2ra-655/24 — constatarea faptului incalcarii dreptului la examinarea in termen rezonabil a cauzei si repararea prejudiciului moral
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- constatarea faptului incalcarii dreptului la examinarea in termen rezonabil a cauzei si repararea prejudiciului moral
- Temei legal
- temeiurile inadmisibilitatii recursului
2ra-655/24 — constatarea faptului incalcarii dreptului la examinarea in termen rezonabil a cauzei si repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului declarat de Ministerul Justiției,
în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de
către Moscovici Veaceslav împotriva Ministerului Justiției cu privire la
constatarea faptului încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a
cauzei și repararea prejudiciului moral,
împotriva deciziei din 27 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău,
(Dosarul nr. 2ra-655/24
NR. PIGD 2-23052557-01-2ra-30052024)
Recurs declarat după 01 septembrie 2023. Argumentele invocate în cererea de recurs nu
constituie temei de admisibilitate a recursului. Recursul exercitat conform Secțiunii a II-a
are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.
Judecătoria Chișinău, sediul Centru, jud. R. Pascari,
Curtea de Apel Chișinău, jud. A. Pahopol, R. Pulbere, D. Dulghieru,
15 noiembrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților chestiunea cu privire la admisibilitatea
recursului depus de Ministerul Justiției,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Oxana Parfeni,
Mariana Ursachi, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 07 aprilie 2023, Moscovici Veaceslav a depus cerere de chemare
în judecată împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea faptului
încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei și repararea
prejudiciului moral.
În argumentarea acțiunii reclamantul a indicat, că la 29 decembrie
2017, OUP al SUP al IP Centru mun. Chișinău, a intentat dosar penal în baza
elementelor componenței de infracțiune prevăzute de art.361 alin.(2) lit.(b),
art.27, art.190 alin.(5) din Codul penal.
La data de 17 ianuarie 2018, reclamantul a fost recunoscut ca bănuit,
la 30 martie 2018 a fost pus sub învinuire, iar la 19 iunie 2018 cauza penală
a fost transmisă în instanța de judecată.
Prin sentința din 23 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău,
reclamantul a fost condamnat în baza art.42 alin.(3), art.361 alin.(2) lit.b) din
Codul penal, cu aplicarea art.81 alin.(3) din Codul penal, la 2 ani închisoare
și art.42 alin.(3), art.27, art.190 alin.(5) din Codul penal, cu aplicarea art.81
alin.(3) din Cod, la 8 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții
sau exercita activități în domeniul gestionării mijloacelor bănești pe un
termen de 5 ani.
Conform art.84 din Codul penal, prin cumulul parțial al pedepselor
aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 8 ani și 6 luni închisoare, cu
privarea de dreptul de a ocupa funcții sau exercita activități în domeniul
gestionării mijloacelor bănești pe un termen de 5 ani, cu executare în
penitenciar de tip închis, din 30 martie 2018.
În acest sens, reclamantul a accentuat că termenul de examinare a
cauzei în instanța de fond este de la 19 iunie 2018 până la 23 noiembrie 2018,
termenul de examinare a cauzei în instanța de apel este de la 11 februarie
2019 până la 01 noiembrie 2021, termenul de examinare a cauzei în instanța
de recurs este de la 18 ianuarie 2022 până la 11 aprilie 2022 și termenul de
examinare a cauzei în instanța de apel (la rejudecare) de la 18 mai 2022 până
în prezent.
A solicitat constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen
rezonabil a cauzei penale nr.2017012114 pornită de Inspectoratul de poliție
Centru la 29 decembrie 2017 în baza indicilor infracțiunii prevăzute de
art.361 alin.(2) lit.(b), art.27, art.190 alin.(5) din Codul penal și încasarea din
contul bugetului public a prejudiciului moral în sumă de 100 000 de lei.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 03 iulie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru
a fost admisă parțial acțiunea. S-a constatat încălcarea dreptului
reclamantului Moscovici Veaceslav la judecarea în termen rezonabil a cauzei
penale de învinuire, în baza indicilor infracțiunii prevăzute de art.42 alin.(3),
art.361 alin.(2) lit.(b), art.27, art.190 alin.(5) din Codul penal, pentru
perioada de la 19 iunie 2018 până la 07 aprilie 2023. S-a încasat de la bugetul
de stat, prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova, în
beneficiul lui Moscovici Veaceslav suma de 10 000 de lei, cu titlu de
prejudiciu moral. În rest, acțiunea s-a respins ca neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 05 iulie 2023 Ministerul Justiției a depus cerere de apel împotriva
hotărârii instanței de fond, iar la 12 septembrie 2023, a fost înregistrat apelul
motivat, solicitând casarea hotărârii din 03 iulie 2023 a Judecătoriei
Chișinău, sediul Centru și emiterea unei hotărâri noi prin care acțiunea să fie
respinsă ca neîntemeiată.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 27 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău a fost
respinsă cererea de apel declarată de Ministerul Justiției și s-a menținut
hotărârea din 03 iulie 2023 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a considerat că, dat fiind faptul
că, cauza penală privindu-l pe Moscovici Veaceslav, la moment se află pe
rol la Curtea de Apel Chișinău, sunt premise pentru a constata încălcarea
drepturilor lui Moscovici Veaceslav prin tergiversarea examinării cauzei
penale, or, prin prisma circumstanțelor elucidate din materialele cauzei,
termenul rezonabil de examinare a fost depășit, perioada de nesoluționare
definitivă a cauzei fiind una îndelungată, deoarece examinarea a început la
19 iunie 2018 și continuă până în prezent.
