2ra-761/24 — constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătoresti, repararea prejudiciului moral, prejudiciului material si compensarea cheltuielilor de judecată
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătoresti, repararea prejudiciului moral, prejudiciului material si compensarea cheltuielilor de judecată
- Temei legal
- Recurs declarat dup 01 septembrie 2023. Recursul este vadit neintemeiat. Art. 433 alin. 1 lit. f din Codul de procedura civila. Dezacordul recurentului cu decizia instantei de apel nu constituie un temei de casare a ei.
2ra-761/24 — constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătoresti, repararea prejudiciului moral, prejudiciului material si compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Valentina
Mamaevschi,
în cauza civilă, intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
Valentina Mamaevschi împotriva Ministerului Justiției al Republicii
Moldova, intervenient accesoriu executorul judecătoresc Dmitrii Novicov,
cu privire la constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil
a hotărârii judecătorești, repararea prejudiciului moral, prejudiciului material
și compensarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 21 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 2ra-761/24
NR. PIGD 2-23097742-01-2ra-04062024)
Recurs declarat după 01 septembrie 2023. Recursul este vădit neîntemeiat.
Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de
casare a ei.
Judecătoria Chișinău, sediul Centru: jud. N. Russu
Curtea de Apel Chișinău: jud. A. Panov, V. Cotorobai, V. Mihaila
01 octombrie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților chestiunea cu privire la admisibilitatea
recursului declarat de Valentina Mamaevschi,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Oxana Parfeni, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 05 iulie 2023, Valentina Mamaevschi a depus cerere de chemare în
judecată, împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenient
accesoriu executorul judecătoresc Dmitrii Novicov, cu privire la constatarea
încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești,
repararea prejudiciului moral, prejudiciului material și compensarea
cheltuielilor de judecată (f. d. 3-14, vol. I).
În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta Valentina
Mamaevschi a indicat că prin hotărârea din 21 iunie 2016 a Judecătoriei
Ciocana, mun. Chișinău, s-a încasat de la Ilia Mamaevschi în beneficiul
Valentinei Mamaevschi pensia alimentară pentru întreținerea copilului
minor XXXXX născut la XXXXX, în sumă de 1 045 de lei lunar, începând
cu 25 aprilie 2016 și până la majorat.
Titlul executoriu nr.2-1182/16 din 21 iunie 2016, eliberat de Judecătoria
Ciocana mun. Chișinău se află la executare silită, la executorul judecătoresc
Dmitrii Novicov.
Prin încheierea executorului judecătoresc din 03 aprilie 2017, în
procedura de executare nr.192 p/a-28R/17, a fost stabilită restanța la plata
pensiei de întreținere pentru perioada 25 aprilie 2016 - 01 aprilie 2017, ce
urmează a fi încasată de la debitorul Ilia Mamaevschi, în mărime de
11 495 de lei.
Prin cererea din 25 februarie 2022, reclamanta a solicitat executorului
judecătoresc stabilirea restanței la plata pensiei alimentare, din 01 aprilie
2017 până în prezent, totodată a stabili cuantumul total al restanței la plata
pensiei de întreținere.
1
Prin încheierea executorului judecătoresc, a fost stabilită restanța la
plata pensiei de întreținere a debitorului Ilia Mamaevschi în baza
documentului executoriu nr.2-1182/16 din 21 iunie 2016 eliberat de
Judecătoria Ciocana, mun. Chișinău, pentru perioada 25 aprilie 2016 – 25
februarie 2022, în mărime de 61 655 de lei.
Prin cererea din 16 decembrie 2022, reclamanta a solicitat executorului
judecătoresc stabilirea restanței la plata pensiei de întreținere, din 25
februarie 2022 până în prezent, totodată a stabili cuantumul total al restanței
la plata pensiei de întreținere.
Prin cererea din 16 decembrie 2022, reclamanta a solicitat repetat de a
întocmi un proces-verbal contravențional în conformitate cu prevederile
art.318, art. 319 din Codul contravențional, în privința debitorului Ilia
Mamaevschi.
