Decizie nr. 146 din 19.12.2019

La originea cauzei se află excepția de neconstituționalitate a prevederilor articolului 328 alin. (3) lit. b) din Codul penal, ridicată de dl Ludvig Cazacu, parte în dosarul nr. 1-42/2018, pendinte la Judecătoria Cimișlia, sediul Leova.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost transmisă la Curtea Constituțională de dna judecător Silvia Gurițanu, de la Judecătoria Cimișlia, sediul Leova, în baza articolului 135 alin. (1) lit. a) și g) din Constituție.

Pe rolul Judecătoriei Cimișlia, sediul Leova, se află cauza penală de învinuire a dlui Ludvig Cazacu pentru comiterea infracțiunii prevăzute de articolul 328 alin. (3) lit. b) [

În cadrul ședinței de judecată, dl Ludvig Cazacu, inculpat în dosarul nr.1-42/2018, pendinte la Judecătoria Cimișlia, sediul Leova, a solicitat ridicarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor articolului 328 alin. (3) lit. b) din Codul penal.

Prin încheierea din 25 noiembrie 2019, instanța de judecată a admis cererea privind ridicarea excepției de neconstituționalitate și a dispus trimiterea sesizării către Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Codului penal, adoptat prin Legea nr. 985 din 18 aprilie 2002, sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Legii nr.152 din 1 iulie 2016 pentru modificarea și completarea unor acte legislative sunt următoarele:

Potrivit autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile contestate sunt contrare articolului 22 din Constituție, care se referă la neretroactivitatea legii.

Autorul excepției consideră că, pentru faptele comise în anul 2015 legate de activitatea de primar, nu poate fi tras la răspundere penală în baza articolului 328 alin. (3) lit. b) din Codul penal, deși el exercita o funcție de demnitate publică, deoarece, în sensul legii penale, primarul a devenit persoană cu funcție de demnitate publică și, respectiv, subiect al acestei infracțiuni numai după ce în articolul 123 alin. (3) din Codul penal au fost operate modificări prin Legea nr. 152 din 1 iulie 2016.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a Codului penal, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de către dl Ludvig Cazacu, parte în dosarul nr. 1-42/2018, pendinte la Judecătoria Cimișlia, sediul Leova. Astfel, sesizarea este formulată de către subiectul căruia i s-a conferit acest drept, în baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile articolului 328 alin. (3) lit. b) din Codul penal, care reglementează infracțiunea de exces de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu, săvârșită de o persoană cu funcție de demnitate publică.

Cu referire la pretinsa încălcare a principiului neretroactivității legii, Curtea menționează că, potrivit articolului 22 din Constituție, nimeni nu va fi condamnat pentru acțiuni sau omisiuni care, în momentul comiterii, nu constituiau un act delictuos. De asemenea, nu se va aplica o pedeapsă mai aspră decât cea care era aplicabilă în momentul comiterii actului delictuos. Acest principiu derivă din cel al legalității, care reprezintă o caracteristică a statului de drept (HCC nr. 6 din 16 aprilie 2015, § 78).

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că de fapt autorul ridică o problemă de aplicare a legii penale, menționând că pentru acțiunile săvârșite în anul 2015, legate de activitatea sa de primar, nu poate fi condamnat potrivit prevederilor articolului 328 alin. (3) lit. b) din Codul penal (

Curtea observă că pentru determinarea subiectului infracțiunii prevăzute de articolul 328 alin. (3) lit. b) din Codul penal se aplică dispozițiile articolului 123 din Codul penal, care la alineatul (3) prevede persoanele care se încadrează în categoria de „persoană cu funcție de demnitate publică".

Ca urmare a modificărilor operate în Codul penal prin Legea nr.152 din 1 iulie 2016, articolul 123 alin. (3) stipulează că calitatea de persoană cu funcție de demnitate publică o deține,

Mai mult, Curtea relevă că prin Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 7 din 15 mai 2017 au fost soluționate chestiunile cu privire la aplicarea legislației referitoare la răspunderea penală pentru abuzul de putere sau abuzul de serviciu, excesul de putere sau depășirea atribuțiilor de serviciu, inclusiv s-a stabilit raportul de parte-întreg între noțiunile de „persoană publică" și „persoană cu funcție de demnitate publică".

În acest context, Curtea menționează că încadrarea juridică a faptei penale, identificarea normei aplicabile cazului și stabilirea pedepsei penale țin de competența instanței de judecată. De asemenea, Curtea menționează că instanțele de judecată efectuează încadrarea juridică a faptei în funcție de condițiile concrete ale speței deduse judecății.

Așadar, Curtea nu este îndreptățită să examineze prin prisma Constituției dacă o instanță de judecată a dat o încadrare juridică corectă faptelor comise de către inculpați.

Prin urmare, deoarece autorul excepției de neconstituționalitate ridică o problemă de interpretare și aplicabilitate a prevederilor legale contestate, Curtea reiterează că interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale la situații concrete excede sferei controlului de constituționalitate și reprezintă o competență a instanțelor judecătorești (a se vedea DCC nr.135 din 15 noiembrie 2018, § 23; DCC nr. 48 din 5 aprilie 2019, § 15; DCC nr. 91 din 19 septembrie 2019, § 19; DCC nr. 130 din 2 decembrie 2019, § 22; DCC nr. 131 din 5 decembrie 2019, § 32).

În cauza respectivă, deși autorul excepției invocă prevederile articolului 22 din Constituție, în lipsa argumentelor care ar fundamenta pretinsa relație de contrarietate a dispozițiilor legale criticate față de acestea, Curtea nu poate identifica în mod rezonabil nicio critică de neconstituționalitate.

De altfel, prin Decizia nr. 98 din 19 decembrie 2016, § 22, Curtea Constituțională a statuat că orice excepție de neconstituționalitate trebuie să aibă o anumită structură inerentă și intrinsecă, ce va cuprinde trei elemente, și anume textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat.

În acest context, Curtea reține că simpla enumerare a unor dispoziții constituționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă în condițiile în care, prin prisma articolului 24 alin. (2) din Legea cu privire la Curtea Constituțională și articolului 39 din Codul jurisdicției constituționale, sesizarea trebuie să fie motivată, să cuprindă obiectul și împrejurările pe care subiectul își întemeiază cerințele, să expună normele legale și argumentele care justifică faptul că prevederea contestată contravine Constituției, precum și legătura cauzală directă între norma contestată și argumentele invocate (a se vedea,

Prin urmare, în baza celor menționate

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.