2ra-754/25 — contatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei si repararea prejudiciului
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei si repararea prejudiciului
- Temei legal
- cuantumul satisfactiei echitabile acordat în temeiul Legii nr.87 pentru încălcarea dr. la judecarea în termen rezonabil. Consolidarea practicii.
2ra-754/25 — contatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei si repararea prejudiciului (Curtea Supremă de Justiție, 2026)
D E C I Z I E
cu privire la admiterea recursului depus de Ministerul Justiției al Republicii
Moldova,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Ștefanschi Oleg împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, cu privire
la constatarea încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei și
repararea prejudiciului moral,
împotriva deciziei din 25 februarie 2025 a Curții de Apel Centru
(Dosarul nr. 2ra-754/25
NR. PIGD 2-24011535-01-2ra-23102025)
Determinarea limitelor controlului instanței de recurs asupra cuantumului satisfacției
echitabile acordate în temeiul Legii nr. 87/2011 pentru încălcarea dreptului la judecarea
cauzei într-un termen rezonabil și verificarea dacă majorarea despăgubirilor realizată de
instanța de apel respectă criteriile legale de individualizare și principiul proporționalității.
Consolidarea practicii.
Au examinat anterior cauza judecătorii:
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. C. Panfil,
Curtea de Apel Chișinău, jud. M. Anton, D. Dulghieru, C. Roșca
19 februarie 2026
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul depus de Ministerul Justiției,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Ion Munteanu, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 24 ianuarie 2024, Ștefanschi Oleg, fiind reprezentat de avocatul Serghei
Mocanu, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției,
solicitând constatarea încălcării dreptului reclamantului la examinarea în termen
rezonabil a procesului penal nr. 1-5/2014 pentru perioada 18 ianuarie 2014 – 23
ianuarie 2024, încasarea din contul bugetului de stat în beneficiul reclamantului
Ștefanschi Oleg, cu titlu de prejudiciu moral, a sumei de 20 000 euro, precum și
compensarea tuturor cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, a invocat că, la data de 18 ianuarie 2014, în
Judecătoria Briceni a parvenit pentru examinare în fond cauza penală intentată în
privința sa, acesteia fiindu-i atribuit ulterior numărul 1-5/2014.
A arătat că, prin sentința Judecătoriei Briceni din 21 martie 2016, au fost
achitați, pe motivul lipsei faptei infracțiunii, mai mulți inculpați, inclusiv
reclamantul Ștefanschi Oleg, învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art.
326 alin. (2) lit. b), d) Cod penal, instanța dispunând, totodată, respingerea ca
neîntemeiată a acțiunii civile înaintate de Procuratura Anticorupție în interesele
statului privind încasarea prejudiciului.
Reclamantul a indicat că sentința a fost contestată cu apel de către procuror,
solicitând casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit
pentru prima instanță, prin care inculpații, inclusiv Ștefanschi Oleg, să fie
recunoscuți vinovați și condamnați, cu aplicarea pedepselor prevăzute de lege,
precum și admiterea integrală a acțiunii civile.
A menționat că, prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 22
martie 2017, apelul declarat de acuzare a fost respins ca nefondat, fiind menținută
sentința instanței de fond.
Potrivit susținerilor reclamantului, procurorul a declarat ulterior recurs
ordinar, iar prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 10
octombrie 2017 recursul a fost admis, decizia instanței de apel fiind casată integral,
cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de
judecată.
Prin decizia din 3 iulie 2019 a Curții de Apel Bălți, apelul declarat de
procuror a fost admis, sentința fiind casată parțial și pronunțată o nouă hotărâre,
1
prin care toți inculpații, inclusiv reclamantul, au fost din nou achitați pe motiv că
faptele imputate nu întrunesc elementele infracțiunii.
A indicat că împotriva acestei decizii procurorul a declarat recurs ordinar,
iar prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 3 noiembrie
2020 recursul a fost admis, decizia instanței de apel fiind casată integral, cu
remiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.