Prin cererea din 21 decembrie 2022, reclamanta a solicitat executorului
judecătoresc de a înainta un demers în instanța de judecată cu privire la
aplicarea interdicției de a părăsi țara pe un termen de 6 luni pe numele lui
Ilia Mamaevschi, în legătură cu neachitarea pensiei de întreținere, în
conformitate cu prevederile art.64 din Codul de executare.
Prin cererea din 14 februarie 2023, reclamanta a solicitat repetat
executorului judecătoresc întreprinderea tuturor acțiunilor prevăzute de lege
pentru executarea necondiționată a hotărârii din 21 iunie 2016 a Judecătoriei
Ciocana, mun. Chișinău. Totodată, a solicitat repetat de a întocmi un
proces-verbal contravențional în conformitate cu prevederile art.318, art. 319
din Codul contravențional în privința debitorului Ilia Mamaevschi.
Prin cererea din 14 februarie 2023, reclamanta a solicitat repetat
executorului judecătoresc de Dmitri Novicov de a înainta un demers în
instanța de judecată cu privire la aplicarea interdicției de a părăsi țara pe un
termen de 6 luni pe numele lui Ilia Mamaevschi în legătură cu neachitarea
pensiei de întreținere, în conformitate cu prevederile art. 64 din Codul de
executare.
2
Cu toate acestea, reclamanta a notat că eforturile întreprinse conform
legislației în vigoare în realizarea dreptului lezat nu au dat rezultate, or,
hotărârea judiciară a rămas fără executare până în prezent.
Astfel, reclamanta pretinde că, neexecutarea hotărârii în favoarea sa îi
încălcă dreptul garantat de articolul 6 § 1 a Convenției Europene pentru
Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
În același sens, reclamanta a specificat că, articolul 6 § 1 asigură oricărei
persoane dreptul de a înainta orice pretenție cu privire la drepturile și
obligațiile sale cu caracter civil în fața unei instanțe judecătorești sau
tribunal; în acest fel el cuprinde „dreptul la o instanță”, din care dreptul de
acces, adică dreptul de a institui proceduri în fața instanțelor judecătorești în
litigii civile, constituie un aspect. Totuși, acest drept ar fi iluzoriu dacă
sistemul de drept al unui Stat Contractant ar permite ca o hotărâre
judecătorească irevocabilă și obligatorie să rămână neexecutată în
detrimentul unei părți.
Reclamanta a relevat că, executarea unei hotărâri pronunțate de orice
instanță trebuie privită ca o parte integrantă a „procesului” în sensul
articolului 6. Deși hotărârea din 19 iunie 2016 a Judecătoriei Ciocana, mun.
Chișinău, a devenit irevocabilă și executorie, nu a putut fi executată, fapt ce
constituie o ingerință în dreptul la respectarea bunurilor sale, așa precum este
prevăzut în prima propoziție a primului paragraf al articolului 1 al
Protocolului nr. 1 la Convenție.
A specificat că, conform practicii judiciare a CEDO, hotărârea nu se
finalizează cu pronunțarea, ci cu executarea ei. Odată ce hotărârea nu va fi
executată, are loc încălcarea art.6 a Convenției Europene pentru Drepturile
Omului.
În context, reclamanta a indicat că, la aprecierea prejudiciului moral
urmează să se țină cont de caracterul individual al fiecărei cauze, iar aceasta
se face în raport cu criteriile de apreciere, cum este complexitatea cauzei,
durata neexecutării, comportamentul părților etc.
3
Totodată la aprecierea prejudiciului moral, se ia obligatoriu în
considerare principiul general al echității, iar suma nu trebuie să fie vădit
disproporționată cu sumele acordate de СЕDО în spețele similare.
Conform recomandării Curții Supreme de Justiție din 01 noiembrie
2012 „Privind satisfacția echitabilă”, adoptarea Legii nr.87 a avut drept scop
crearea în Republica Moldova a unui remediu intern eficient de apărare a
dreptului la judecarea în termen rezonabil și a dreptului la executarea în
termen rezonabil a hotărârii judecătorești.
