3ra-150/24 — contestarea actelor administrative
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actelor administrative
- Temei legal
- recurs vădit neîntemeiat
3ra-150/24 — contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Suhov Vadim,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Suhov Vadaim împotriva Inspectoratul de Poliție Comrat,
terț Direcția de Poliție a UTA Găgăuzia, privind contestarea actelor
administrative,
împotriva deciziei din 28 noiembrie 2023 a Curții de Apel Cahul
(Dosarul nr. 3ra-150/24
NR. PIGD 2-21107726-01-3ra-12022024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod administrativ.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de
casare a ei.
Judecătoria Comrat, central, jud. M. Hanganu
Curtea de Apel Cahul, jud. V. Movilă, E. Dvurecenschii, S. Plilipenco,
5 martie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de Suhov
Vadim
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 20 iulie 2021, Suhov Vadim a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Inspectoratului de Poliție Comrat, terț Direcția de Poliție a UTA
Găgăuzia, prin care a solicitat: anularea deciziei de încetare a anchetei de
serviciu emise de Inspectoratul de Poliție Comrat, anularea deciziei de
respingere a cererii prealabile emise de Direcția de Poliție a UTA Găgăuzia,
precum și obligarea Inspectoratului de Poliție Comrat la desfășurarea unei
anchete de serviciu cu respectarea procedurii stabilite în Statutul disciplinar al
funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor
Interne, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 409/2017.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că, la data de 9 februarie
2021, a depus o plângere la Inspectoratul de Poliție Comrat, prin care a
semnalat săvârșirea unei contravenții împotriva sa. Conform art. 374 alin. (21)
Cod contravențional, procesul contravențional trebuia să fie inițiat de drept din
momentul sesizării. De asemenea, în baza art. 440 alin. (3) Cod
contravențional, agentul constatator era obligat să verifice sesizarea în termen
de 15 zile, să întreprindă măsurile necesare și să emită o decizie asupra cauzei.
Cu toate acestea, organul constatator nu a efectuat niciun demers substanțial
pentru investigarea faptelor semnalate, iar răspunsurile primite de reclamant
au fost vagi și incomplete.
Întrucât nu a primit niciun răspuns clar cu privire la stadiul cercetărilor,
la 4 mai 2021, reclamantul a adresat o cerere către Inspectoratul de Poliție
Comrat, solicitând detalii despre măsurile întreprinse în cadrul procesului
contravențional și stadiul investigației. La 17 iunie 2021, a fost informat că
procesul contravențional fusese încetat, fără o justificare clară și fără ca
reclamantul să fi fost informat în timp util despre măsurile luate.
Considerând că inacțiunea agentului constatator reprezintă o abatere
disciplinară, Suhov Vadim a depus, la 25 mai 2021, o cerere prin care a solicitat
efectuarea unei anchete de serviciu privind conduita funcționarilor implicați în
investigarea plângerii sale. Cu toate acestea, printr-o decizie emisă la 24 iunie
2021, Inspectoratul de Poliție Comrat a dispus încetarea anchetei de serviciu,
1
stabilind că nu există elemente care să justifice sancționarea disciplinară a
agentului constatator. Ulterior, reclamantul a contestat această decizie printr-o
cerere prealabilă adresată Direcției de Poliție a UTA Găgăuzia, însă aceasta a
fost respinsă prin decizia din 29 iunie 2021.
Reclamantul a susținut că refuzul autorităților administrative de a
desfășura o anchetă disciplinară conform procedurilor legale constituie o
încălcare a Statutului disciplinar al funcționarului public cu statut special,
aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 409/2017. De asemenea, a invocat
încălcarea Legii nr. 288/2016 privind funcționarul public cu statut special, în
special a principiilor de obiectivitate, imparțialitate și transparență în
exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Totodată, reclamantul a considerat că instanța de fond nu a examinat
corespunzător toate argumentele sale și nu a motivat în mod detaliat hotărârea
sa, ceea ce constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil, protejat de
art. 6 CEDO. De asemenea, a susținut că nu i s-a respectat dreptul de a fi audiat
și de a prezenta probe în cadrul anchetei disciplinare, contrar prevederilor art.
66 din Statutul disciplinar al funcționarului public cu statut special.
În concluzie, Suhov Vadim a considerat că decizia de încetare a anchetei
de serviciu și decizia de respingere a cererii prealabile sunt ilegale, fiind emise
cu încălcarea normelor legale aplicabile. Prin urmare, a solicitat instanței
anularea acestor acte administrative și obligarea Inspectoratului de Poliție
Comrat la desfășurarea unei anchete disciplinare efective, în conformitate cu
procedurile legale.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 24 noiembrie 2022 a Judecătoriei Comrat, sediul
central, acțiunea înaintată de Suhov Vadim împotriva Inspectoratul de Poliție
Comrat, terț Direcția de Poliție a UTA Găgăuzia, privind contestarea actelor
administrative, s-a respins.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 28 noiembrie 2022, Suhov Vadim a declarat apel împotriva hotărârii
primei instanțe, solicitând casarea integrală a acesteia, cu adoptarea unei noi
hotărâri prin care acțiunea să fie admisă.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 28 noiembrie 2023 a Curții de Apel Cahul, s-a admis
apelul declarat de Suhov Vadim, s-a casat integral hotărârea din 24 noiembrie
2022 a Judecătoriei Comrat, sediul central și s-a emis o decizie nouă, prin care
2
s-a declarat inadmisibilă acțiunea înaintată de Suhov Vadim împotriva
pârâtului Inspectoratul de Poliție Comrat, terț Direcția de Poliție a UTA
Găgăuzia, privind contestarea actelor administrative.
