3ra-872/23 — contestarea actului administrativ

La 06 septembrie 2021, Bogaciov Vladimir a depus acțiune de contencios administrativ împotriva Direcției de Poliție a UTA Găgăuzia, solicitând: - recunoașterea încălcării procedurii anchetei de serviciu de către colaboratorii Direcției de Poliție a UTA Găgăuzia și Inspectoratului General al Poliției; - anularea încheierii asupra rezultatului anchetei de serviciu din 23.07.2021; - anularea notificărilor nr. 34/19-3077 din 23.07.2021, nr.34/19-3921 din 04.08.2021 și nr.34/17-2717 din 11.08.2021; - obligarea la efectuarea anchetei de serviciu cu respectarea procedurii stabilite prin Hotărârea Guvernului nr.409 din 07.06.2017.

În motivarea acțiunii reclamantul a informat că, la data de 25 mai 2021, a depus la Inspectoratul de Poliție Comrat o plângere privind tragerea la răspundere penală a judecătorului Hrapacov V., în temeiul art. 307 alin. (1) Cod penal, pentru adoptarea unei hotărâri ilegale într-o cauză civilă. Plângerea a fost repartizată spre examinare agentului constatator, ofițer de sector Stoinov S., care nu deținea competența legală de a examina o astfel de sesizare, fapt despre care reclamantul a luat cunoștință ulterior, fiind chemat de acesta. Reclamantul a susținut că șeful IP Comrat, Tomailî Nicolae, a transmis în mod intenționat plângerea agentului constatator, depășindu-și atribuțiile de serviciu.

În aceste circumstanțe, la 26 iunie 2021, reclamantul a sesizat Inspectoratul de Poliție Comrat cu o plângere prin care a solicitat efectuarea unei anchete de serviciu în privința lui Tomailî Nicolae, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 409 din 07.06.2017 și atragerea acestuia la răspundere disciplinară.

Prin răspunsul Direcției de Poliție a UTA Găgăuzia nr. 34/19-3077 din 23.07.2021, comunicat la 27.07.2021, i s-a adus la cunoștință că ancheta 2 de serviciu a fost încetată pe motivul lipsei abaterii disciplinare în acțiunile lui Tomailî N. Considerând această decizie nelegală, la 28.07.2021 reclamantul a depus cerere prealabilă, solicitând anularea încheierii privind încetarea anchetei de serviciu. Prin răspunsul nr. 34/19-3283 din 04.08.2021, cererea prealabilă a fost respinsă ca neîntemeiată și remisă Inspectoratului General al Poliției pentru adoptarea deciziei definitive, în conformitate cu art. 167 alin. (2) și art. 168 Cod administrativ. Ulterior, prin răspunsul IGP nr. 34/14-2717 din 11.08.2021, comunicat la 25.08.2021, cererea prealabilă a fost respinsă definitiv.

Reclamantul a susținut că ancheta de serviciu a fost efectuată cu încălcarea gravă a procedurii legale, fără o examinare completă, multiaspectuală și obiectivă a circumstanțelor cauzei. Nu au fost stabilite cauzele și condițiile care au dus la comiterea presupusei abateri disciplinare, nu au fost identificate persoanele responsabile pentru aplicarea necorespunzătoare a legislației, iar persoana care a efectuat ancheta nu a examinat actele normative relevante, nu l-a audiat pe reclamant în calitate de petiționar, nu a anexat documentele justificative, inclusiv extrasul din ordinul invocat, și nu a administrat probele necesare.

În opinia reclamantului, aceste omisiuni demonstrează caracterul formal, superficial și neobiectiv al anchetei de serviciu desfășurate de colaboratorii Direcției de Poliție a UTA Găgăuzia, cu încălcarea prevederilor art. 47, 48, 65 și 66 din Hotărârea Guvernului nr. 409 din 07.06.2017, fapt ce a condus la adoptarea unei decizii nelegale privind încetarea anchetei de serviciu. Totodată, reclamantul a menționat că Inspectoratul General al Poliției nu a asigurat o verificare efectivă și obiectivă a circumstanțelor cauzei.

La 11 mai 2022, terțul Inspectoratul General al Poliției a depus cererea de apel, iar pe 13 octombrie 2022 motivarea apelului, prin care a solicitat casarea integrală a hotărârii Judecătoriei Comrat, sediul Central din 13 aprilie 2022 și emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii reclamantului Bogaciov Vladimir ca neîntemeiată.

În susținerea soluției, instanța ierarhic inferioară a reținut că, pretențiile reclamantului privind recunoașterea încălcării procedurii anchetei de serviciu, anularea încheierii de încetare a anchetei, anularea notificărilor și obligarea autorității publice la efectuarea unei noi anchete au fost inadmisibile, în temeiul art. 207 alin. (2) lit. e) Cod administrativ, întrucât reclamantul nu a putut revendica încălcarea unui drept propriu în sensul art. 17 Cod administrativ.

Instanța de apel a reținut că o condiție esențială a admisibilității acțiunii în contencios administrativ este existența unui drept subiectiv personal, vătămat prin activitatea administrativă. În speță, deși procedura administrativă a fost inițiată la cererea reclamantului, decizia de încetare a anchetei de serviciu a constituit un act administrativ individual cu efecte juridice exclusiv față de persoana cercetată disciplinar, și nu față de petiționar.