Este unul din principalele mecanisme interne prin care se tinde la
respectarea termenului optim și previzibil de soluționare al procesului.
Procedura în baza Legii nr. 87 a fost introdusă ca o consecință a
jurisprudenței constante a instanței de la Strasbourg, care a statuat asupra
necesității introducerii unui asemenea mecanism intern.
Astfel, reclamanta a susținut că, până în prezent se află într-o stare
continuă de imposibilitate de a-și realiza drepturile sale la executarea
hotărârii judecătorești irevocabile, ceea ce reprezintă un tratament
discriminatoriu, și, drept consecință reflectă dreptul ei de a pretinde statului
Republica Moldova încetarea aplicării tratamentului discriminatoriu în
privința sa și de a cere repararea prejudiciului material și moral cauzat
printr-un astfel de tratament.
În drept, reclamanta Valentina Mamaevschi, și-a întemeiat pretențiile
pe prevederile art. 47, 120 din Constituția Republicii Moldova, art. 14, 2036,
2037 din Codul civil, art. 1, 2, 5, 8, 21 din Codul de executare și în baza Legii
nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat
prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a
dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești.
Reclamanta Valentina Mamaevschi a solicitat prin cererea de chemare
în judecată constatarea faptului neexecutării în termen rezonabil a hotărârii
judecătorești pronunțate de Judecătoria Ciocana, mun. Chișinău la 21 iunie
A încasa din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al
Republicii Moldova, în beneficiul reclamantei Valentina Mamaevschi suma
de 200 000 de lei, cu titlu de reparare a prejudiciului moral, cauzat prin
4
neexecutarea hotărârii judecătorești, suma de 61 655 de lei, cu titlu de
reparare a prejudiciului material, sumă de 6 000 de lei, cu titlu de cheltuielilor
de asistență juridică, suma de 208,25 de lei, cu titlu de compensare
cheltuielilor de judecată.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 03 noiembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Centru, cererea de chemare în judecată depusă de Valentina Mamaevschi a
fost respinsă, ca neîntemeiată (f. d. 7, 28-37-verso, vol. II).
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 08 noiembrie 2023, Valentina Mamaevschi, a declarat apel
nemotivat și apel motivat (f. d. 9, 10-27 vol. II), împotriva hotărârii din 03
noiembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea
apelului, casarea hotărârii instanței de fond, cu emiterea unei noi hotărâri de
admitere a cererii de chemare în judecată depusă de Valentina Mamaevschi.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 21 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău, a fost
respins apelul declarat de Valentina Mamaevschi, menținută hotărârea din
03 noiembrie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru (f. d. 56, 57-62,
vol. II).
În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că instanța
de fond corect a ajuns la concluzia de respingere a cererii de chemare în
judecată depusă de Valentina Mamaevschi. Or, probele existente la
materialele cauzei nu pot demonstra veridicitatea pretențiilor înaintate.
Din lucrările dosarului, instanța de apel a reținut că, prin hotărârea din
21 iunie 2016 a Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău a fost desfăcută
căsătoria încheiată între Ilia Mamaevschi și Valentina Danu (Mamaevschi),
s-a determinat domiciliul copilului minor XXXXX cu mama Valentina
Mamaevschi. S-a încasat din contul lui Ilia Mamaevschi în beneficiul
Valentinei Mamaevschi pensia pentru întreținerea copilului minor XXXXX
în sumă bănească fixă în mărime de 1 045 de lei lunar, începând cu data
5
adresării în instanța de judecată 25 aprilie 2016 și până la atingerea
majoratului.
Prin scrisoarea nr. 2-1182/16 din 24 iunie 2016, titlul executoriu
privind încasarea din contul lui Ilia Mamaevschi în beneficiul Valentinei
Mamaevschi a pensiei pentru întreținerea copilului minor, a fost expediat
spre executare silită executorului judecătoresc Dmitrii Novicov, iar prin
încheierea nr. 192p/a-31/16 din 29 iunie 2016, executorul judecătoresc a
dispus intentarea procedurii de executare, în baza titlului executoriu.