Reclamantul a arătat că, prin decizia din 7 noiembrie 2023 a Curții de Apel
Bălți apelul declarat de acuzare a fost din nou admis, sentința fiind casată parțial
și pronunțată o nouă hotărâre, prin care inculpații, inclusiv Ștefanschi Oleg, au fost
achitați pe motiv că faptele imputate nu întrunesc elementele infracțiunii.
Reclamantul a subliniat că, până la momentul sesizării instanței cu prezenta
acțiune, cauza penală nu era definitiv soluționată, neexistând o hotărâre
irevocabilă, durata procedurii depășind astfel o perioadă de aproximativ 10 ani.
A invocat că, potrivit art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului,
orice persoană are dreptul la examinarea cauzei sale într-un termen rezonabil,
susținând că durata excesivă a procedurii penale a determinat încălcarea acestui
drept.
Reclamantul a menționat că, în temeiul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 87 din
21 aprilie 2011, are dreptul de a solicita constatarea încălcării dreptului la
examinarea cauzei într-un termen rezonabil și repararea prejudiciului cauzat prin
această încălcare.
A arătat că, potrivit art. 2 alin. (6) din Legea nr. 87/2011, cuantumul
despăgubirilor trebuie stabilit în funcție de circumstanțele cauzei, de durata
încălcării, de importanța procesului pentru reclamant și de conduita autorităților,
solicitând acordarea prejudiciului moral în sumă de 20 000 euro, în concordanță
cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și recomandările Curții
Supreme de Justiție.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 3 aprilie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, s-
a admis parțial cererea de chemare în judecată. S-a constatat încălcarea dreptului
reclamantului la examinarea în termen rezonabil a procesului penal nr. 1-5/2014
pentru perioada 18 ianuarie 2014 - 23 ianuarie 2024. S-a încasat din contul
bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiției, în beneficiul lui
Ștefanschi Oleg, suma de 2 000 euro, convertiți în lei moldovenești conform
cursului oficial al BNM la momentul executării hotărârii judecătorești, cu titlu de
prejudiciu moral, și cheltuielile de asistență juridică în mărime de 5 000 lei. În rest,
pretențiile s-au respins ca neîntemeiate.
2
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 11 aprilie 2024, Ministerul Justiției a declarat apel, solicitând casarea
hotărârii și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
De asemenea, la 18 aprilie 2024, Ștefanschi Oleg a declarat apel, solicitând
modificarea hotărârii în partea cuantumului prejudiciului moral.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 25 februarie 2025 a Curții de Apel Centru, s-a respins apelul
declarat de Ministerul Justiției. S-a admis apelul declarat de Ștefanschi Oleg. S-a
modificat hotărârea din 3 aprilie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, prin
majorarea cuantumului prejudiciului moral cauzat de la 2 000 euro la 10 000 euro.
În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că durata procesului penal
nr. 1-5/2014, inițiat în anul 2014, a depășit limitele termenului rezonabil prevăzut
de art. 6 §1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cauza fiind examinată
pe parcursul unei perioade de aproximativ 10 ani.
Curtea a constatat că tergiversarea examinării cauzei nu a fost imputabilă
reclamantului, aceasta fiind determinată de modul de desfășurare a procedurii
judiciare și de durata excesivă a examinării cauzei în instanțele naționale.
Instanța de apel a reținut că durata excesivă a procesului penal a generat
reclamantului suferințe morale, afectându-i reputația, viața personală și
profesională, precum și starea psihologică.
Referitor la cuantumul prejudiciului moral, Curtea a apreciat că suma
stabilită de prima instanță nu corespunde criteriilor jurisprudenței Curții Europene
a Drepturilor Omului privind durata procedurii, importanța cauzei pentru
reclamant și impactul asupra situației sale personale.