Completul de judecată a subliniat că raporturile de serviciu și exercitarea răspunderii disciplinare sunt raporturi bilaterale între angajator și angajat, iar prerogativa disciplinară aparține exclusiv angajatorului, care dispune de un drept discreționar în aplicarea sancțiunilor. Prin urmare, decizia de a sancționa sau nu un angajat nu poate genera un avantaj sau un dezavantaj juridic pentru reclamant.

Instanța de apel a constatat că actul contestat nu a avut caracter favorabil sau defavorabil în raport cu reclamantul, iar neaudirea acestuia în procedura administrativă nu a constituit o încălcare legală, întrucât audierea este obligatorie doar pentru destinatarii actelor administrative defavorabile.

Astfel, instanța de apel a menționat că simplul dezacord al reclamantului față de rezultatul anchetei de serviciu nu echivalează cu existența unui drept vătămat, iar invocarea unor presupuse încălcări procedurale nu este suficientă pentru a justifica admisibilitatea acțiunii.

În final, Curtea de Apel Cahul a concluzionat că, prin activitatea administrativă a Direcției de Poliție a UTA Găgăuzia, nu a fost vătămat niciun drept sau interes legitim al reclamantului, acțiunea acestuia neîntrunind condițiile legale de admisibilitate.

În motivarea recursului, recurentul a susținut că instanța de apel a concluzionat eronat asupra inexistenței unui drept încălcat. Cererea sa a vizat vicii esențiale ale actului administrativ contestat, de natură să atragă nulitatea acestuia, circumstanțe care demonstrează existența unui interes legitim de a- și apăra drepturile în cadrul procedurii administrative.

Totodată, recurentul a arătat că Curtea de Apel Cahul nu a ținut cont de jurisprudența relevantă a Curții Supreme de Justiție, potrivit căreia persoana care a inițiat procedura administrativă și a avut calitatea de participant poate contesta actul administrativ adoptat în urma examinării petiției sale, atunci când acesta are caracter împovărător.

În acest sens, recurentul a invocat practica CSJ în cauzele Dimitrov A. c. Comisiei de Etică și Disciplină a Uniunii Avocaților (dosarul nr. 3ra- 226/21, decizia din 14.04.2021), Moraru Victor c. CSM (dosarul nr. 3r-27/22, decizia din 13.04.2022) și Marcel Smokin c. Colegiului de disciplină al CSM (dosarul nr. 3r-78/22, decizia din 20.04.2022), în care s-a reținut că actele administrative emise ca urmare a examinării petițiilor participanților la procedura administrativă sunt susceptibile de control judecătoresc.

Prin urmare, recurentul a concluzionat că actul administrativ emis de Direcția de Poliție a UTA Găgăuzia în urma examinării petiției sale îi afectează drepturile și interesele legitime și constituie un act administrativ împovărător, susceptibil de a fi contestat în condițiile legii.

Art. XI, alin. (3) din Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție): „Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii recursurilor”.

Art. 245 din Codul administrativ (în vigoare la data depunerii recursului): 6 „Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntîrziat Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar. Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea recursului se depune la instanța de apel.”

Art. 246, alin. (1), alin. (2) din Codul administrativ, (în vigoare la data depunerii recursului): „Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere. Recursul se declară inadmisibil în special când: a) decizia instanței de apel nu poate fi contestată cu recurs; b) recursul este depus în mod repetat; c) recursul este depus de o persoană neîmputernicită; d) recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art.245 alin.(1); e) motivarea recursului nu a fost depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art.245 alin.(2); f) cererea de recurs nu corespunde cerințelor stabilite la art.244 alin.(2), art.233 alin.(1) și (2) și art.234 alin.(2) și recurentul nu a înlăturat neajunsurile în termenul stabilit de Curtea Supremă de Justiție.”

Totodată, decizia motivată a fost notificată recurentului la 07 iulie 2023, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție a corespondenței, anexat la materialele cauzei (f.d. 66, vol. II).

Recursul motivat împotriva deciziei din 08 iunie 2023 a Curții de Apel Cahul a fost depus la 07 iulie 2023 prin intermediul poștei electronice.

În asemenea circumstanțe, instanța de recurs constată că recurentul a respectat termenul prevăzut de art. 245 Cod administrativ (în vigoare la data depunerii recursului).

Completul de judecată reține că sintagma „în special” denotă caracterul neexhaustiv al temeiurilor de inadmisibilitate și în același timp oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă și care pe cale de consecință nu pot însuși un eventual succes rezultat din examinarea pe fond a cererii de recurs.

În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.

În acest caz, instanța de recurs atestă că, cererea de recurs depusă de Bogaciov Vladimir nu conține o motivare convingătoare și întemeiată. Iar cu referire la criticile din recurs, instanța de apel s-a expus deja complet și motivat asupra condițiilor de admisibilitate ale acțiunii, constatând că recurentul nu poate revendica vătămarea unui drept propriu în sensul art. 17 Cod administrativ. Mai mult, argumentele invocate în recurs nu relevă o eroare de drept, ci reiau poziții deja analizate și respinse.

Totodată, jurisprudența Curții Supreme de Justiție invocată de recurent nu este relevantă pentru cauza dedusă judecății, întrucât vizează situații juridice diferite, în care actele administrative contestate produceau efecte juridice directe asupra petiționarilor.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în ordine de apel, în modul în care este garantat de art. 6 §1 al Convenției.

De asemenea, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230). 8 Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 246, alin. (1) din Codul administrativ în vigoare la data depunerii recursului și art. 230 Cod administrativ, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de către Bogaciov Vladimir. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Diana Stănilă 9