La caz, deși Valentina Mamaevschi, atât în prima instanță, cât și în
instanța de apel, a susținut că sunt premise pentru a constata încălcarea
drepturilor sale prin tergiversarea executării hotărârii Judecătoriei Ciocana
mun. Chișinău din 21 iunie 2016, prin prisma inacțiunilor executorului
judecătoresc, instanța de apel nu a reținut acestea argumente, deoarece, în
speță, s-a constatat că, începând cu 25 aprilie 2016, în procesul de executare
a titlului executoriu nr. 2-1182/16 din 21 iunie 2016, emis de Judecătoria
Ciocana mun. Chișinău, executorul judecătoresc Dmitrii Novicov a
întreprins un șir de acțiuni relevante activității sale, astfel că, a verificat
informația din ÎS CRIS „Registru” și a stabilit că, debitorul deține cu drept
de proprietate mijlocul de transport de model „FIAT DUCATO”, anul
fabricării 1996, cu statutul în exploatare.
De asemenea, accesând Banca Centrală de date a Cadastrelor, la 11
noiembrie 2016, executorul judecătoresc a stabilit că, pe numele lui Ilia
Mamaevschi nu este înscris dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile
din Republica Moldova.
Suplimentar, instanța de apel a reținut că, la 01 noiembrie 2016,
executorul judecătoresc a citat debitorul Ilia Mamaevschi în vederea
coordonării achitării pensiei alimentare de 1 045 de lei, a taxei de stat în sumă
de 376 de lei și amenzii în sumă de 600 de lei, citația fiind recepționată de
către debitor.
De asemenea, executorul judecătoresc Dmitrii Novicov a înaintat
demers contabilului Gimnaziului Bălțata în vederea expedierii certificatului
salarial al debitorului, iar la 17 noiembrie 2016, a stabilit că pentru anul 2016,
6
salariul și alte venituri ale debitorului Ilia Mamaevschi au constituit suma
de 3 599, 44 de lei.
În context, instanța de apel a reținut că prin declarația din 29 noiembrie
2016, debitorul Ilia Mamevschi a relatat că nu deține conturi bancare, nu
deține bunuri imobile care să fie urmărite și totodată, se obligă să achite
pensia alimentară în rate, începând cu 01 ianuarie 2017.
Totodată, instanța de apel a notat că, după ce a stabilit că debitorul nu
a început să achite pensia alimentară după cum s-a angajat prin declarația
scrisă din 29 noiembrie 2016, executorul judecătoresc Dmitrii Novicov, prin
încheierea nr. 192p/a-28R17 din 03 aprilie 2017, a stabilit restanța la pensia
de întreținere pentru perioada 25 aprilie 2016 până la 01 aprilie 2017, ce
urma a fi încasată de la debitor în beneficiul Valentinei Mamaevschi pentru
întreținerea copilului minor XXXXX în mărime de 11 495 de lei.
La fel, pentru a contribui la realizarea drepturilor creditorului
recunoscute prin documentul executoriu prezentat spre executare, executorul
judecătoresc Dmitrii Novicov a dispus, prin încheierea nr. 192s-132R,
188R/17 din 04 aprilie 2017, aplicarea interdicției de înstrăinare pe mijlocul
de transport FIAT DUCATO, înregistrat pe numele debitorului Ilia
Mamaevschi.
Tot la 04 aprilie 2017, executorul judecătoresc a dispus anunțarea în
căutare a automobilului, circumstanță care nu a fost negată în cadrul instanței
de fond de către Valentina Mamaevschi, însă, până în prezent organele
Ministerului Afacerilor Interne nu au identificat mijlocul de transport.