În aceste circumstanțe, instanța de apel a considerat justificată majorarea
cuantumului despăgubirilor acordate reclamantului, apreciind că suma de 10 000
euro constituie o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS ȘI SOLICITĂRILE
RECURENTULUI
La 17 octombrie 2025, Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva
deciziei din 25 februarie 2025 a Curții de Apel Centru, solicitând admiterea
recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, precum
și emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, Ministerul Justiției a invocat, în esență, că
hotărârile instanțelor inferioare sunt nelegale, fiind pronunțate cu interpretarea
eronată a Legii nr. 87/2011 și cu ignorarea jurisprudenței uniforme a Curții
Supreme de Justiție și a Curții Europene a Drepturilor Omului, temeiul de casare
fiind încadrat în prevederile art. 432 alin. (1) lit. a) și lit. e) din Codul de procedură
civilă.
3
Recurentul a susținut că instanțele inferioare au interpretat eronat noțiunea
termenului rezonabil, limitându-se la o apreciere formală a duratei procedurii
penale, fără a examina în mod efectiv raportul motivat și fără a analiza
circumstanțele relevante privind complexitatea cauzei, comportamentul
participanților, exercitarea căilor de atac și dificultatea administrării probelor.
În acest sens, Ministerul Justiției a arătat că, potrivit jurisprudenței Curții
Supreme de Justiție, interpretarea și aplicarea Legii nr. 87/2011 trebuie realizată
prin prisma practicii naționale și europene, iar hotărârile instanțelor inferioare se
află în contradicție directă cu această jurisprudență.
Astfel, a invocat jurisprudența națională relevantă, menționând cauza
Vitalie Țigănașu împotriva Ministerului Justiției, în care, pentru o durată a
procedurii penale de aproximativ 10 ani, instanțele au acordat despăgubiri în
cuantum de 50 000 lei, precum și cauza Veaceslav Moscovici împotriva
Ministerului Justiției, în care, pentru o durată a procedurii mai mare de 5 ani, s-a
dispus acordarea sumei de 10 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.
De asemenea, recurentul a invocat jurisprudența Curții Europene a
Drepturilor Omului, făcând trimitere la cauza Vataga împotriva Republicii
Moldova, în care, pentru o durată a procedurii de peste 11 ani, Curtea a acordat
reclamantei suma de 1600 euro cu titlu de prejudiciu moral, apreciind că această
soluție demonstrează caracterul disproporționat al despăgubirilor acordate în
prezenta cauză.
În opinia recurentului, instanțele inferioare au acordat un prejudiciu moral
exagerat, fără a motiva corespunzător raportul dintre durata procedurii și
cuantumul despăgubirilor, majorarea sumei de la 2 000 euro la 10 000 euro fiind
realizată în mod arbitrar și contrar principiilor echității și jurisprudenței constante
în materie.
Totodată, Ministerul Justiției a susținut că instanțele nu au analizat corect
raportul motivat privind durata procedurii penale, nefiind identificată o conduită
culpabilă a statului, iar durata examinării cauzei a fost determinată de
complexitatea acesteia, numărul participanților, exercitarea căilor de atac și alte
circumstanțe obiective.
În concluzie, recurentul a susținut că nu s-a demonstrat încălcarea dreptului
la examinarea cauzei într-un termen rezonabil, iar acordarea despăgubirilor nu este
justificată, solicitând casarea hotărârilor instanțelor inferioare și respingerea
integrală a acțiunii ca neîntemeiată.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 431 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența
Curții Supreme de Justiție.
(2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători”.
Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă:
4
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.
Art. 432 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă:
„Recursul este admis dacă: b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se
consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție;”
Art. 442 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă:
„(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în
limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor
prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale
căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.
(2) În recurs nu pot fi administrate noi probe, cu excepția celor care dovedesc
cheltuielile de judecată și despăgubirile menționate la art. 372 alin. (3). Aprecierea
probelor dată de prima instanță și de instanța de apel este obligatorie pentru instanța de
recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeinic art. 432 alin. (1) lit. e) sau în care
Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea
recursului, prevederile art. 372 se aplică în mod corespunzător”.
Art. 440 alin. (3) din Codul de procedură civilă:
„(3) Dacă este considerat admisibil, completul examinează recursul în fond.”
