3r-27/22 — contestarea actului administrativ si obligarea emiterii actului administrativ

3r-27/22 — contestarea actului administrativ si obligarea emiterii actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosar nr. 3r-27/22

(2-21168501-01-3r-26012022)

Prima instanță: Curtea de Apel Chișinău( jud. A. Bostan, Gr. Dașchevici, V. Negru)

DECIZIE

13 aprilie 2022 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Ala Cobăneanu

judecătorii Nina Vascan

Nicolae Craiu

examinând recursul depus de Victor Moraru,

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Victor Moraru împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, terți inspectorul –

judecător Victor Pruteanu și judecătorul Vadim Belous, cu privire la contestarea

actului administrativ și obligarea emiterii actului administrativ de aplicare a

sancțiunii,

împotriva încheierii din 09 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 12 noiembrie 2021, Victor Moraru a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, terți inspectorul-judecător Victor

Pruteanu și judecătorul Vadim Belous, cu privire la anularea hotărârii nr. 197-21 din

14 septembrie 2021 a Consiliului Superior al Magistraturii și a hotărîrii nr. 10/5 din

23 aprilie 2021 a Colegiului disciplinar al Consiliului Superior al Magistraturii și

obligarea pârâtului să emită un act administrativ privind sancționarea judecătorului

Judecătoriei Soroca, Vadim Belous, cu eliberarea acestuia din funcția de președinte

al Judecătoriei Soroca (f.d. 1-6).

Prin Încheierea din 09 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, cererea de

chemare în judecată a fost declarată inadmisibilă, în temeiul art. 207 alin. (2) lit. e)

din Cod administrativ ( f.d. 66-70).

La 20 decembrie 2021, Victor Moraru a depus cerere de recurs împotriva

încheierii din 09 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, solicitând casarea actului

judecătoresc contestat, cu remiterea cauzei la rejudecare pentru examinare în fond (

f.d. 76-79).

În motivarea recursului Victor Moraru a invocat că, nu este de acord cu actul

judecătoresc contestat, deoarece instanța de judecată la adoptarea acestuia a constatat

greșit că recurentul nu a indicat ce drepturi i-au fost încălcate.

1

Recurentul a menționat că, analizând starea de fapt și de drept stabilită la

examinarea cererii de chemare în judecată și raportând-o la normele de drept

aplicabile speței, precum și la jurisprudența CEDO, a constatat că instanța de fond nu

a cuprins întregul spectru de măsuri procesuale necesare examinării complete și

multilaterale a cauzei, efectuând verificarea selectivă, superficială, incompletă.

În corespundere cu articolul 241 alin. (1) din Codul administrativ, încheierile

primei instanțe și ale instanței de apel pot fi contestate cu recurs, separat de hotărâre,

în cazurile prevăzute de prezentul cod și de alte legi.

Conform art. 242 din Codul administrativ, recursul împotriva încheierii

judecătorești se depune motivat la instanța de judecată care a emis încheierea

contestată în termen de 15 zile de la notificarea încheierii judecătorești, dacă legea nu

stabilește un termen mai mic. Instanța de judecată care a emis încheierea contestată

transmite neîntârziat recursul împotriva încheierii judecătorești împreună cu dosarul

judiciar instanței competente să soluționeze recursul.

Completul specializat pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție reține că recursul la data de 20 decembrie 2021 (f. d. 76-79) este în termen,

or, încheierea recurată, ce constituie obiectul prezentului recurs, a fost notificată

recurentului ulterior depunerii recursului.

La 27 ianuarie 2022, intimatului Consiliului Superior al Magistraturii, terților

inspector judecător Victor Pruteanu și Vadim Belous a fost expediată pentru

cunoștință copia recursului depus de Victor Moraru.

Până la examinarea recursului, intimatul Consiliului Superior al Magistraturii,

terții inspector judecător Victor Pruteanu și Vadim Belous nu și-au valorificat

drepturile sale procedurale și nu au depus referință asupra recursului.

