Decizie nr. 138 din 09.12.2019

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a articolului 18 alin. (1) lit. a) și alin. (6) din Legea nr. 113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătorești, ridicată de dl Andrei Gosic, parte în dosarul nr. 3-2165/19, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de dl judecător Marcel Gandrabur din cadrul Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Pe 3 septembrie 2018, dl Andrei Gosic a formulat o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova și Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești din Republica Moldova, prin care a solicitat anularea ordinului emis în privința sa de suspendare a activității în calitate de executor judecătoresc.

În ședința de judecată, dl Andrei Gosic a depus o cerere privind ridicarea excepției de neconstituționalitate a articolului 18 alin. (1) lit. a) și alin. (6) din Legea nr. 113 din 17 iunie 2010, care stabilește condițiile de suspendare a activității executorului judecătoresc.

Prin încheierea din 8 octombrie 2019, Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani, a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Legii nr. 113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătorești sunt următoarele:

În argumentarea excepției de neconstituționalitate, autorul pretinde că textul ,,funcții elective" din articolul 18 alin. (1) lit. a) al Legii privind executorii judecătorești nu corespunde exigențelor calității legii, pentru că nu sunt enumerate în mod expres funcțiile elective. Acest text ar fi general și vag, fiind în contradicție cu articolul 23 din Constituție.

De asemenea, autorul susține că licența acordată de Ministerul Justiției constituie proprietatea privată a persoanei care a dobândit-o, iar deposedarea de dreptul de a desfășura activitatea licențiată, în lipsa unui proces judiciar, constituie o ingerință în dreptul de proprietate.

Potrivit autorului excepției, dispozițiile contestate sunt contrare articolelor 1 alin. (3), 2 alin. (2), 4, 9 alin. (3), 20, 23 alin. (2), 46 alin. (1), 54, 72 alin. (3), 96 alin. (1), 107 alin. (1), 114 și 126 din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a Legii privind executorii judecătorești, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea observă că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate, ridicată de către dl Andrei Gosic în dosarul nr. 3-2165/19, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani, este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie textul ,,funcții elective" din articolul 18 alin. (1) lit. a) și prevederile ,,activitatea executorului judecătoresc se suspendă în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. e), e

Cu privire la primul aspect al sesizării, Curtea menționează că excepția de neconstituționalitate reprezintă un instrument de apărare a drepturilor și a libertăților fundamentale și poate fi ridicată doar ca un incident în cadrul examinării acțiunii principale. Prin urmare, norma contestată trebuie să aibă incidență în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței de judecată (a se vedea Hotărârea nr. 2 din 9 februarie 2016, § 78).

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că din circumstanțele cauzei rezultă în mod clar că obiectul litigiului principal, aflat în procedura instanțelor de judecată, îl constituie contestarea ordinului de suspendare a activității în calitate de executor judecătoresc, emis în privința dlui Andrei Gosic, în baza articolului 18 alin. (1) lit. e) și alin. (6) din Legea nr. 113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătorești și a Hotărârii nr. 42 din 13 iunie 2018 a Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești.

Curtea constată că judecătorul din instanța de fond nu a verificat, potrivit paragrafului 82 și pct. 1 din dispozitivul Hotărârii nr. 2 din 9 februarie 2016, respectarea condiției pe care trebuie să o întrunească sesizarea,

Curtea menționează că, atunci când trebuie să soluționeze excepțiile de neconstituționalitate, ea trebuie să verifice pertinența prevederilor normative contestate pentru soluționarea litigiului principal din fața instanțelor de judecată. Totodată, Curtea reamintește că de invocarea unei excepții de neconstituționalitate trebuie să profite, în primul rând, autorul acesteia, în caz contrar acest instrument fiind unul simulat.

Rezumând cele menționate

Cu privire la cel de-al doilea aspect al excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit articolului 18 alin. (6) din Legea privind executorii judecătorești, activitatea executorului judecătoresc se suspendă prin ordinul ministrului justiției, la cererea Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, în cazul nevărsării plăților obligatorii la contul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești timp de trei luni de la scadență - până la achitarea lor integrală, dar nu mai mult de trei luni. Această prevedere este aplicabilă în litigiul care a stat la baza prezentei sesizări.

Deși autorul sesizării a invocat mai multe norme din Constituție, Curtea reține că argumentul său principal se referă la neconformitatea textelor contestate cu exigențele calității legii, pretinzându-se încălcarea drepturilor care decurg din articolele 23 și 46 din Constituție.

Cu titlu de principiu, Curtea Europeană a reținut că o normă este clară, accesibilă și previzibilă numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, astfel încât să permită oricărei persoane să-și corecteze conduita și să fie capabilă, cu o consiliere adecvată, să prevadă într-o măsură rezonabilă consecințele unei norme (

Cu privire la condiția accesibilității, Curtea menționează că Legea nr.113 din 17 iunie 2010 privind executorii judecătorești este publicată în Monitorul Oficial, prin urmare, nu există niciun dubiu cu privire la faptul că dispozițiile contestate îndeplinesc condiția accesibilității.

Mai mult, Curtea reține că dispoziția contestată este clară și previzibilă și nu poate pretinde apelul la consultanța juridică de specialitate.

Cu privire la incidența articolului 46 alin. (1) din Constituție, Curtea apreciază că dreptul de proprietate al autorului sesizării este afectat, însă nu într-o măsură disproporționată, care să conducă la concluzia încălcării lui. Curtea menționează că scopul urmărit prin achitarea plăților obligatorii vizează administrarea și gestionarea activității Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, care reprezintă o organizație profesională de utilitate publică, necomercială, din care fac parte toți executorii judecătorești și care organizează cursuri de instruire și perfecționare profesională a executorilor judecătorești și cursuri de formare inițială a executorilor judecătorești stagiari. Prin urmare, impunerea prin lege a plăților obligatorii reprezintă o modalitate de asigurare a activității comune a tuturor executorilor judecătorești, iar suspendarea din funcție pentru neachitarea acestor plăți reprezintă o măsură de salvgardare a acestui scop, cu o pondere mult mai mare decât aspectul dreptului de proprietate invocat de către autorul sesizării.

Totodată, Curtea nu poate reține critica autorului raportată la articolele 20 și 114 din Constituție, pentru că prevederile legale care fac obiectul excepției de neconstituționalitate nu împiedică executorii judecătorești să conteste în instanța de judecată actul în baza căruia au fost suspendați, pentru a-și apăra drepturile.

Cu privire la pretinsa încălcare a articolelor 1 alin. (3), 2 alin. (2), 4, 9 alin. (3), 54, 72 alin. (3), 96 alin. (1), 107 alin. (1) și 126 din Constituție, Curtea constată că autorul nu a argumentat care ar fi relevanța și pertinența acestora în prezenta cauză.

Totodată, Curtea observă că, în susținerea poziției sale, autorul excepției de neconstituționalitate nu este de acord cu prevederile pct. 7 din Hotărârea Congresului extraordinar al executorilor judecătorești nr. 9 din 2 septembrie 2016, potrivit cărora suma contribuțiilor lunare achitate de către executorii judecătorești va constitui 3% din sumele încasate cu titlu de onorariu, dar nu mai puțin de 700 lei.

Curtea nu poate reține spre analiză această critică de neconstituționalitate a autorului sesizării și menționează că verificarea legalității Hotărârii Congresului extraordinar al executorilor judecătorești nr.9 din 2 septembrie 2016 poate fi efectuată de către instanțele de judecată.

Prin urmare, în baza celor menționate

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.