunie 2014, §§ 102-103).

În acest sens, la modul abstract, Curtea nu consideră că sumele contribuțiilor impuse producătorilor vitivinicoli afectează în mod disproporționat dreptul lor de proprietate (a se vedea, mutatis mutandis , DCC nr. 85 din 19 iunie 2019, § 20; DCC nr. 138 din 9 decembrie 2019, § 25).

De asemenea, Curtea observă că autorul sesizării contestă textul „inclusiv ale subiecților [producătorilor de produse vitivinicole] – rezidenți ai zonelor economice libere” de la articolul 32 3 alin. (3) lit. a) din Legea viei și vinului, introdus prin Legea nr.157 din 20 iulie 2020 cu privire la plata contribuțiilor obligatorii în Fondul Viei și Vinului și pentru modificarea Legii viei și vinului nr. 57/2006, considerând că această prevedere a fost adoptată de către Parlament cu încălcarea articolului 131 alin. (4) din Constituție, adică fără acceptul prealabil al Guvernului.

În jurisprudența sa, Curtea a stabilit o practică clară referitoare la incidența articolului 131 alin. (4) din Constituție. Pentru a stabili dacă Parlamentul a respectat procedurile prevăzute de articolul 131 alin. (4) din Constituție, Curtea va trebui să constate dacă au fost îndeplinite următoarele condiții: (1) dacă propunerea legislativă sau amendamentul a avut sau nu ca efect majorarea sau reducerea veniturilor bugetare sau a împrumuturilor, precum și majorarea sau reducerea cheltuielilor bugetare, și (2) dacă propunerea legislativă sau amendamentul adoptat de către Parlament a fost acceptat în prealabil de către Guvern (a se vedea HCC nr. 23 din 10 octombrie 2019, § 55; HCC nr. 8 din 11 martie 2021, § 39).

Cu privire la respectarea primei condiții, Curtea a reținut că, în principiu, ea are competența de a constata dacă adoptarea prevederilor contestate de către autorul sesizării a avut sau nu ca efect majorarea sau reducerea veniturilor bugetare sau a împrumuturilor, precum și majorarea sau reducerea cheltuielilor bugetare, în special în cazurile în care efectul în discuție este evident (a se vedea HCC nr. 8 din 11 martie 2021, § 40).

În acest caz, cu referire la prima condiție, Curtea observă că prevederile contestate (articolul 32 3 alin. (3) lit. a) din Legea viei și vinului) se referă la contribuțiile obligatorii la Fondul viei și vinului ale producătorilor de produse vitivinicole – rezidenți ai zonelor economice libere, și nu au impact bugetar . Mai mult, textul legal invocat de autorul sesizării care se referă la eventualele „mijloace alocate din bugetul de stat, aprobat anual prin legea bugetului de stat, în mărime egală cu suma contribuțiilor efectuate în conformitate cu lit. a) pentru anul precedent, care, însă, nu pot depăși 5% de la fondul de subvenționare a producătorilor agricoli” din articolul 32 3 alin. (3) lit. b) din Legea viei și vinului a fost adoptat prin Legea nr. 262 din 16 noiembrie 2012 privind modificarea și completarea unor acte normative, lege care a reprezentat o inițiativă legislativă a Guvernului și din acest motiv nu mai era necesar un accept expres în sensul articolului 131 alin. (4) din Constituție. Mai mult, Curtea observă că prin Legea nr. 47 din 26 martie 2021 legislatorul a intervenit în redactarea textului menționat din articolul 32 3 alin. (3) lit. b), însă și această intervenție a reprezentat o inițiativă legislativă a Guvernului. Prin urmare, Curtea nu reține incidența articolului 131 alin. (4) din Constituție.

În baza celor menționate supra , Curtea constată că sesizarea nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) lit. a), 140 alin. (2) din Constituție, 26 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 6, 61, 62 lit. a) și 68 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională DECIDE: 1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind controlul constituționalității prevederilor articolului 32 3 alineatele (3) literele a) și d), (4), (5), (6), (6 1 ), (7), (8), (9), (10), (11) și teza I din alin. (12) din Legea viei și vinului nr. 57 din 10 martie 2006, depusă de către dl Chiril Moțpan, deputat în Parlament. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte Domnica MANOLE Chișinău, 18 mai 2021 DCC nr. 68 Dosarul nr. 188a/2020