De altfel, soluționând o cauză penală într-o perioadă mai mare de 5
ani, instanțele de judecată nu au dat dovadă de diligența necesară, iar durata
totală a procedurilor de judecată în acest timp, pentru o cauză penală, nu
satisface condiția rezonabilității examinării cauzei, demonstrând un caracter
temporal excesiv.
În aceeași ordine de idei, instanța de apel a considerat declarative
argumentele apelantului cu privire la faptul că durata îndelungată a
examinării cauzei penale este justificată prin prisma respectării drepturilor
procedurale ale participanților la proces, or, instanței de judecată îi revine un
rol diriguitor în organizarea și desfășurarea procesului, inclusiv exercitat prin
disciplinarea participanților la proces și respingerea cererilor abuzive.
Instanța de apel a reținut că, în speță, reieșind din componența de
infracțiune imputată, rezultă că, cauza penală privind învinuirea lui
Moscovici Veaceslav este de o complexitate medie.
Cu referire la comportamentul părților, care include aprecierea
comportamentului reclamantului precum și cu referire la comportamentul
autorităților, instanța a indicat că se va aprecia bona/mala fides a tuturor
părților implicate în proces, inclusiv existența unor întârzieri inexplicabile,
amânări neîntemeiate, consecutivitatea ședințelor, planificarea unei ordini a
ședințelor cu pauze îndelungate etc.
În acest aspect, instanța a notat că judecarea cauzei a derulat cu mai
multe omisiuni din partea instanței, aici remarcându-se atât remiterea cauzei
penale la rejudecare, dar și faptul că unele ședințe au fost stabilite la intervale
lungi de timp. De asemenea, din materialele cauzei nu rezultă cu certitudine
temeinicia amânărilor și întreruperilor unor ședințe de judecată.
Cu referire la miza pentru reclamant, instanța a atestat că aceasta
relevă importanța sau scopul pentru persoana care pretinde violarea dreptului
său la un termen nerezonabil. În acest sens, incertitudinea unei soluții finale
a instanței de judecată referitor la învinuirile penale aduse reclamantului
Moscovici Veaceslav, constituie o miză importantă.
Instanța de apel nu a reținut argumentele și pretențiile apelantei cu
privire la netemeinicia aspectului reparării prejudiciului moral, or, după cum
a fost stabilit supra, reclamantul/intimat Moscovici Veaceslav este parte
învinuită într-un dosar penal, examinarea căruia durează o perioadă de peste
5 ani, timp în care i-a fost cauzat un anumit stres și frustrare, iar drept urmare,
este întemeiată soluția primei instanțe cu privire la încasarea în beneficiul lui
Moscovici Veaceslav, a prejudiciului moral în limita sumei de 10 000 de lei,
această sumă fiind apreciată ca rezonabilă, reprezentând o satisfacție
echitabilă a prejudiciului moral cauzat reclamantului.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 30 mai 2024, Ministerul Justiției a declarat recurs împotriva
deciziei din 27 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea
acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond cu
emiterea unei decizii noi prin care să fie respinsă acțiunea ca fiind
neîntemeiată.
SOLICITAREA RECURENTULUI
În motivarea recursului, recurentul a invocat că concluziile instanței
de apel derivă din aprecierea eronată a normelor de drept material ce
reglementează examinarea acțiunilor privind repararea de către stat a
prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen
rezonabil a cauzei. A menționat că respectiva cauză supusă controlului
duratei procedurilor,în baza Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, a fost apreciată
eronat de către instanța de apel, ca o încălcare a dreptului intimatului la
judecarea cauzei în termen rezonabil. În speță, nu există careva motive de
tergiversare a examinării cauzei, or, însăși respectarea întocmai a procedurii
din partea instanțelor de judecată naționale, cu asigurarea respectării
drepturilor participanților la proces, nu poate fi privită drept tergiversare a
examinării cauzei.
