Decizie nr. 107 din 13.07.2021

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 25 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 414 din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, ridicată de dl avocat Vasile Tarnovschi, în interesele „SDS EKIP” S.R.L., parte în dosarul nr. 1a-143/2020, pendinte la Curtea de Apel Comrat.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de domnii judecători Grigori Colev, Ștefan Starciuc și Afanasi Curdov de la Curtea de Apel Comrat, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție. A. Circumstanțele litigiului principal

Pe 19 august 2018, angajatul S.R.L. „SDS EKIP” Iurie Scurtu la volanul automobilului traversa calea ferată și a fost tamponat de o locomotivă. În rezultatul accidentului pasagerul automobilului a decedat.

Prin sentința Judecătoriei Cimișlia, sediul Leova, dl Iurie Scurtu a fost găsit vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de articolul 264 alin. (3) lit. b) din Codul penal. Examinând acțiunea civilă privind încasarea prejudiciului material în partea cheltuielilor de înmormântare, instanța de judecată a dispus încasarea sumei de 3 158,00 MDL de la asiguratorul S.A. „Klassika Asigurări”, iar cheltuielile de înmormântare în sumă de 12 348,12 MDL le-a pus în sarcina angajatorului „SDS EKIP” S.R.L. și a angajatului dl Iurie Scurtu, în mod solidar. 5. „SDS EKIP” S.R.L. a contestat cu apel sentința primei instanțe, solicitând casarea sentinței în partea admiterii acțiunii în privința sa și pronunțarea unei noi hotărâri.

Pe 12 ianuarie 2021, dl avocat Vasile Tarnovschi a ridicat, în interesele „SDS EKIP” S.R.L., excepția de neconstituționalitate a articolului 25 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 414 din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule.

Prin Încheierea din 8 februarie 2021, Curtea de Apel Comrat a admis cererea de ridicare a excepției și a sesizat Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia. B. Legislația pertinentă

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele: Articolul 23 Dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle „(1) Fiecare om are dreptul să i se recunoască personalitatea juridică. (2) Statul asigură dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle. În acest scop statul publică și face accesibile toate legile și alte acte normative.” Articolul 46 Dreptul la proprietate privată și protecția acesteia „(1) Dreptul la proprietate privată, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. […] (5) Dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecția mediului înconjurător și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului. […]”. Articolul 54 Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți „(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile și libertățile fundamentale ale omului și cetățeanului. (2) Exercițiul drepturilor și libertăților nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internațional și sunt necesare în interesele securității naționale, integrității teritoriale, bunăstării economice a țării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă și infracțiunilor, protejării drepturilor, libertăților și demnității altor persoane, împiedicării divulgării informațiilor confidențiale sau garantării autorității și imparțialității justiției. (3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24. (4) Restrângerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existența dreptului sau a libertății. Articolul 127 Proprietatea „(1) Statul ocrotește proprietatea. (2) Statul garantează realizarea dreptului de proprietate în formele solicitate de titular, dacă acestea nu vin în contradicție cu interesele societății. (3) Proprietatea publică aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale. (4) Bogățiile de orice natură ale subsolului, spațiul aerian, apele și pădurile folosite în interes public, resursele naturale ale zonei economice și ale platoului continental, căile de comunicație, precum și alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietății publice.”

Prevederile relevante ale Legii nr. 414 din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule sunt următoarele: Articolul 25 Stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale „[…] (3) În caz de deces al terței persoane, despăgubirea de asigurare se stabilește prin acordul dintre succesorii persoanei păgubite sau reprezentantul ei legal și asigurător. (4) În cazul prevăzut la alin.(3), despăgubirea de asigurare va include: a) partea din salariu pierdută de persoanele care s-au aflat la întreținerea defunctului sau care aveau dreptul la pensie de întreținere din partea lui minus indemnizațiile primite din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat; b) cheltuielile de înmormântare (cheltuielile pentru sicriu și piatra funerară, cheltuielile de transport, cheltuielile de îmbălsămare și cheltuielile cimitirului), probate cu documente justificative ; c) cheltuielile de transport al defunctului din localitatea în care a avut loc decesul până în localitatea în care a avut loc înmormântarea, probate cu documente justificative. (5) Dacă documentele justificative prevăzute la alin. (4) nu se prezintă, despăgubirea se efectuează la prețurile minime pentru servicii similare prestate de birourile de pompe funebre din localitatea în care a avut loc înmormântarea.” ÎN DREPT A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate

Autorul sesizării susține că S.R.L. „SDS EKIP” în calitate de proprietar/posesor de automobil s-a asigurat de răspundere civilă pentru eventualele pagube produse terților și a plătit prima de asigurare corespunzătoare. El consideră că, din momentul producerii accidentului rutier și survenirii riscului asigurat, răspunderea civilă a proprietarului/posesorului de automobil este preluată de asigurător, acesta fiind ținut să despăgubească persoanele prejudiciate în limitele stabilite de lege, inclusiv să restituie cheltuielile de înmormântare a victimei accidentului. Totodată, autorul menționează că, deși asigurătorul este ținut să despăgubească persoanele prejudiciate și succesorii săi în limita unui milion de lei, norma contestată limitează cheltuielile de înmormântare. În același sens s-a pronunțat și Plenul Curții Supreme de Justiție, care, în Hotărârea sa nr. 11 din 16 decembrie 2013 cu privire la aplicarea de către instanțele judecătorești a legislației în domeniul asigurării obligatorii și facultative a transportului auto, a menționat că despăgubirea de asigurare la a cărei achitare va fi obligat asigurătorul va include cheltuielile de deces prevăzute exhaustiv în articolul 25 alin. (4) din Legea nr. 414 din 22 decembrie 2006 și Codul civil, celelalte cheltuieli legate de deces (cheltuielile legate de serviciile rituale și bisericești, de procurarea îmbrăcămintei, ținând cont de statutul social al defunctului și de obiceiurile locale) fiind acoperite, conform Codului civil, de către partea vinovată de producerea accidentului rutier (pct. 62).