În motivarea soluției sale, instanța de apel a conchis că acțiunea este
inadmisibilă în temeiul art. 207 alin. (2) lit. e) Cod administrativ, reținând că
reclamantul nu poate revendica încălcarea prin activitatea administrativă a unui
drept în sensul art. 17 Cod administrativ.
Instanța a subliniat că decizia de încetare a anchetei de serviciu nu
produce efecte juridice asupra reclamantului, ci doar asupra funcționarului
supus cercetării disciplinare. Prin urmare, Suhov Vadim nu poate invoca un
drept propriu vătămat prin activitatea administrativă a Inspectoratului de
Poliție Comrat și a Direcției de Poliție a UTA Găgăuzia.
Curtea de Apel a explicat că atribuirea de sancțiuni disciplinare este o
prerogativă exclusivă a angajatorului, iar terții, inclusiv reclamantul, nu au un
interes legitim direct în această procedură. Astfel, nefiind parte într-un raport
juridic care să îi confere dreptul de a solicita tragerea la răspundere disciplinară
a unui funcționar public, reclamantul nu poate cere instanței anularea deciziilor
administrative adoptate în acest sens.
De asemenea, instanța de apel a reținut că reclamantul a urmat calea
prealabilă de contestare a deciziei, însă acest aspect nu transformă actele
contestate în acte administrative defavorabile pentru acesta. Potrivit art. 11
Cod administrativ, un act administrativ este defavorabil doar dacă impune
obligații, sancțiuni sau afectează un drept subiectiv al destinatarului. În acest
caz, decizia de încetare a anchetei de serviciu nu îi impune reclamantului nicio
obligație și nu îi afectează un drept propriu, motiv pentru care nu poate fi
contestată de acesta în contencios administrativ.
Curtea de Apel Cahul a mai subliniat că eventualele nemulțumiri ale
reclamantului legate de soluționarea procesului contravențional trebuiau
contestate pe calea specifică procedurii contravenționale, iar invocarea unor
neregularități în cadrul anchetei de serviciu nu justifică un interes personal
legitim în această cauză.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 20 decembrie 2023, prin intermediul electronice, Suhov Vadim a
declarat recurs împotriva deciziei din 28 noiembrie 2023 a Curții de Apel
Cahul, solicitând admiterea lui, casarea integrală a deciziei și restituirea cauzei
la rejudecare.
3
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, a invocat că decizia instanței de apel este
nelegală, deoarece interpretarea eronată a prevederilor Codului administrativ a
condus la restrângerea nejustificată a dreptului său de a contesta actele
administrative care îl afectează. Acesta a susținut că, în mod greșit, s-a reținut
că nu are un interes legitim în demersul său, deși solicitarea formulată urmărea
protejarea unui drept propriu recunoscut de lege.
Recurentul a considerat că autoritatea publică avea obligația legală de a
examina petiția sa și de a respecta procedurile stabilite pentru desfășurarea
anchetelor disciplinare. Refuzul de a efectua ancheta conform cadrului
normativ aplicabil și lipsa unei examinări reale a sesizării sale reprezintă, în
opinia sa, o încălcare a principiilor legalității și transparenței în activitatea
administrativă.
Totodată, recurentul a susținut că soluția instanței de apel îi afectează
dreptul la justiție, întrucât declararea inadmisibilității cererii sale înlătură orice
posibilitate de verificare a legalității actului contestat. Acesta a considerat că o
astfel de abordare contravine principiului accesului liber la instanță, limitând
dreptul său de a obține un control efectiv asupra măsurilor adoptate de
autoritățile publice.
POZIȚIA INTIMAȚILOR
Prin referința depusă la 20 februarie 2024, Direcția de Poliție a UTA
Găgăuzia a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel
pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
„(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia
contestată este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin
admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de
Justiție; c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit
nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu a
4
fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței
jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie
pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit. d)
sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la
rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare
pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate
de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”
Art. 246 alin. (1) și (2) lit. h) Codul administrativ prevede că:
”(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere
irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil
în special când recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată
atestă că decizia motivată a fost expediată recurentului prin poștă la 31 ianuarie
2024 și recepționată la 2 februarie 2024. Prin urmare, recursul din 20
decembrie 2023 este considerat declarat în termen.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/
inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului
administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe
temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv
al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare
suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv
al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor
veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să
răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții
de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex
officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de
admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și
întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea
cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care
5
trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de
admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ,
deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către
Curtea de Apel Cahul și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea
eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în
mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu
constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în
cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel
Cahul, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există aparența
unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu
privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care este garantat de
art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 2451 din Codul administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,
fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe
care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu
doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci
expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,
instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Cahul și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
Curtea de Apel Cahul, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu
un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale
a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și
6
interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].
Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât
prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură
în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,
pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât
pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în
fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.
141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la
admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept,
și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea
Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit. h)
din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară ca inadmisibil recursul depus de Suhov Vadim.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
7