Art. 444 din Codul de procedură civilă:
„Recursul considerat admisibil se examinează fără înștiințarea și audierea
participanților la proces, cu excepția recursului în care se invocă întemeiat art.432 alin.(1)
lit.b) și e). Completul poate decide și în alte cazuri invitarea participanților în ședință
pentru a se pronunța cu privire la recursul considerat admisibil.”
Art. 445 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă:
„(1) Instanța, după ce judecă recursul, este în drept: e) să admită recursul și să modifice
decizia instanței de apel și/sau hotărârea primei instanțe;”
Art. 239 din Codul de procedură civilă stipulează că:
„Hotărârea judecătorească trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază
hotărârea numai pe circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate
în ședință de judecată.”
Art. 1 din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a
prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a
cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești:
„(1) Scopul prezentei legi este crearea în Republica Moldova a unui remediu intern
eficient de apărare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei și a dreptului la
executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești.”
Art. 2 alin.(1)-(4) și alin.(6)-(7) din Legea nr.87/2011:
„(1) Orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost încălcat dreptul la
judecarea în termen rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a
hotărârii judecătorești poate adresa în instanță de judecată o cerere de chemare în judecată
privind constatarea unei astfel de încălcări și repararea prejudiciului cauzat prin această
încălcare, în condițiile stabilite de prezenta lege și de legislația procesuală civilă.
(2) Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen
rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii
5
judecătorești se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot fi
imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului (denumită în
continuare reclamant).
(3) Prejudiciul cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a
cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești se repară
indiferent de vinovăția instanței de judecată, a organului de urmărire penală, a organului
responsabil de executarea hotărârilor judecătorești sau a instituției de stat debitoare.
(4) Prejudiciul cauzat de o autoritate publică sau de o autoritate căreia statul ia delegat
atribuții de autoritate publică prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a
cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești se repară
de către stat. Reparația prejudiciului se face de la bugetul de stat.
(6) Mărimea reparației prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în
termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii
judecătorești se stabilește de instanța de judecată în fiecare caz în parte, în funcție de
circumstanțele cauzei în cadrul căreia a fost comisă încălcarea, precum și de pretențiile
invocate de reclamant, de complexitatea cauzei, de comportamentul reclamantului, de
conduita organului de urmărire penală, a instanței de judecată și a autorităților relevante,
de durata încălcării și de importanța procesului pentru reclamant.
(7) Organul care reprezintă statul în instanță de judecată pe această categorie de cauze
este Ministerul Justiției.”
Art. 3 alin.(2) din Legea nr.87/2011:
„(2) În cauzele în care se pretinde încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil
a cauzei, cererea de chemare în judecată poate fi depusă în cadrul examinării cauzei în
fond sau în decursul a 6 luni de la intrarea în vigoare a ordonanței procurorului de încetare
a urmăririi penale sau de scoatere de sub urmărire penală ori a actului judecătoresc de
dispoziție.”
Art. 4 alin.(1) din Legea nr.87/2011:
„(1) Sarcina probațiunii lipsei de încălcare a dreptului la judecarea în termen rezonabil
a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești și a
lipsei suportării unui prejudiciu moral îi revine Ministerului Justiției, iar sarcina de a
dovedi suportarea prejudiciului material cauzat prin această încălcare și suportarea
costurilor și cheltuielilor de judecată îi revine reclamantului.”
Art. 5 alin.(1) din Legea nr.87/2011:
„(1) În urma constatării faptului că a fost încălcat dreptul la judecarea în termen
rezonabil a cauzei sau dreptul la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești,
instanța de judecată decide asupra acordării unei satisfacții echitabile de la bugetul de stat
în contul reparării prejudiciului moral, material, precum și a costurilor și a cheltuielilor
de judecată.”
Art. 20 alin.(1) - (4) din Codul de procedură penală:
„(1) Urmărirea penală și judecarea cauzelor penale se face în termene rezonabile.