Autorul sesizării susține că norma contestată reprezintă o ingerință în dreptul de proprietate al asiguratului, iar această ingerință nu urmărește unul din scopurile prevăzute de articolul 54 alin. (2) din Constituție.

Autorul sesizării pretinde că norma contestată este contrară articolelor 23, 46, 127 și 54 din Constituție. B. Aprecierea Curții

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor dispoziții din Legea nr. 414 din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate ridicată de dl avocat Vasile Tarnovschi, în interesele „SDS EKIP” S.R.L., parte în dosarul nr. 1a-143/2020, pendinte la Curtea de Apel Comrat, este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, așa cum a fost interpretat acesta prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 2 din 9 februarie 2016.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie articolul 25 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 414 din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule. Curtea admite că normele contestate ar putea fi aplicate la soluționarea cauzei. După cum rezultă din sesizare și din încheierea instanței, pe rolul Curții de Apel Comrat se află o cauză penală, iar acțiunea civilă se referă la încasarea cheltuielilor de înmormântare a victimei accidentului rutier suportate de succesorii decedatului.

Curtea observă că normele contestate nu au mai făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate.

Curtea reține că autorul sesizării a afirmat incidența articolelor 23 [ dreptul fiecărui om de a-și cunoaște drepturile și îndatoririle ], 46 [ dreptul la proprietate privată și protecția acesteia ], 54 [ restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți ] și 127 [ proprietatea ] din Constituție.

Curtea reiterează că articolul 23 din Constituție nu are o aplicare de sine stătătoare. Pentru a putea fi invocat standardul calității legii, trebuie să existe o ingerință într-un drept fundamental. În jurisprudența sa, Curtea a menționat că testul calității legii se efectuează prin raportare la un drept fundamental (a se vedea HCC nr. 11 din 25 martie 2021, § 27; DCC nr. 13 din 2 februarie 2021, § 20). De asemenea, cu referire la pretinsa încălcare a articolului 54 din Constituție, Curtea a subliniat că nici acest articol nu poate fi invocat de sine stătător. Articolul 54 îi impune Curții un mod de analiză a caracterului proporțional al ingerințelor în drepturile fundamentale. Astfel, pentru a putea fi invocat acest articol, autorul sesizării trebuie să argumenteze incidența unui drept fundamental (a se vedea HCC nr. 11 din 25 martie 2021, § 27).

Cu privire la incidența articolelor 46 și 127 din Constituție, Curtea notează că, deși dispozițiile menționate garantează realizarea dreptului de proprietate, acesta nu este un drept absolut și este susceptibil de ingerințe ale statului în ceea ce privește exercitarea atributelor sale (a se vedea DCC nr.68 din 18 mai 2021, § 18).

Curtea observă că autorul sesizării este parte a unui litigiu în care riscă să suporte, ca urmare a judecării acestuia, acoperirea cheltuielilor de înmormântare în pofida faptului că s-a asigurat de răspundere civilă față de accidente rutiere. Despăgubirea de asigurare include cheltuielile de înmormântare prevăzute expres de articolul 25 alin. (3) lit. b) din Legea nr.414/2006 (cheltuielile pentru sicriu și piatra funerară, cheltuielile de transport, cheltuielile de îmbălsămare și cheltuielile cimitirului), aceasta, însă, nu include toate cheltuielile de înmormântare a victimei accidentului. Respectiv, autorul afirmă că asiguratul, care, pe de o parte, a plătit prima de asigurare, mai este ținut și la plata unor cheltuieli de înmormântare, iar acest fapt i-ar afecta dreptul constituțional de proprietate.

Curtea reține că stabilirea limitelor și ingerințele în exercitarea dreptului de proprietate ține de competența Parlamentului, care, potrivit articolului 72 alin. (3) lit. i) din Constituție, adoptă legi organice prin care se reglementează regimul juridic general al proprietății. În context, răspunderea persoanelor pentru obligațiile civile născute din accidente rutiere, asigurarea riscurilor de răspundere civilă, precum și stabilirea cheltuielilor de înmormântare care trebuie suportate de către asigurător și care de către asigurat, reprezintă o chestiune în privința căreia legislatorul dispune de o marjă de apreciere. Curtea subliniază că marja de apreciere de care dispune legislatorul presupune competența acestuia de a elabora mecanisme de limitare a exercitării drepturilor fundamentale în măsura în care nu restrâng exercițiul lor de o manieră nejustificată.

Curtea reține că în acest caz autorul excepției nu a demonstrat că Parlamentul a depășit marja discreționară stabilită de articolele 46, 54 și 72 alin. (3) lit. i) din Constituție.

Prin urmare, în baza celor menționate supra , Curtea constată că sesizarea este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond. Din aceste motive, în baza articolelor 135 alin. (1) litera g) și 140 din Constituție, 26 alin. (1) din Legea cu privire la Curtea Constituțională, 61 alin. (3) și 64 din Codul jurisdicției constituționale, Curtea Constituțională DECIDE: 1. Se declară inadmisibilă sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 25 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 414 din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, ridicată de dl avocat Vasile Tarnovschi, în interesele „SDS EKIP” S.R.L., parte în dosarul nr. 1a-143/2020, pendinte la Curtea de Apel Comrat. 2. Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Președinte de ședință Liuba ȘOVA Chișinău, 13 iulie 2021 DCC nr. 107 Dosarul nr. 32g/2021