Mai mult ca atât, urmând circumstanțele de fapt reflectate în raportul
executorului judecătoresc, dar și cele reținute de prima instanță, instanța de
apel a reținut că, pe parcursul anului 2018, debitorul Ilia Mamaevschi a
devenit proprietarul a XXXXX cotă-parte din bunul imobil ap. XXXXX, cu
numărul cadastral XXXXX, din XXXXX, iar, în temeiul încheierii
executorului judecătoresc nr. 192s-3778/2021 din 14 aprilie 2021, în
registrul bunurilor imobile a fost notat sechestrul asupra acestui bun imobil.
7
Ulterior, prin încheierea executorului judecătoresc Dmitrii Novicov din
01 martie 2022, a fost stabilită restanța la plata pensiei de întreținere pentru
perioada 25 aprilie 2016 - 25 februarie 2022, în sumă de 61 655 de lei.
Tot pe parcursul anului 2022, executorul judecătoresc a stabilit că
debitorul Ilia Mamaevschi fost angajat la SRL „Alina Lisovscaia”, care a fost
somată de către executorul judecătoresc referitor la furnizarea informației cu
privire la funcția deținută de către debitor și mărimea salariului, însă de la
adresa întreprinderii plicul s-a returnat cu mențiunea factorului poștal
„Necunoscut”.
La 20 decembrie 2022, executorul judecătoresc Novicov Dmitrii a emis
repetat încheiere privind aplicarea măsurilor de asigurare a executării.
Pe parcursul anului 2022, debitorul Ilia Mamaevschi a fost citat în
repetate rânduri, însă nu s-a prezentat la executorul judecătoresc, la fel, se
atestă și faptul refuzului de a primi citația.
La fel, s-a constatat că, la 23 februarie 2023, executorul judecătoresc
Dmitrii Novicov a înaintat în instanța de judecată demers cu privire la
aplicarea interdicției de a părăsi țara, iar prin încheierea Judecătoriei
Criuleni, sediul Central din 14 martie 2023, s-a dispus aplicarea în privința
debitorului Ilia Mamaevschi a interdicției de a părăsi țara pe un termen de 6
luni din data emiterii încheierii.
La 17 august 2023, executorul judecătoresc a stabilit că debitorul este
angajat la SRL ”YELLOW DRIVE”.
Prin încheierea din 29 august 2023, executorul judecătoresc a stabilit
restanța la plata pensiei de întreținere încasată de la Ilia Mamaevschi în
beneficiul Valentinei Mamaevschi, pentru perioada 25 aprilie 2016 - 25
august 2023, în sumă de 86 651,04 de lei.
Prin urmare, instanța de apel a constatat că executorul judecătoresc
Dmitrii Novicov a acționat diligent pentru a asista creditorul în executarea
hotărârii judecătorești.
8
Totodată, instanța de apel a reținut că, executarea silită ar putea
continua prin urmărirea bunurilor debitorului doar dacă creditorul și-ar
asuma avansarea cheltuielilor de executare și și-ar exprima expres interesul
pentru urmărirea și eventual pentru preluarea în contul achitării datoriei a
cotei-părți de XXXXX din bunul imobil ce aparține debitorului.
Însă, deși executorul judecătoresc i-a propus Valentinei Mamevschi de
a avansa suma de 2 000 de lei, pentru demararea procedurilor de urmărire a
cotei-părți de XXXXX din bunul imobil, deținut în proprietate comună de
către debitor, creditoarea nu a reacționat la această solicitare, motiv din care
urmărirea bunului nu a fost inițiată. Or, cheltuielile pentru publicarea
anunțului la licitație, evaluarea bunului și cele de transport constituie speze
ale procedurii de executare și urmează a fi acoperite prin avansare de
creditor.
Respectiv, în condițiile în care Valentina Mamaevschi pe durata a 6 ani
de lucru pe dosarul de executare silită nu a avansat sume cu titlu de speze,
instanța de apel a notat că nu este certă și elocventă miza (interesul) acesteia
pentru procesului de executare, deoarece, executorului judecătoresc nu-i
poate fi imputată neîndeplinirea obligațiilor procedurale în cadrul procesului
de executare, or, deși statul a prevăzut diverse facilități creditorii pensiilor
de întreținere, inclusiv scutindu-i de obligația avansării taxelor pentru
acțiunile de executare, totuși, de obligația suportării spezelor (care sunt
costuri efective, datorate de executorul judecătoresc altor peroane pentru a
continua acțiunile de executare) acești creditori nu au fost exonerați.