Conform art. 243 alin. (2) din Codul administrativ, instanța competentă

soluționează recursul împotriva încheierilor judecătorești fără ședință de judecată.

Dacă consideră necesar, instanța competentă poate cita participanții la proces.

În speță, completul nu consideră oportun de a cita participanții la proces pentru a

se pronunța cu privire la problemele invocate în recurs, deoarece în cererea de recurs,

argumentele au fost expuse cu suficientă claritate.

Examinând recursul, completul specializat pentru examinarea acțiunilor în

contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul depus de Victor

Moraru, a casa încheierea din 09 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău și a

transmite cauza la rejudecare.

În conformitate cu art. 243, alin. (1), lit. c) din Codul administrativ, examinând

recursul împotriva încheierii judecătorești, instanța adoptă una dintre următoarele

decizii: anulează încheierea și adoptă o nouă încheiere.

Potrivit art. 5 Cod administrativ, activitatea administrativă reprezintă totalitatea

actelor administrative individuale și normative, a contractelor administrative, a

actelor reale, precum și a operațiunilor administrative realizate de autoritățile publice

în regim de putere publică, prin care se organizează aplicarea legii și se aplică

nemijlocit legea.

2

În sensul art. 10 alin. (1) Cod administrativ, actul administrativ individual este

orice dispoziție, decizie sau altă măsură oficială întreprinsă de autoritatea publică

pentru reglementarea unui caz individual în domeniul dreptului public, cu scopul de

a produce nemijlocit efecte juridice, prin nașterea, modificarea sau stingerea

raporturilor juridice de drept public.

În corespundere cu art. 11 alin. (1) lit. a) Cod administrativ, actele administrative

individuale pot fi: acte defavorabile – actele care impun destinatarilor lor obligații,

sancțiuni, sarcini sau afectează drepturile/interesele legitime ale persoanelor ori care

resping, în tot sau în parte, acordarea avantajului solicitat.

Conform art. 17 Cod administrativ, drept vătămat este orice drept sau libertate

stabilit/stabilită de lege căruia/căreia i se aduce atingere prin activitate administrativă.

Articolul 20 Cod administrativ stipulează că dacă printr-o activitate administrativă

se încalcă un drept legitim sau o libertate stabilită prin lege, acest drept poate fi

revendicat printr-o acțiune în contencios administrativ, cu privire la care decid

instanțele de judecată competente pentru examinarea procedurii de contencios

administrativ, conform prezentului cod.

Iar, conform art.39 alin. (1) și (2) Cod administrativ, controlul judecătoresc al

activității administrative este garantat și nu poate fi îngrădit. Orice persoană care

revendică un drept vătămat de către o autoritate publică în sensul art.17 sau prin

nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se poate adresa instanței de judecată

competente.

În corespundere cu art. 189 alin. (1) Cod administrativ, orice persoană care

revendică încălcarea unui drept al său prin activitatea administrativă a unei autorități

publice poate înainta o acțiune în contencios administrativ.

Conform art. 191 alin. (3) Cod administrativ, Curtea de apel Chișinău

soluționează în primă instanță acțiunile în contencios administrativ împotriva

hotărîrilor Consiliului Superior al Magistraturii, ale Consiliului Superior al

Procurorilor, precum și acțiunile în contencios administrativ atribuite în competența

sa prin Codul electoral.

Astfel, potrivit articolului 219 alin. (1) din Codul administrativ, instanța de

judecată este obligată să cerceteze starea de fapt din oficiu în baza tuturor probelor

legal admisibile.

În conformitate cu art. 194 alin.(1) și (2) Cod administrativ, în procedura în prima

instanță, în procedura de apel și în procedura de examinare a recursurilor împotriva

încheierilor judecătorești se soluționează din oficiu probleme de fapt și de drept. În

procedura de examinare a cererilor de recurs, hotărârile și deciziile contestate se

examinează din oficiu în privința existenței greșelilor procedurale și aplicării corecte

a dreptului material.

