3ra-191/24 — contestarea actelor administrative
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actelor administrative
- Temei legal
- art. 246 al. 2 lit. h Cpc
3ra-191/24 — contestarea actelor administrative (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
ÎNCHEIERE
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Vadim Suhov,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de
chemare în judecată depusă de Vadim Suhov împotriva
Inspectoratului de Poliție Comrat și Direcției de Poliție a UTA
Găgăuzia privind contestarea actelor administrative individuale,
împotriva deciziei din 05 decembrie 2023 a Curții de Apel
Comrat,
(Dosarul nr. 3ra-191/24
NR. PIGD 2-21172910-01-3ra-23022024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod
administrativ. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu
constituie un temei de casare a ei.
Judecătoria Comrat, sediul central, jud. V. Hrapacov,
Curtea de Apel Comrat, jud. A. Mironov, D. Fujenco, Ș. Starciuc,
26 februarie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de Vadim
Suhov,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 23 noiembrie 2021, Vadim Suhov a depus cerere de chemare în judecată
împotriva Inspectoratului de Poliție Comrat și Direcției de Poliție a UTA Găgăuzia
cu privire la anularea raporturilor privind rezultatele anchetei de serviciu nr. 7629
din 3.09.2021, precum și a deciziei Inspectoratului de Poliție Comrat și a Direcției
de Poliție a Găgăuziei privind respingerea cererilor prealabile.
În motivarea acțiunii, a indicat că la 27 iulie 2021, Vadim Suhov a înaintat o
cerere către Inspectoratul de Poliție Comrat, solicitând tragerea la răspundere, în
temeiul art. 71 alin. (2) din Codul contravențional, a persoanelor cu funcție de
răspundere din cadrul Inspectoratului de Poliție, care au încălcat dreptul său de
acces la informație și i-au furnizat un răspuns conținând date vădit eronate.
A notat că, la 6 august 2021, Vadim Suhov a fost audiat de către agentul
constatator I. Stamatov, cu privire la aspectele invocate de în plângerea formulată.
A evidențiat că, contrar prevederilor art. 378 alin. (1) din Codul contravențional,
care impune autorității competente obligația de a soluționa cauza contravențională
și de a asigura părților și altor participanți exercitarea deplină a drepturilor
procesuale, acesta nu i-a explicat lui Vadim Suhov drepturile procesuale și nu a
precizat calitatea sa procedurală în cadrul audierii.
La 17 august 2021, Vadim Suhov a înaintat o cerere către Inspectoratul de
Poliție Comrat, solicitând aplicarea măsurilor prevăzute de Statutul disciplinar al
funcționarului public cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.
Aceasta a fost motivată de încălcarea legislației și a drepturilor sale de către
funcționarul Stamatov, fapte care, în conformitate cu pct. 39 din Statutul menționat,
constituie o abatere disciplinară. În absența unui răspuns la această petiție, la data
de 14 octombrie 2021, Vadim Suhov a formulat o altă cerere prealabilă adresată
Inspectoratului de Poliție Comrat.
Prin scrisoarea nr. 34/19/1-9005 din 20.10.2021, Inspectoratul de Poliție
Comrat l-a informat pe Vadim Suhov cu privire la respingerea cererii sale
prealabile, anexând o copie a răspunsului nr. 34/19/1-7706 din 03.09.2021 la petiția
acestuia, răspuns care nu fusese transmis în termen. Totodată, i s-a comunicat faptul
că, pentru a asigura o examinare obiectivă și exhaustivă a aspectelor semnalate în
1
petiția sa din 17.08.2021, Inspectoratul de Poliție Comrat a inițiat și desfășurat o
anchetă de serviciu. În urma acestei investigații, s-a concluzionat, în mod întemeiat,
că nu există încălcări de natură procedurală sau disciplinară în acțiunile
funcționarului Stamatov.
A reținut că, Direcția de Poliție a Găgăuziei, în calitate de autoritate publică
superioară, a examinat cererea prealabilă formulată de Vadim Suhov și a respins-o
ca neîntemeiată, informându-l în acest sens prin scrisoarea nr. 34/19-4161 din
29.10.2021.
Reclamantul a enunțat că, principala, dar nu unica eroare a persoanei
responsabile de desfășurarea anchetei de serviciu a constat în nerespectarea
prevederilor punctului 66 din Statutul disciplinar, aprobat prin Hotărîrea
Guvernului nr. 409 din 07 iunie 2017, manifestată prin lipsa unei pregătiri adecvate
pentru anchetă, neanalizarea legislației relevante și neanexarea informațiilor
acumulate în acest context.