(2) Criteriile de apreciere a termenului rezonabil de soluționare a cauzei penale sunt:
1) complexitatea cazului; 2) comportamentul participanților la proces; 3) conduita
organului de urmărire penală și a instanței de judecată; 31 ) importanța procesului pentru
cel interesat; 4) vârstă de până la 18 ani a victimei.
6
(3) Urmărirea penală și judecarea cauzelor penale privind infracțiunile de corupție,
cele conexe actelor de corupție, a cauzelor penale în care sunt persoane aflate în arest,
precum și minori se fac de urgență și în mod prioritar.
(4) Respectarea termenului rezonabil la urmărirea penală se asigură de către procuror,
iar la judecarea cazului – de către instanța respectivă.”
Art. 19 alin.(1) și alin.(5) din Codul civil:
„(1) În condițiile legii, persoana lezată într-un drept al ei sau într-un interes recunoscut
de lege poate cere repararea integrală a prejudiciului patrimonial și nepatrimonial cauzat
astfel.
(5) Repararea prejudiciului presupune repunerea persoanei lezate în situația în care s-
ar fi aflat dacă prejudiciul nu se producea.”
Art. 2007 alin. (1) lit. a) din Codul civil:
„(1) Prejudiciul cauzat persoanei prin acțiunile organelor de urmărire penală, ale
procuraturii sau ale instanțelor de judecată se repară de către stat integral, indiferent de
vinovăția persoanei responsabile, în următoarele cazuri: a) condamnare ilegală, tragere
ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii preventive sub forma arestului
preventiv sau sub forma declarației scrise de a nu părăsi localitatea;”
Art. 2036 alin. (1) - (3) din Codul civil:
„(1) În cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral prin fapte ce atentează
la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de lege,
instanța de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparația prejudiciului
prin plata de despăgubiri.
(2) Prejudiciul moral se repară indiferent de existența și întinderea prejudiciului
patrimonial.
(3) Reparația prejudiciului moral se face și în lipsa vinovăției autorului, faptei ilicite
în cazul în care prejudiciul este cauzat prin condamnare ilegală, atragere ilegală la
răspundere penală, aplicare ilegală a arestului preventiv sau a declarației scrise de a nu
părăsi localitatea, aplicarea ilegală în calitate de sancțiune administrativă a arestului ,
muncii neremunerate în folosul comunității și în alte cazuri prevăzute de lege.”
Art. 2037 alin. (1) - (3) din Codul civil:
„(1) Mărimea despăgubirii pentru prejudiciu moral se determină de către instanța de
judecată în funcție de caracterul și gravitatea prejudiciului moral cauzat persoanei
vătămate, de gradul de vinovăție a autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție
a răspunderii, și de măsura în care această despăgubire poate aduce satisfacție echitabilă
persoanei vătămate.
(2) Caracterul și gravitatea prejudiciului moral le apreciază instanța de judecată, luând
în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, restrângerea posibilităților
de viață familială și socială, precum și statutul social al persoanei vătămate.
(3) La determinarea despăgubirii, instanța de judecată va tinde să acorde o
despăgubire care, pe de o parte, are o mărime comparabilă cu cea acordată în mod obișnuit
în împrejurări similare și, pe de altă parte, ia în cont particularitățile cazului.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Cu referire la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată
reține că decizia din 25 februarie 2025 a Curții de Apel Centru a fost expediată
Ministerului Justiției, prin intermediul poștei electronice, la data de 19 august
7
2025, iar recursul a fost depus la Curtea Supremă de Justiție la data de 17
octombrie 2025, în termenul prevăzut de art. 434 alin. (1) din Codul de procedură
civilă.
În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 442 alin. (1) din Codul de
procedură civilă, Curtea Supremă de Justiție examinează recursul împotriva
deciziilor instanțelor de apel și verifică, în limitele invocate în cererea de recurs,
legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432 din
Codul de procedură civilă.