Articolul 206 alin. (1) lit. a) și b) Cod administrativ prevede că, o acțiune în

contencios administrativ poate fi depusă pentru: anularea în tot sau în parte a unui act

administrativ individual (acțiune în contestare); obligarea autorității publice să emită

un act administrativ individual (acțiune în obligare).

În conformitate cu art. 207 alin. (1) și alin. (2) lit. e) din Codul administrativ,

instanța verifică din oficiu dacă sunt întrunite condițiile pentru admisibilitatea unei

acțiuni în contenciosul administrativ. Dacă este inadmisibilă, acțiunea în contencios

3

administrativ se declară ca atare prin încheiere judecătorească susceptibilă de recurs.

Acțiunea în contencios administrativ se declară inadmisibilă în special când:

reclamantul nu poate revendica încălcarea, prin activitatea administrativă, a unui drept

în sensul art.17.

Din interpretarea logico-juridică a normelor precitate rezultă că unul din

elementele definitorii ale acțiunii în contencios administrativ, inclusiv a acțiunii în

contestare și acțiunii în obligare, este revendicarea unui drept propriu, vătămat prin

una din formele activității administrative, or, acțiunea în contencios administrativ

trebuie să urmărească revendicarea unui drept subiectiv vătămat.

La acest aspect, instanța de recurs notează că testului de admisibilitate a acțiunii

în contencios administrativ urmează a fi supuse inclusiv și acțiunile în contestare și

obligare, inclusiv prin verificarea revendicării unui drept propriu vătămat, prin una

din formele activității administrative, conform art. 10 și art. 206 alin. (1) lit. a) și b)

din Codul administrativ. Or, în esență, scopul acțiunii în contestare constă în anularea

unui act administrativ individual, care prin acțiunea sa aduce o atingere ilegală unui

drept subiectiv concret recunoscut de lege unei anumite persoane.

Astfel, din normele precitate rezultă cert că scopul acțiunii în contestare constă în

anularea unui act administrativ individual, care prin acțiunea sa aduce o atingere

ilegală unui drept subiectiv concret recunoscut de lege unei anumite persoane.

Sub acest aspect, Colegiul relevă că prevederile articolului 207 alin. (2) lit. e) din

Codul administrativ urmează a fi aplicate în corespundere cu dispozițiile art. 17, art.

20, art. 39 și art. 189 din Codul administrativ.

Din coroborarea normelor enunțate rezultă că revendicarea dreptului propriu este

una din condițiile fundamentale, pentru ca acțiunea în contencios administrativ să

treacă testul admisibilității.

Această concluzie rezultă și din dispozițiile articolelor 3 și 39 alin. (2) din Codul

administrativ, care în esență stipulează că orice persoană care revendică un drept

vătămat de către o autoritate publică, în sensul articolului 17 sau prin nesoluționarea

în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de judecată competente.

Așadar, normele legale citate supra interzic un contencios obiectiv de legalitate și

denotă opțiunea legiuitorului pentru un contencios administrativ subiectiv efectiv,

implicând revendicarea apărării unui drept subiectiv propriu al reclamantului, astfel

încât înaintarea oricărei acțiuni în contencios administrativ prevăzute la articolul 206

alin. (1) din Codul administrativ evocă pentru admisibilitate revendicarea unui drept

subiectiv exclusiv al reclamantului.

Revendicarea dreptului trebuie să se deducă din susținerile formulate prin cererea

de chemare în judecată, în conținutul căreia urmează a fi invocată vătămarea dreptului

propriu, deoarece expresiile utilizate în textul articolelor 17, 39 și 189 din Codul

administrativ de „drept vătămat” și de „încălcarea unui drept al său” se referă la

drepturi subiective concrete.

Potrivit art. 39 alin. (1) al Legii cu privire la răspunderea disciplinară a

judecătorilor nr. 178 din 25 iulie 2014, hotărârile Colegiului Disciplinar pot fi

contestate la Consiliul Superior al Magistraturii, prin intermediul colegiului, de către

persoanele care au depus sesizarea, inspecția judiciară sau judecătorul vizat în

hotărîre, în termen de 15 zile de la data primirii copiei hotărîrii motivate. Termenul

4

de 15 zile este un termen de decădere. La expirarea acestui termen, hotărârile

necontestate ale colegiului disciplinar devin irevocabile.