A mai relevat că, dacă persoana care a efectuat ancheta de serviciu ar fi
respectat cerințele Statutului disciplinar și ar fi examinat legislația relevantă, ar fi
fost conștientă de faptul că dreptul de acces la informație este un drept
constituțional, iar încălcarea acestuia presupune inevitabil cauzarea unui prejudiciu
moral sub forma suferinței psihice. În acest context, prejudiciul moral constituie o
componentă esențială a infracțiunii. Prin urmare, în conformitate cu articolul 287
din Codul contravențional, Vadim Suhov are calitatea de parte vătămată în cadrul
procedurii contravenționale referitoare la încălcarea dreptului său constituțional de
acces la informație, procedură ce a fost inițiată de drept la momentul depunerii
plângerii, iar drepturile sale procesuale trebuie să-i fie explicate înainte de audiere.
În concluzie a reținut că, aceste circumstanțe au determinat ca persoana care
a desfășurat ancheta de serviciu să-și fundamenteze concluziile pe declarațiile
funcționarului a cărui faptă constituia obiectul sesizării, declarații ce nu au fost
verificate prin alte probe. În consecință, ancheta de serviciu realizată de
Inspectoratul de Poliție Comrat în urma petiției depuse de Vadim Suhov nu a
îndeplinit obiectivele stabilite la punctul 48 din Statutul disciplinar. Astfel, a fost
încălcat dreptul constituțional al reclamantului la examinarea petiției sale în
conformitate strictă cu legislația în vigoare, precum și interesul său legal de a
asigura tragerea la răspundere disciplinară a funcționarilor care i-au încălcat
drepturile.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 1 martie 2023 a Judecătoriei Comrat, sediul central, s-a
respins acțiunea înaintată de Vadim Suhov împotriva Inspectoratului de Poliție
2
Comrat și Direcției de Poliție a UTA Găgăuzia privind contestarea actelor
administrative individuale, ca fiind nefondată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 3 martie 2023, Vadim Suhov a declarat apel nemotivat, ulterior motivat,
împotriva hotărârii instanței de fond, solicitând admiterea cererii de apel, casarea
hotărârii Judecătoriei Comrat, sediul central din 1 martie 2023, cu pronunțarea unei
noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 5 decembrie 2023 a Curții de Apel Comrat, s-a respins apelul
declarat de Vadim Suhov și s-a menținut hotărârea din 1 martie 2023 a Judecătoriei
Comrat, sediul central.
În motivarea soluției, instanța de apel a stabilit că prima instanță a conchis
în mod legal, iar argumentele apelantului de casare a hotărârii atacate nu sunt
întemeiate pe probe și contravin circumstanțelor cauzei, în legătură cu ce nu pot fi
luate în considerare de instanța de apel.
Instanța de apel, evaluând legalitatea raportului contestat referitor la
rezultatele anchetei de serviciu nr. 7629 din 03.09.2021, aprobat de șeful
Inspectoratului de Poliție Comrat, prin care a fost încetată ancheta de serviciu
privind ofițerul principal al Sectorului de Poliție nr. 1 Comrat, I. Stamatov, a
confirmat concluzia primei instanțe că nu există motive pentru anularea acestuia.
Această concluzie este susținută de faptul că, așa cum reiese din materialele cauzei,
reclamantul nu a prezentat dovezi concludente privind încălcarea drepturilor sale
prin acțiunile agentului constatator în cadrul procesului contravențional nr. 517/21
din 11 august 2021, nici în cadrul examinării cauzei de către prima instanță, nici în
cadrul ședinței instanței de apel.
Instanța de apel a reținut că, la data de 06 august 2021, după ce agentul
constatator Stamatov I. a solicitat explicații de la Vadim Suhov cu privire la cererea
acestuia, agentul constatator a întreprins toate măsurile necesare pentru a asigura
condițiile necesare exercitării depline a drepturilor procedurale ale reclamantului,
în conformitate cu cerințele legislației aplicabile în domeniul contravențional.
Instanța de apel a apreciat drept întemeiate concluziile primei instanțe cu
privire la raportul contestat referitor la rezultatele anchetei de serviciu nr. 7629 din
03.09.2021, în ceea ce privește inexistența temeiurilor pentru tragerea la răspundere
disciplinară a agentului constatator I. Stamatov.
În consecință, instanța de apel a relevat că observația apelantului, conform
căreia nu a fost audiat, este nefondată, întrucât acesta nu a prezentat niciun
3
argument esențial care să fi influențat rezultatul soluționării cauzei și a primit un
răspuns clar din partea primei instanțe.