În speță, recurentul a încadrat criticile în temeiurile prevăzute de art. 432
alin. (1) lit. a) și lit. e) din Codul de procedură civilă, invocând, în esență,
interpretarea eronată a Legii nr. 87/2011 de către instanțele inferioare, ignorarea
jurisprudenței naționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului, precum și
majorarea cuantumului prejudiciului moral dispusă de instanța de apel.
Analizând criticile formulate prin cererea de recurs prin prisma rolului
instanței supreme de asigurare a aplicării uniforme a legii, Completul de judecată
constată că examinarea prezentei cauze impune intervenția instanței de recurs în
temeiul art. 432 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă, întrucât soluționarea
litigiului oferă prilejul consolidării jurisprudenței Curții Supreme de Justiție în
materia stabilirii cuantumului satisfacției echitabile acordate în temeiul Legii nr.
87/2011.
Completul de judecată reține că obiectul prezentului litigiu îl constituie
constatarea încălcării dreptului reclamantului la judecarea într-un termen rezonabil
a cauzei penale nr. 1-5/2014, precum și acordarea unei satisfacții echitabile pentru
prejudiciul moral pretins suferit, în condițiile Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 87/2011, scopul acestei legi este crearea unui
remediu intern eficient de apărare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a
cauzei, iar conform art. 2 alin. (6) din aceeași lege, mărimea reparației prejudiciului
se stabilește în fiecare caz în parte, în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei,
durata încălcării, conduita autorităților și importanța procesului pentru reclamant.
Totodată, art. 2036 și art. 2037 din Codul civil impun ca repararea
prejudiciului moral să fie individualizată și să conducă la acordarea unei
despăgubiri comparabile cu cele stabilite în împrejurări similare, astfel încât să fie
asigurate principiile echității și uniformității practicii judiciare.
Din actele cauzei rezultă că procesul penal nr. 1-5/2014 a fost pendinte pe
o perioadă îndelungată, începând cu 18 ianuarie 2014 și până la 23 ianuarie 2024,
parcurgând mai multe cicluri procesuale, inclusiv rejudecări dispuse de instanța
supremă, circumstanțe ce au determinat constatarea încălcării dreptului la
examinarea cauzei într-un termen rezonabil.
Completul de judecată reține că existența încălcării dreptului reclamantului
la examinarea cauzei într-un termen rezonabil, constatată de instanțele inferioare,
nu este contestată prin recurs, Ministerul Justiției criticând, în esență, exclusiv
8
cuantumul satisfacției echitabile acordate cu titlu de prejudiciu moral, prin
raportare la practica judiciară formată în aplicarea Legii nr. 87/2011.
Judecătoria Chișinău a stabilit prejudiciul moral în sumă de 2 000 euro, iar
Curtea de Apel Centru a majorat cuantumul acestuia la 10 000 euro.
Stabilirea cuantumului prejudiciului moral aparține marjei de apreciere a
instanței de judecată, însă exercitarea acestei marje trebuie realizată în concordanță
cu criteriile legale și cu reperele desprinse din practica judiciară, astfel încât
soluțiile pronunțate să asigure previzibilitatea și coerența jurisprudenței, rol ce
revine în mod particular Curții Supreme de Justiție în exercitarea atribuției sale de
unificare a practicii judiciare.
În practica Curții Supreme de Justiție formată în aplicarea Legii nr. 87/2011
s-a statuat constant că satisfacția echitabilă acordată pentru durate îndelungate ale
procedurilor judiciare trebuie stabilită în cuantumuri moderate, determinate prin
raportare la circumstanțele concrete ale cauzei și la criteriile prevăzute de art. 2
alin. (6) din lege, în vederea menținerii unei practici judiciare coerente și
previzibile, instanța supremă intervenind, în exercitarea atribuției sale de unificare
a practicii judiciare, asupra cuantumului despăgubirilor atunci când aceasta se
impune pentru asigurarea unor repere jurisprudențiale uniforme.
În același sens, Curtea Supremă de Justiție a reținut în jurisprudența sa
recentă că determinarea cuantumului satisfacției echitabile în temeiul Legii nr.