Conform art. 40 alin. (1) al Legii cu privire la răspunderea disciplinară a

judecătorilor nr. 178 din 25 iulie 2014, Hotărârile Consiliului Superior al

Magistraturii, adoptate în condițiile art.39, pot fi contestate la Curtea de Apel

Chișinău de persoanele care au depus sesizarea, de inspecția judiciară sau de

judecătorul vizat în hotărîre, în termen de 30 zile de la data recepționării hotărîrii

motivate.

Astfel, studiind cererea de chemare în judecată, Completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție atestă că Victor Moraru

a contestat la Curtea de Apel Chișinău hotărârea nr. 197/21din 14 septembrie 2021 a

Plenului Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la contestarea hotărârii nr.

10/5 din 23 aprilie 2021 a Plenului Colegiului Disciplinar de pe lângă Consiliul

Superior al Magistraturii, prin care a fost examinată sesizarea lui Victor Moraru și

adoptată Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a respins

contestația depusă de reclamant/recurent și contestația inspectorului –judecător al

Inspecției judiciare, Victor Pruteanu și s-a menținut hotărârea nr. 10/5 din 23 aprilie

2021 a Plenului Colegiului Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii.

Instanța de recurs consideră nefondat argumentul Curții de Apel Chișinău că la

caz, Moraru Victor, în acțiunea de contencios administrativ, nu a indicat expres vre-

un drept personal vătămat prin contestarea actului. Or, hotărârea nr. 197/21din 14

septembrie 2021 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la

contestarea hotărârii nr. 10/5 din 23 aprilie 2021 a Plenului Colegiului Disciplinar de

pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii, a fost emisă în baza sesizării

reclamantului.

Iar, art. 40 alin.(1) al Legii cu privire la răspunderea disciplinară a judecătorilor

nr. 178 din 25 iulie 2014 prevede în mod expres că Hotărârile Consiliului Superior al

Magistraturii, adoptate în condițiile art.39, pot fi contestate la Curtea de Apel

Chișinău de persoanele care au depus sesizarea.

La capitolul dat, instanța de recurs învederează că revendicarea dreptului trebuie

să fie dedus din memoriul cererii de chemare în judecată, în conținutul căreia urmează

a fi invocată vătămarea dreptului propriu, or, sintagmele utilizate în textul articolelor

17, 39 și 189 din Codul administrativ de „drept vătămat” și de „încălcarea unui drept

al său” se referă la drepturi subiective concrete, fiind excluse drepturile prin ricoșeu,

ipotetice, iluzorii sau virtuale, precum și acțiunile populare actio popularis.

De altfel, circumstanțe ce au fost respectate de către Victor Moraru, care a invocat

vătămarea dreptului propriu în motivele de fapt și de drept ale cererii de chemare în

judecată, constituie în sine un drept subiectiv concret.

În această ordine de idei, Colegiul deduce că prima instanță pripit a conchis că

pretențiile formulate de Victor Moraru nu pot fi considerate ca drept subiectiv propriu

lezat, prin prisma normelor Codului administrativ, iar drept consecință nu afectează

personal reclamantul. Or, actul administrativ contestat în speță, conține reglementări

care în opinia reclamantului îl afectează personal conform articolului 10 alin. (l) din

Codul administrativ.

5

La acest capitol, instanța de recurs subliniază că, Victor Moraru nefiind de acord

cu hotărârea nr. 10/5 din 23 aprilie 2021a Plenului Colegiului Disciplinar de pe lângă

Consiliul Superior al Magistraturii, a depus conform prevederilor legale nominalizate

supra, contestație la Consiliul Superior al Magistraturii, în care și-a exprimat

dezacordul cu hotărîrea nominalizată.

