2ra-772/24 — Constatarea faptului încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile și repararea prejudiciului moral

La 12 mai 2023, Marcel Smochin a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției, cu privire la constatarea faptului încălcării dreptului la examinarea în termen rezonabil a cauzei și repararea prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii a menționat că, la 26 iunie 2019, s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Societății cu Răspundere Limitată „SAMALTIS-LOMBARD” cu privire la repararea prejudiciului, fiind intentată cauza civilă cu nr. 2-12020/2019.

Prin încheierea din 02 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a dispus restituirea cererii de chemare în judecată, pe motiv că reclamantul nu ar fi respectat procedura prealabilă adresării în instanță.

Prin decizia din 02 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, s-a admis recursul declarat de Marcel Smochin, casată încheierea din 02 iulie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu restituirea cauzei spre rejudecare în prima instanță.

La 17 iulie 2020, reclamantul a depus cerere privind accelerarea examinării cauzei, însă aceasta a fost respinsă prin încheierea din 22 iulie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

La 10 septembrie 2020, a depus încă 2 cereri de chemare în judecată împotriva Societății cu Răspundere Limitată „SAMALTIS-LOMBARD”, cu privire la repararea prejudiciului, fiind intentate cauzele civile cu nr. 2- 16871/20 și nr. 2-16875/20.

Prin încheierea din 25 septembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a respins cererea depusă de reclamant privind accelerarea examinării cauzei nr. 2016875/20.

În urma depunerii cererii de către Societatea cu Răspundere Limitată „SAMALTIS-LOBARD”, cauzele au fost conexate într-o singură procedură.

Prin hotărârea din 24 septembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a respins cererea de chemare în judecată.

La 25 octombrie 2021 și 13 ianuarie 2022, reclamantul a depus apel și supliment la apel împotriva hotărârii din 24 septembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, care a fost menținută prin decizia din 23 iunie 2022 a Curții de Apel Chișinău. Prin încheierea din 08 februarie 2023 a Curții 1 Supreme de Justiție, s-a respins ca inadmisibil recursul depus de Marcel Smochin.

Reclamantul a menționat că, în total, examinarea cauzei civile a durat de la 26 iunie 2019 până la 08 februarie 2023, adică o perioadă de 3 ani, 7 luni și 13 zile. Astfel, prin examinarea într-un termen disproporționat de lung a cauzei, a suportat pagube morale, pe care le estimează la suma de 100000 de lei, ce urmează a-i fi acordate cu titlu de satisfacție echitabilă.

Pagubele morale se datorează factorilor ca anxietate, lipsa de certitudine privind dispunerea de proprietăți, grijile față de derularea procesului, perioadele lungi între ședințele de judecată, respingerea cererilor de accelerare a examinării cauzei. Din cauza suferințelor psihice s-a agravat și starea sănătății, ce se demonstrează prin trimitere-extras din 17 septembrie 2022. .

Suplimentar, reclamantul a susținut că încălcarea termenului rezonabil al examinării cauzei nominalizate nu a fost din cauze ce-i pot fi imputate, amânările și termenele lungi între ședințele de judecată, cu sau fără participarea părților, doar aparent ar fi din motive întemeiate, miza pentru reclamant prevalează oricăror altor considerații, iar instanțele de judecată nu acționat cu diligența necesară.

În drept, și–a întemeiat cererea de chemare în judecată în baza dispozițiilor art. 2, art. 3 din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011, art. 6, art. 13 CEDO și art. 1 Protocol 1 CEDO

Reclamantul a solicitat constatarea faptului încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei civile și încasarea prejudiciului moral în sumă de 100000 de lei și a cheltuielilor de judecată.

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a stabilit că durata procedurii trebuie evaluată în coroborare cu criteriile de apreciere a termenului rezonabil de soluționare a cauzei, complexitatea ei, comportamentul participanților la proces, conduita instanței de judecată, importanța procesului pentru cel interesat. Perioada de examinare nu poate fi pusă exclusiv în sarcina instanțelor judecătorești, or, termenul de examinare a cauzei s-a datorat în mare parte complexității cauzei, care a implicat înaintarea de către Marcel Smochin a mai multor cereri de chemare în judecată cu prezentarea de noi probe, conexate pe parcurs într-un singur proces.

Instanța de apel a reținut că toate ședințele de judecată s-au amânat pentru elucidarea deplină a cauzei, or, respectarea procedurii din partea instanțelor de judecată naționale, cu asigurarea respectării drepturilor participanților la proces, nu poate fi privită drept „tergiversare a examinării cauzei”.

Instanța de apel a reiterat că comportamentul părților, în calitate de criteriu de examinare a termenului rezonabil, constituie un punct determinant și nu poate fi concluzionat drept tergiversare din culpa instanței de judecată, or, în cazul în care în cadrul procesului de judecată, inclusiv și părțile au intervenit cu cereri de amânare sau de prezentare a actelor suplimentare, instanța de judecată a menținut justul echilibru între exigențele celerității procedurilor judecătorești și principiul general al bunei administrări a justiției, consacrat în art. 6 al Convenției.

Prin urmare, examinarea cauzei în perioada 2019-2023, în toate 3 grade de jurisdicție, a fost într-un termen rezonabil.

La 09 aprilie 2025, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimatului copia recursului declarat de Marcel Smochin, reprezentat de avocatul Valentin Fediuc, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire, extrasul din poșta electronică, anexate la materialele dosarului.

Până la examinarea admisibilității recursului, intimatul nu și-a valorificat drepturile sale procedurale și nu a depus referință.

Art. 433 din Codul de procedură civilă: „ (1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1); a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat; e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanță fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenței; f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Art. 432 din Codul de procedură civilă: „ (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; 4 f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. (2) Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.”

Art. 440 din Codul de procedură civilă: „ (1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentei cu soluția pronunțată de instanța de apel și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. 5

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul depus de Marcel Smochin, reprezentat de avocatul Valentin Fediuc, nu conține argumente concrete față de decizia instanței de apel, ci s-a limitat la o simplă exprimare a dezacordului cu soluția pronunțată. Recursul nu îndeplinește condițiile legale de admisibilitate, întrucât nu conține motive de drept și nici temeiuri care să justifice reformarea deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către instanța de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest 6 sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Cu referire la argumentul recurentului precum că judecătorul Ruxanda Pulbere nu putea să examineze prezenta cauză, deoarece a participat la examinarea cauzei civile intentate la cererea de chemare în judecată depusă de Marcel Smochin împotriva Societății cu Răspundere Limitată „SAMALTIS- LOMBARD” în care se pretinde încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că acesta este neîntemeiat, din următoarele considerente.

Potrivit actelor dosarului, judecătorul vizat nu s-a pronunțat asupra fondului cererii de chemare în judecată depuse de Marcel Smochin împotriva Societății cu Răspundere Limitată „SAMALTIS-LOMBARD”, având ca obiect repararea prejudiciului. Prin urmare, participarea sa la judecarea cauzei în apel este pe deplin conformă cu dispozițiile art. 3 alin. (1) din legea nr. 87 din 21 aprilie 2011, or, judecătorul nu a soluționat anterior cauza în fond în care se pretinde constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil.

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează de a aprecia recursul declarat de Marcel Smochin, reprezentat de avocatul Valentin Fediuc, ca fiind inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1), alin. (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Marcel Smochin, reprezentat de avocatul Valentin Fediuc, împotriva deciziei din 18 iunie 2024 a Curții de Apel Bălți. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Oxana Parfeni 7 8