În concluzie, instanța de apel a stabilit că circumstanțele importante pentru
soluționarea cauzei au fost corect constatate de către prima instanță, probele
prezentate de părți au fost apreciate în mod corespunzător, litigiul a fost soluționat
în conformitate cu dreptul material și procedural, prin urmare, nu găsește motive
pentru admiterea cererii de apel depuse de Vadim Suhov și pentru casarea hotărârii
judecătoriei Comrat, sediul central din 1 martie 2023.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 29 ianuarie 2024, Suhov Vadim a declarat recurs împotriva deciziei din 5
decembrie 2023 a Curții de Apel Comrat, solicitând admiterea recursului, casarea
integrală a hotărârilor instanțelor ierarhic inferioare și emiterea unei hotărâri noi
prin care cererea de chemare în judecată să fie admisă integral.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, au fost invocate argumente similare celor formulate
în cererea de apel. Suplimentar, a relevat că instanța de apel nu a intrat în esența
circumstanțelor evidențiate în cererea de chemare în judecată și în cererea de apel
ceea ce încalcă grav dreptul la un proces echitabil.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot
fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la pronunțarea
hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 alin. (1) Cod administrativ prevede că:
„(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată
este contrară jurisprudenței uniforme a Curții Supreme de Justiție; b) prin admiterea
recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții Supreme de Justiție; c)
hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; d)
hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit
nerezonabilă a probelor; e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv; f) instanța nu
a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței
jurisdicționale.
Art. 246 alin. (1) și (2) Cod administrativ stabilește că:
„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.
4
Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele
și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție
și se comunică părților.
(2) Recursul se declară inadmisibil în special când: h) recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată al
Curții Supreme de Justiție atestă că decizia motivată a instanței de apel a fost
notificată recurentului său la 25 ianuarie 2024, prin intermediul serviciului poștal
,,Poșta Moldovei, fapt ce se confirmă prin avizul de recepție anexat la dosar
(f.d.223).
Cererea de recurs a fost depusă la 29 ianuarie 2024. Astfel, că recursul este
depus cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea sau
inadmisibilitatea recursului urmează să însușească, în condițiile Codului
administrativ, exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil, bazat pe
temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele pre citate oferă un drept exclusiv
al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare
suficient de serioasă.
În această ordine de idei, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului,
dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și
esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile
instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții de Apel ca primă
instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de
admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și
întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii
de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le
întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs de Vadim
Suhov, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul
administrativ, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată
de Curtea de Apel Comrat și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea
eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod
determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie
temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că recursul
depus, conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în cererea de apel,
care au fost analizate de către Curtea de Apel Comrat, fiind apreciate în mod
corespunzător. În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului
recurentului la soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în
prima instanță, în modul în care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
5
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul
arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia
hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul
administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind
necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se
bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar
exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea
tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat
o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică
determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Comrat și o minimă argumentare a
criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste
critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări
și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către Curtea de Apel Comrat, nu
echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unui asemenea pretins
argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui
autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că
admisibilitatea recursului trebuie analizată în contextul rolului și funcției legale
atribuite instanței judecătorești supreme, care constau, în principal, în asigurarea
aplicării și interpretării unitare a legii în soluționarea cauzelor de contencios
administrativ. În acest sens, orice cerere de recurs trebuie să fie motivată în
concordanță cu aceste principii fundamentale, pentru a trece filtrul de admisibilitate
și a avea succes.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de
acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise (a se vedea
hotărârile CtEDO Golder c. Regatul Unit, 1975, §38; Stanev c. Bulgariei [MC],
2012, §230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs,
întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se
bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (a se vedea hotărârea
CtEDO Luordo c. Italiei, 2003, §85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs
pot fi mai stricte decât pentru un apel (a se vedea hotărârea CtEDO Levages
Prestations Services c. Franței, 1996, §45).
Curtea de la Strasbourg a mai reiterat că modul de aplicare a art. 6 din CEDO
procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de specificul acestor
proceduri, urmând a se ține cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept
național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea
hotărârea CtEDO Botten c. Norvegiei, 1996, §39). La fel, conform jurisprudenței
CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care
implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele
articolului 6 § 1 (a se vedea hotărârea CtEDO Helmers c. Suediei, 1991, §31, 36).
6
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit. h) din
Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Vadim Suhov.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte, judecător Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
7