87/2011 trebuie realizată prin raportare la repere jurisprudențiale comparabile,
intervenția instanței de recurs fiind justificată atunci când stabilirea despăgubirii
impune consolidarea practicii judiciare (decizia Curții Supreme de Justiție din 21
noiembrie 2025, dosar nr. 2ra-363/24).
Astfel, prin decizii recente pronunțate în materie, Curtea Supremă de
Justiție a intervenit asupra cuantumului despăgubirilor stabilite de instanțele
inferioare atunci când a constatat necesitatea alinierii acestora la reperele
jurisprudențiale deja conturate, menținând constatarea încălcării dreptului, dar
ajustând cuantumul satisfacției echitabile pentru asigurarea caracterului previzibil
și uniform al practicii judiciare, (a se vedea, inter alia, deciziile Curții Supreme de
Justiție din 2024-2025 publicate pe portalul oficial al jurisprudenței instanței
supreme).
În acest sens, în jurisprudența națională au fost invocate cauze similare,
inclusiv cauza Vitalie Țigănașu împotriva Ministerului Justiției, în care pentru o
procedură penală de aproximativ 10 ani au fost acordate despăgubiri în cuantum
de 50 000 lei, precum și cauza Veaceslav Moscovici împotriva Ministerului
Justiției, în care, pentru o durată mai mare de 5 ani, s-a acordat suma de 10 000 lei
cu titlu de prejudiciu moral.
Totodată, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, inclusiv
cauza Vataga împotriva Republicii Moldova, relevă acordarea unor despăgubiri
moderate pentru durate comparabile ale procedurilor, aspect ce constituie un reper
orientativ pentru instanțele naționale.
9
În aceste condiții, Completul de judecată consideră necesară intervenția
instanței supreme pentru consolidarea practicii judiciare privind determinarea
satisfacției echitabile în cauzele întemeiate pe Legea nr. 87/2011, prezenta cauză
oferind prilejul clarificării nivelului despăgubirilor acordate în situații
comparabile, în sensul art. 432 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă.
Ținând cont de durata procedurii, de criteriile prevăzute de art. 2 alin. (6)
din Legea nr. 87/2011, de circumstanțele concrete ale litigiului și de reperele
desprinse din practica Curții Supreme de Justiție, Completul apreciază că
acordarea unei satisfacții echitabile în sumă de 30 000 lei reprezintă un cuantum
compatibil cu reperele jurisprudențiale existente și apt să contribuie la consolidarea
practicii judiciare în materie.
Intervenția instanței de recurs nu afectează constatarea încălcării dreptului
reclamantului, ci vizează exclusiv stabilirea unui cuantum al despăgubirii
compatibil cu reperele jurisprudențiale existente.
Prin urmare, decizia instanței de apel urmează a fi modificată în partea
cuantumului prejudiciului moral, în temeiul art. 445 alin. (1) lit. e) din Codul de
procedură civilă.
În consecință, recursul urmează a fi admis, cu modificarea deciziei din 25
februarie 2025 a Curții de Apel Centru, prin stabilirea prejudiciului moral în sumă
de 30 000 lei și menținerea deciziei în rest.
În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 432 alin. (1) lit. b), art. 440
alin. (3), art. 442 alin. (1) și art. 445 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI
Admite recursul declarat de Ministerul Justiției al Republicii Moldova.
Modifică decizia din 25 februarie 2025 a Curții de Apel Centru, în partea
cuantumului despăgubirilor pentru prejudiciul moral, prin reducerea acestuia de la
10 000 (zece mii) euro la 30 000 (treizeci mii) lei.
În rest, decizia din 25 februarie 2025 a Curții de Apel Centru, emisă în cauza
civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Ștefanschi Oleg
împotriva Ministerului Justiției, cu privire la constatarea încălcării dreptului la
examinarea în termen rezonabil a cauzei și repararea prejudiciului moral, se
menține.
Decizia este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Ion Munteanu
10