Areținut că instanțele inferioare au dispus în mod eronat repararea
prejudiciului moral în sumă de 10 000 de lei, făcând referire la cauzele
CEDO: „Deservire” SRL vs RM, Cravcenco vs RM și Cimpoeș vs RM. A
notat că instanța de judecată nu trebuie să-și formeze o idee preconcepută
conform căreia o acțiune privind pretinderea încălcării unui termen rezonabil
de examinare a unei cauze implică obligatoriu pertinența acțiunii și existența
unui prejudiciu. Este necesar de a elucida toate circumstanțele cauzei, de a
constata dacă a existat cu o adevărat o încălcare a prevederilor legale și de a
stabili prin probe dacă a existat în mod veridic un prejudiciu.
În drept, și-a întemeiat cererea de recurs în baza dispozițiilor art. 429,
430, 432 alin. (1) lit. a), b) și e), 434, 436, 442, 445 din Codul de procedură
civilă și art. 119 din Constituție.
TERMENUL DE DECLARARE A RECURSULUI
Art. 434 al Codului de procedură civilă prevede următoarele: „Recursul
se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,
dacă legea nu prevede altfel. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi
restabilit.”
Cu referire la termenul de depunere a recursului, instanța de recurs
menționează că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la
27 februarie 2024 și a expediat-o recurentului prin intermediul oficiului
poștal la 07 mai 2024 (f.d.161), însă lipsesc date cu privire la recepționarea
acesteia. Astfel, recursul declarat la data de 30 mai 2024 de Ministerul
Justiției, este în termen.
La data de 18 iunie 2024, copia recursului a fost expediată în adresa
intimaților, cu înștiințarea despre depunerea referinței (f.d. 172-174).
Referințe nu au fost depuse.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 433 alin. 1, lit. a) din Codul de procedură civilă:
„Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează
în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1)”.
Art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă:
„Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară
jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se
schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis
neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în
termen; 4 d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în
proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau
hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. Temeiurile
menționate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel
sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”
Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă:
„În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433,
completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară
recursul inadmisibil. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar
faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a
Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1)
și (2) din Codul de procedură civilă.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că
procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele
invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul
de procedură civilă (în redacția Legii nr. 246 din 31 iulie 2023, în vigoare de
la 01 septembrie 2023).
Din analiza recursului declarat de Ministerul Justiției rezultă că, drept
temeiuri de declararea a recursului au fost invocate prevederile art. 432 alin.
(1) lit.a), b) și e) din Codul de procedură civilă, conform cărora recursul este
admis dacă interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară
jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; prin admiterea
recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de
Justiție, hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod
determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că
argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele
stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a hotărârii
contestate, or, motivele invocate în cererea de recurs sunt similare celor
invocate în cadrul judecării anterioare a cauzei, asupra cărora instanța de apel
s-a pronunțat corespunzător cu respectarea prevederilor legale.
De asemenea, motivele menționate în cererea de recurs sunt similare
celor invocate în cadrul judecării anterioare a cauzei, asupra căror instanța
de apel, s-a pronunțat corespunzător cu respectarea prevederilor legale.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea repetată
a situației (redată în cererea de apel), nu constituie temei de casare a deciziei
contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter
devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,
verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit
regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură
civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către
instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul
dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii
sunt în afara controlului instanței de recurs.
În contextul prevederilor art. 432 alin. (2) din Codul de procedură
civilă, în cazul invocării inclusiv în recurs de către recurent a temeiurilor
conținute la art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs
verifică din oficiu sub aspectul dat temeiurile recursului.
La acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în
jurisprudența sa constantă, statuează că, dreptul de acces la instanță nu este
absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului
Unit, p. 38, cauza Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în
special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși
natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această
privință de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p.
85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru
un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franței, p. 45).
Procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care
implică doar chestiuni de drept și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu
cerințele articolului 6§1 (cauza Helmers c. Suediei, 09 octombrie 1991).
Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție concluzionează că recursul declarat de Ministerul Justiției, nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă,
în vigoare la data depunerii recursului și drept urmare urmează a fi considerat
inadmisibil.
Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2),
art.433 alin. (1) lit. a), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de către Ministerul Justiției,
împotriva deciziei din 27 februarie 2024 a Curții de Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Oxana Parfeni
Mariana Ursachi