Astfel, instanța de apel a reținut că la caz, executorul judecătoresc și-a
exercitat cu diligență obligațiile procedurale aplicând în procesul de
executare silită mecanismele oferite de lege, în limita posibilităților ale
debitorului și interesului creditorului.
În aceeași ordine de idei, instanța de apel a considerat irelevante
argumentele apelantei cu referire la faptul că executorul judecătoresc nu ar
fi întreprins măsuri suficiente de executare silită, decât din momentul în care
ea a depus mai multe cereri în acest sens, or, deși o parte din acțiunile
executorului judecătoresc s-au efectuat la insistența apelantei, atât în cadrul
instanței de fond, cât și în instanța de apel a fost stabilit că acești pași nu au
dat rezultate, la caz ne fiind constatată culpa executorului judecătoresc în
9
imposibilitatea executării hotărârii, în conceptul pretins de către creditor. Iar
pentru urmărirea bunului imobil al debitorului, în contul executării titlului
executoriu, creditorul nu și-a manifestat interesul și nu a achitat în avans
cheltuielile de executare.
Respectiv, imposibilitatea executării hotărârii judecătorești din cauza
incapacității de plată a debitorului, nu poate fi asimilată inacțiunilor
executorului judecătoresc sau lacunelor în domeniul procesului de executare,
deoarece, dacă executorul judecătoresc ar fi ținut responsabil pentru toți
debitorii care nu-și pot onora obligațiunile, acesta i-ar substitui de facto,
devenind el debitorul tuturor documentelor executorii, situație vădit contrară
normelor de drept.
În concluzie, instanța de apel a considerat neîntemeiate argumentele și
cerințele Valentinei Mamaevschi privind constatarea încălcării dreptului la
executarea în termen rezonabil prin prisma inacțiunilor executorului
judecătoresc, or, reieșind din datele cuprinse în conținutul raportului
motivat, conduita executorului judecătoresc, este în conformitate cu
legislația în vigoare și nu relevă indicii privind lipsa de diligență sau
tergiversarea executării din culpa executorului.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 21 iunie 2024, Valentina Mamaevschi, a declarat recurs împotriva
deciziei din 21 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea
recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond,
cu pronunțarea unei noi decizii prin care să fie admisă cererea de chemare în
judecată (f. d. 67-82, vol. II).
SOLICITAREA RECURENTULUI
În motivarea recursului, Valentina Mamaevschi a invocat încălcarea
esențială și aplicarea eronată a normelor de drept material și a normelor de
drept procedural, prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă (în
vigoare până la 01 septembrie 2023).
TERMENUL DE DECLARARE A RECURSULUI
Art. 434 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă:
10
„(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a
deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”
Completul de judecată conchide că recurentul, s-a conformat
prevederilor art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă și a depus în
termen recursul, or, copia deciziei motivate a fost expediată în adresa
părților, la 26 aprilie 2024, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire
anexată la actele cauzei (f. d. 63, vol. II), iar cererea de recurs au fost depusă
la 21 iunie 2024 (f. d. 67-82, vol. II).
La 06 ianuarie 2025, în adresa Ministerului Justiției al Republicii
Moldova și executorului judecătoresc Dmitrii Novicov a fost expediat copia
recursului declarate de Valentina Mamaevschi, cu înștiințarea despre
necesitatea depunerii referinței timp de o lună de la data primirii
corespondenței, fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică anexat
la materialele dosarului (f. d. 88, vol. II).
La 09 ianuarie 2025, prin intermediul poștei electronice, executorul
judecătoresc Dmitrii Novicov a depus referință la recursul declarat de
Valentina Mamaevschi, solicitând să fie declarat inadmisibil (f. d. 89-91, vol.