De altfel, prin cererea de chemare în judecată Victor Moraru si-a exprimat

dezacordul față de hotărârea nr. 197/21 din 14 septembrie 2021 a Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii cu privire la contestarea hotărârii nr. 10/5 din 23 aprilie 2021

a Plenului Colegiului Disciplinar de pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii, care

în opinia lui este neîntemeiată, reieșind din gravitatea lezării drepturilor sale prin

încheierea adoptată de acesta.

Subsecvent, instanța de recurs notează că deși hotărârea nr. 197/21 din 14

septembrie 2021 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la

contestarea hotărârii nr. 10/5 din 23 aprilie 2021 a Plenului Colegiului Disciplinar de

pe lângă Consiliul Superior al Magistraturii, nu a fost emisă direct în privința lui

Victor Moraru, aceasta a fost adoptată în baza sesizării acestuia.

Respectiv, Victor Moraru, în calitate de persoană care a depus sesizarea, prin

cererea de chemare în judecată a invocat nemulțumirea sa referitor la actul

administrativ adoptat de către Consiliul Superior al Magistraturii asupra sesizării sale.

Așadar, instanța de recurs relevă că prima instanța urma să verifice încălcarea

drepturilor și intereselor personale ale reclamantului prin prisma solicitărilor înaintate

față de Consiliul Superior al Magistraturii.

Prin urmare, instanța de recurs conchide că prima instanță greșit a ajuns la

concluzia de a declara inadmisibilă, în temeiul articolului 207 alin. (1) și alin. (2) lit.

e) din Codul administrativ, acțiunea în contencios administrativ depusă de Victor

Moraru, din motiv că reclamanta nu poate revendica încălcarea, prin activitatea

administrativă, a unui drept în sensul art. 17 Cod administrativ.

La aspectul dat este imperioasă jurisprudența CtEDO în cauza Hiro Balani c.

Spaniei, unde Înalta Curte a notat că în cazul în care instanța de judecată se abține de

a da un răspuns special și explicit în cele mai importante întrebări, fără a acorda părții

care a formulat-o posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau

respins, acest fapt se va considera o încălcare a articolului 6 §1 din CEDO.

Astfel, Curtea de Apel Chișinău, declarând inadmisibilă acțiunea, a adus atingere

dreptului lui Victor Moraru la un proces echitabil, consfințit în articolul 6 § 1 din

Convenție. Or, principiul liberului acces la justiție presupune posibilitatea neîngrădită

a celor interesați de a-l utiliza în formele și în modalitățile prevăzute de lege.

În acest context, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit în

jurisprudența sa constantă că art. 6 § 1 garantează fiecărei persoane dreptul ca o

instanță să se pronunțe cu privire la orice încălcare a drepturilor și obligațiilor sale cu

caracter civil. Limitările impuse de legislația națională nu pot restrânge accesul liber

pentru un justițiabil astfel încât dreptul său la o instanță să fie afectat în însăși

substanța sa (cauza Faimblat v. România, hotărârea din 13 ianuarie 2009).

Reieșind din considerentele menționate și având în vedere că încheierea din 09

decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău este neîntemeiată, completul specializat

pentru examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil,

6

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a admite recursul, a anula încheierea și a restitui cauza la Curtea de Apel

Chișinău pentru judecarea acțiunii.

Conform art. 243 alin. (1) lit. c) Cod administrativ, completul specializat pentru

examinarea acțiunilor în contencios administrativ al Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se admite recursul depus de Victor Moraru.

Se anulează încheierea din 09 decembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău, emisă

în cauza de contencios administrativ, la cererea de chemare în judecată depusă de

Victor Moraru împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, terți inspectorul –

judecător Victor Pruteanu și judecătorul Vadim Belous, cu privire la contestarea

actului administrativ și obligarea emiterii actului administrativ de aplicare a

sancțiunii și se restituie cauza Curții de Apel Chișinău pentru judecarea acțiunii.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Ala Cobăneanu

Judecători Nina Vascan

Nicolae Craiu

7