II).
Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului,
Ministerul Justiției al Republicii Moldova, nu a făcut uz de dreptul său
procedural de a depune referință.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 433 alin. (1) lit. (f) din Codul de procedură civilă
(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este
vădit neîntemeiat.
Art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă
(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme
a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv
un apel depus în termen;
11
d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă
„(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților,
declară recursul inadmisibil.
(2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei,
motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme
de Justiție și se expediază părților.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/
inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile Codului de
procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil
bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un
drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu
prezintă o motivare suficient de serioasă.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră recursul
inadmisibil, deoarece a fost declarat în afara cadrului legal actual.
Or, recursul a fost depus la 21 iunie 2024, adică după intrarea în vigoare
a noilor reglementări privind temeiurile de recurs stabilite prin Legea nr.246
din 31 iulie 2023, în vigoare după 01 septembrie 2023. Astfel, orice cerere
de recurs formulată după această dată trebuie să respecte dispozițiile art. 432
din Codul de procedură civilă, în redacția actuală.
Cu toate acestea, recurenta a indicat în mod expres în cererile de recurs
temeiuri legale valabile doar până la 01 septembrie 2023. Acest fapt
echivalează cu invocarea unor motive inexistente în dreptul procesual actual,
ceea ce determină că recursul este vădit neîntemeiat. Mai mult din conținutul
cererii de recurs nu reiese nici o critică de nelegalitate compatibilă cu
temeiurile prevăzute de art.432 din Codul de procedură civilă.
12
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursurilor trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute
la art.432 din Codul de procedură civilă.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,
fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie
pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului
însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție
pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de
vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
instanța de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala
cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea
oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de
admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct.
230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care
se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo
împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi
13
mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva
Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire
la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a
se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Cu titlu subsecvent, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
notează că, în speță, debitorul obligației de executare nu este o autoritate
publică, ci o persoană fizică privată, astfel că analiza încălcării dreptului la
executarea în termen rezonabil urmează a fi făcută prin raportare la
comportamentul acesteia în cadrul procedurii de executare.
Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție observă
că, reieșind din raportul Ministerului Justiției și al executorului judecătoresc
Dmitrii Novicov, ultimul și-a exercitat cu diligență obligațiile legale,
utilizând în cadrul procedurii de executare silită mecanismele prevăzute de
lege, în limita posibilităților patrimoniale ale debitorului și interesului
creditorului.
În special Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atrage
atenția la înștiințarea scrisă a executorului judecătoresc, recepționată de
creditorul Valentina Mamaevschi la 03 martie 2022, prin care ultima a fost
informată despre aplicarea sechestrului asupra bunurilor debitorului Ilia
Mamaevschi, inclusiv asupra cotei de XXXXX din apartamentul nr.
XXXXX cu numărul cadastral XXXXX, situat în XXXXX. Totodată,
executorul a notificat creditorul că, pentru urmărirea imobilului în contul
stingerii datoriei, este necesară achitarea anticipată a cheltuielilor de
executare în sumă de 2 000 de lei. Însă, din actele cauzei nu rezultă că
Valentina Mamaevschi a dat curs acestei solicitări.
14
Astfel, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că,
pasivitatea creditorului Valentina Mamaevschi în procedura de executare,
prin neavansarea cheltuielilor pentru urmărirea imobilului în contul stingerii
datoriei, a contribuind la prelungirea duratei procedurii de executare.
Respectiv, durata procedurii de executare nu poate fi pusă în sarcina
statului, întrucât executorul judecătoresc a acționat cu diligență și a utilizat
toate pârghiile legale disponibile, iar prelungirea executării a fost
determinată de pasivitatea creditorului, care nu a avansat cheltuielile
necesare pentru valorificarea bunurilor debitorului.
În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Valentina
Mamaevschi, ca fiind inadmisibil.
Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2),
art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă.
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul declarat de Valentina Mamaevschi,
împotriva deciziei din 21 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Oxana Parfeni
15